Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Psalmul 88, cf. LXX

1. [Psalmul] înțelegerii lui Etan israilitisul [Αιθαν τῷ Ισραηλίτῃ]

2. Milele [τὰ ἐλέη] Tale, Doamne, întru veac le voi cânta. Întru neam și [în] neam voi vesti adevărul Tău în [cu] gura mea.

3. Că ai zis: „Întru veac mila se va zidi [și] în ceruri se va pregăti adevărul Tău”.

4. „Pus-am făgăduință celor aleși ai Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:

5. Până veacului [întru veac] voi pregăti sămânța ta și voi zidi întru neam și [până în] neam tronul tău”. [Pauză psalmică].

6. Mărturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne, și adevărul Tău în adunarea Sfinților.

7. Că cine în nori va fi asemenea Domnului și cine se va asemăna Domnului în fiii lui Dumnezeu [ἐν υἱοῖς Θεοῦ]?

8. Dumnezeu slăvindu-Se în sfatul Sfinților. Mare și înfricoșător [este] peste toți cei dimprejurul Lui.

9. Doamne, Dumnezeul Puterilor, cine [este] asemenea Ție? Puternic ești Doamne și adevărul Tău [este] împrejurul Tău.

10. Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o îmblânzești [καταπραΰνεις].

11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru și în brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi.

12. Al Tău [ale Tale] sunt cerurile și al Tău este pământul, lumea și deplinătatea ei Tu le-ai întemeiat [τὴν οἰκουμένην καὶ τὸ πλήρωμα αὐτῆς Σὺ ἐθεμελίωσας].

13. Miazănoapte și mările Tu le-ai zidit. Taborul [Θαβωρ] și Ermonul [Ερμων] în numele Tău se vor bucura.

14. Brațul Tău [este] cu putere. Să se întărească mâna Ta [și] să se înalțe dreapta Ta!

15. Dreptatea și judecata [sunt] pregătirea tronului Tău, mila și adevărul va [vor] merge înaintea feței Tale.

16. Fericit [este] poporul care cunoaște strigăt [de bucurie]. Doamne, în lumina feței Tale vor merge

17. și în numele Tău se vor bucura toată ziua și în dreptatea Ta se vor înălța.

18. Că lauda puterii lor Tu ești și în bunăvoirea Ta se va înălța cornul nostru.

19. Că al Domnului [este] ajutorul și al Sfântului lui Israil, Împăratul nostru.

20. Atunci ai grăit în vedenia celor Cuvioși ai Tăi și ai zis: „Pus-am ajutor în[tru] cel tare [și] înălțat-am pe cel ales din poporul Meu.

21. Aflat-am pe David, robul Meu, [și] în uleiul cel sfânt al Meu l-am uns pe el.

22. Căci mâna Mea îi va ajuta lui și brațul Meu îl va birui pe el [καὶ ὁ βραχίων Μου κατισχύσει αὐτόν].

23. Cel vrăjmaș nu va folosi în[tru] el [οὐκ ὠφελήσει ἐχθρὸς ἐν αὐτῷ] și fiul fărădelegii nu va adăuga să facă rău lui.

24. Și voi zdrobi pe vrăjmașii lui de la fața lui și pe cei care îl urăsc pe el îi voi întoarce.

25. Și adevărul Meu și mila Mea [vor fi] cu el și în numele Meu se va înălța cornul lui.

26. Și voi pune în mare mâna lui și în râuri dreapta lui.

27. El Mă va chema pe Mine: «Tatăl meu ești Tu, Dumnezeul meu și apărătorul mântuirii mele».

28. Și Eu cel întâi-născut îl voi pune pe el, cel înalt pe lângă împăraților [împărații] pământului.

29. Întru veac îi voi păzi lui mila Mea și făgăduința Mea cea credincioasă lui.

30. Și voi pune întru veacul veacului sămânța lui și tronul lui ca zilele cerului [καὶ τὸν θρόνον αὐτοῦ ὡς τὰς ἡμέρας τοῦ οὐρανοῦ].

31. [Și] dacă au să lase fiii lui legea Mea și judecăților Mele [după judecățile Mele] nu au să meargă,

32. dacă dreptățile Mele vor spurca și poruncile Mele nu au să le păzească,

33. voi cerceta în toiag fărădelegile lor [ἐπισκέψομαι ἐν ῥάβδῳ τὰς ἀνομίας αὐτῶν] și în bice păcatele lor [καὶ ἐν μάστιξιν τὰς ἁμαρτίας αὐτῶν].

34. Dar mila Mea nu am să o risipesc de la el și nici nu am să fac nedreptate în[tru] adevărul Meu

35. și nici nu am să spurc făgăduința Mea și pe cele care ies din buzele Mele nu am să le lepăd.

36. Odată am jurat în cel Sfânt al Meu. Voi minți lui David?

37. Sămânța lui întru veac va rămâne și tronul lui ca soarele înaintea Mea

38. și ca luna întărită întru veac și martor credincios în cer”. [Pauză psalmică].

39. Dar Tu ai lepădat [Σὺ δὲ ἀπώσω] și ai disprețuit [καὶ ἐξουδένωσας] [și] ai amânat pe unsul/ hristosul Tău [ἀνεβάλου τὸν χριστόν Σου].

40. Ai răsturnat făgăduința robului Tău, spurcat-ai întru [pe] pământ sfințirea lui.

41. Dărâmat-ai toate gardurile lui, pus-ai frică [peste] fortărețele lui.

42. Jefuitu-l-au pe el toți cei care merg pe cale [și] s-a făcut ocară vecinilor lui.

43. Înălțat-ai dreapta vrăjmașilor lui [și] i-ai veselit pe toți vrăjmașii lui.

44. Întors-ai ajutorul sabiei lui și nu l-ai ajutat pe el în război.

45. Nimicit-ai din curăția lui [și] tronul lui întru pământ l-ai coborât.

46. Micșorat-ai zilele vremii lui [și] ai vărsat peste el rușine. [Pauză psalmică].

47. Până când, Doamne, Te vei întoarce întru sfârșit [și] vei aprinde ca focul urgia Ta?

48. Adu-Ți aminte care [este] ființa mea! Căci nu în zadar i-ai zidit pe toți fiii oamenilor.

49. Cine este omul care va trăi și nu va vedea moarte [și] își va izbăvi sufletul lui din mâna Iadului? [Pauză psalmică].

50. Unde sunt milele Tale cele vechi, Doamne, pe care le-ai jurat lui David în[tru] adevărul Tău?

51. Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care am îndurat-o în sânul meu [de la] multe neamuri!

52. Pe care au ocărât-0 vrăjmașii Tăi, Doamne, [cu] care au ocărât schimbarea unsului/ hristosului Tău [οὗ ὠνείδισαν τὸ ἀντάλλαγμα τοῦ χριστοῦ Σου].

53. Binecuvântat [este] Domnul întru veac. Să se facă! Să se facă!

Did you like this? Share it:

Previous

Sfântul Ambrosius al Mediolanului, Fragmente din Comentariul la Cântarea Cântărilor [8]

Next

Predică la Duminica a 32-a după Cincizecime [2017]

4 Comments

  1. Teodor

    Înteleg ca prima parte a psalmului este o profetie mesianica.
    In legatura cu:

    „Dar Tu ai lepădat și ai disprețuit [și] ai amânat pe unsul/ hristosul Tău.
    Ai răsturnat făgăduința robului Tău, spurcat-ai întru [pe] pământ sfințirea lui.
    Dărâmat-ai toate gardurile lui, pus-ai frică [peste] fortărețele lui.
    Jefuitu-l-au pe el toți cei care merg pe cale [și] s-a făcut ocară vecinilor lui.
    Înălțat-ai dreapta vrăjmașilor lui [și] i-ai veselit pe toți vrăjmașii lui.
    Întors-ai ajutorul sabiei lui și nu l-ai ajutat pe el în război.
    Nimicit-ai din curăția lui [și] tronul lui întru pământ l-ai coborât.
    Micșorat-ai zilele vremii lui [și] ai vărsat peste el rușine”

    Ce inteles au aceste versete? E tot o profetie despre Hristos sau se refera la altceva?
    Si ce semnifica: „vrăjmașii Tăi, Doamne… au ocărât schimbarea unsului/ hristosului Tău”?

    Multumesc, Doamne-ajuta!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și aceste versete, domnule Teodor, sunt hristologice.

      Pentru că se referă la relația Tatălui cu Hristosul Lui și la chinurile suferite de Domnul pentru noi. Pentru că aici Fiul e prezentat în ipostaza de disprețuit, de chinuit, de minimalizat, pentru ca să ne mântuiască pe noi. Iar vrăjmașii Lui au văzut în smerenia Sa un motiv de „bucurie”.

      Iar schimbarea Unsului sau a Hristosului Tatălui înseamnă transfigurarea umanității Sale prin moartea și învierea Sa cea de a treia zi. Iar vrăjmașii Lui au ocărât schimbarea Lui cea de a treia zi, transfigurarea Sa, prin aceea că au negat-o și luptă până azi împotriva ei.

      Vă mulțumesc pentru comentariu și, mai ales, pentru că aveți dorința să cunoașteți adâncul Scripturii! Vă doresc numai bine și multă binecuvântare!

  2. Liviu

    Mă neliniștesc cuvintele acestea: „Căci nu în zadar i-ai zidit pe toți fiii oamenilor”. Ce vrea să spună, Părinte, că unii au fost zidiți în zadar și alții nu? Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Liviu,

      textul Scripturii tocmai această segregare/ împărțire nu o face! Pentru că spune că Dumnezeu nu i-a zidit pe oameni în zadar sau degeaba.

      Ci oamenii au fost creați de Dumnezeu pentru ca să își sfințească viața. Pentru că oamenii au fost zidiți curați și nepătimași, plini de slava lui Dumnezeu, iar în Edem ei trebuiau să crească în vederea lui Dumnezeu și în toată cunoașterea duhovnicească și în împlinirea poruncii lui Dumnezeu.

      Oamenii păcătuind și umplându-se de patimi multe și grele, a fost nevoie să vină Domnul, să Se întrupeze din Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca să ne arate prin moartea și învierea Lui cum arată umanitatea transfigurată, plină de slava lui Dumnezeu. Căci Domnul a venit ca să ne arate, pentru prima oară, cum ar fi trebuit să arate umanitatea noastră, dacă nu păcătuiam. Și nu numai că a venit să ne arate culmea desăvârșirii și a sfințeniei în umanitatea Sa, dar ne dă și posibilitatea, prin Slujbele Bisericii, să ne îndumnezeim și noi, luând putere să luptăm cu patimile, din umanitatea Lui transfigurată și, pe măsură ce ne curățim de patimi, El ne umple de slava Lui.

      Mai pe scurt, Hristos Domnul a venit să îl repună pe om pe calea îndumnezeirii, îndumnezeire care începe aici și se continuă veșnic în Împărăția Lui.

      Așa că Domnul nu ne-a creat în zadar/ degeaba/ fără sens, ci sensul vieții noastre e îndumnezeirea noastră, e sfințenia.

      Vă mulțumesc pentru comentariu! Spor în toate!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén