Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfantul Ambrosius al Mediolanului

Sfântul Ambrosius, Episcop de Mediolanum
(340-397, pomenit pe 7 decembrie în Biserica Ortodoxă)

*

„Duceți-mă în casa vinului”. De la îndestulările pregătite, caută să meargă mai departe către un alt locaș, întru care să ia harul tainelor și dulceața bucuriei [mysteriorum gratiam et laetitiae capiat suavitatem]. Și de aici urmând mai departe adevărata călătorie, zice: „rânduiți/ puneți în mine iubire”. Bun lăcaș, [acolo] unde este plinirea iubirii [plenitudo charitatis]. […]

„Întăriți-mă”, zice, „în miruri, îngrădiți-mă/ împrejmuiți-mă în [cu] meri”. Ai alte lăcașuri [mansiones], spre care Biserica înaintează cu bucurie [cum delectatione succedit]. Aceste lăcașuri sunt ale lui Hristos și ale mormântului [sunt Christi et sepulturae], în care rănită este Biserica, dar cu rana iubirii [vulnere charitatis]. Căci rană este ceea ce Hristos a primit, dar mir [unguentum] este ceea ce a vărsat.

Măr [pomum] este ceea ce a atârnat [pe lemnul Crucii], pe acest Măr L-a gustat Biserica [gustavit Ecclesia] și a zis: „Și rodul Lui dulce [este] în gâtlejurile mele”. Și ca să știi că Măr este Domnul [pomum est Dominus], ai citit mai sus: „precum mărul în[tre] copacii pădurii, astfel [este] verișorul meu”.

Și noi mărturisim rana, când vestim pe Hristos răstignit, dar suntem bună mireasmă lui Dumnezeu, deoarece Crucea lui Hristos [este] sminteală pentru iudei, nebunie pentru greci, dar pentru noi este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Cu această rană este rănită Biserica, când vestește moartea Mântuitorului său, dar această rană este a iubirii. De fapt, cine nu crede, neagă, [dar] cine iubește, mărturisește. Maniheul neagă, creștinul mărturisește, și de aceea s-a scris: „Mai de folos sunt rănile prietenului decât săruturile binevoitoare ale vrăjmașului” (Par. 27, 6). Deci frumos zice Biserica: „Pentru că eu sunt rănită de iubire”.

Să ne dezbrăcăm mădularele noastre [în fața] rănii celei bune [bono vulneri], să ne dezbrăcăm [în fața] Săgeții alese, [căci] Săgeata aceasta este Hristos care zice: „m-a pus pe Mine precum săgeata aleasă [Posuit Me sicut sagittam electam]” (Is. 49, 2)[1]. […]

„Stânga Lui este sub capul meu și dreapta Lui mă va cuprinde”. Și aceste lăcașuri sunt pe calea împărătească a Bisericii care înaintează. „Căci multe sunt lăcașurile la Tatăl Meu” (In. 14, 2). Mărturisește Domnul Iisus: „Și iată vin și vă chem pe voi” (ibidem). Bun lăcaș al înțelepciunii și bun lăcaș, fie în stânga Lui, fie în dreapta, pentru că este calea împărătească.

Și de aceea vestitorii înțelepți zic: „Pe calea împărătească vom merge, nu ne vom abate în dreapta, nici în stânga, până când nu vom trece/ traversa hotarele tale” (Num. 22, 17).

Aceasta au zis vestitorii trimiși de Moisis la împăratul Edom, adică cel pământesc, pentru că toate cele pământești, fie în dreapta, fie în stânga, rele sunt.

Rău lăcaș [este] nebunia, rău lăcaș [este] nestăpânirea. Și de aceea evreul traversează/ trece de aceste lăcașuri, nu se abate către ele, ci trece [mai departe], ca să ajungă la stânga și la dreapta înțelepciunii, și în acestea rămâne, unde [sunt] bogățiile simplității [divitiae simplicitatis], unde [este] slava, unde este lungimea vieții. „Căci lungimea vieții [este] în dreapta Lui”, cum zice Salomon (Par. 3, 16): „iar în stânga Lui bogății și slavă” (ibidem). În dreapta este viață, în stânga odihnă[2]. […]

„Stânga Lui este sub capul meu și dreapta Lui mă va cuprinde”. Aceasta grăiește mireasa despre Hristos, sufletul despre Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Hristos este și Cuvântul lui Dumnezeu și Înțelepciunea.

Așadar, fericit sufletul pe care îl cuprinde Înțelepciunea. Mare este mâna Înțelepciunii, mare [este] dreapta [Ei], cuprinde întreg sufletul. Căci întreg este păzit, [acela] care este logodit Cuvântului lui Dumnezeu.

Căci întregimea înțelepciunii [plenitudo sapiantiae] [este] a te teme de Dumnezeu [timere Deum], deci sufletul care se teme de Dumnezeu în întregime se păzește prin paza însăși.

Înțelepciunea trimite stânga Sa sub gâtul lui, iar dreapta întru cuprinderea/ îmbrățișarea lui. Și desigur, oricare dintre brațele Ei este întins spre folos. […] „În dreapta lungimea vieții [este], iar în stânga bogățiile și slava” (Par. 3, 16)[3]. […]


[1] PL 15, col. 1971.

[2] PL 15, col. 1972.

[3] Ibidem.

Did you like this? Share it: