1. Rugăciunea lui Moisis, omul lui Dumnezeu. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și [în] neam.

2. Mai înainte să se facă munții și să se zidească pământul și lumea, și din veac [și] până [în] veac ești Tu.

3. Să nu întorci pe om întru smerenie. Și ai zis: „Întoarceți-vă, fiii oamenilor!”.

4. Că mii de ani în ochii Tăi [sunt] ca ziua de ieri [ὅτι χίλια ἔτη ἐν ὀφθαλμοῖς Σου ὡς ἡ ἡμέρα ἡ ἐχθές], care a trecut și [ca] straja în noapte [ἥτις διῆλθεν καὶ φυλακὴ ἐν νυκτί].

5. Batjocurile lor ani vor fi [τὰ ἐξουδενώματα αὐτῶν ἔτη ἔσονται]. Dimineața ca iarba va trece.

6. Dimineața are să înflorească și va trece, [iar] seara va cădea. Se va întări și se va usca.

7. Că ne-am sfârșit în urgia Ta și în mânia Ta ne-am tulburat.

8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, veacul nostru întru luminarea feței Tale [ὁ αἰὼν ἡμῶν εἰς φωτισμὸν τοῦ προσώπου Σου].

9. Că toate zilele noastre s-au sfârșit și în[tru] urgia Ta ne-am sfârșit. Anii noștri ca pânza de păianjen îi gândeam [τὰ ἔτη ἡμῶν ὡς ἀράχνην ἐμελέτων].

10. Zilele anilor noștri, în ei înșiși, [sunt] 70 de ani [αἱ ἡμέραι τῶν ἐτῶν ἡμῶν ἐν αὐτοῖς ἑβδομήκοντα ἔτη]. Iar dacă [vom fi] în puteri [sunt] 80 de ani [ἐὰν δὲ ἐν δυναστείαις ὀγδοήκοντα ἔτη]. Și [ce este] mai mult al lor [sunt] osteneală și durere [καὶ τὸ πλεῖον αὐτῶν κόπος καὶ πόνος]. Că a venit blândețe peste noi și vom fi certați [ὅτι ἐπῆλθεν πραΰτης ἐφ᾽ ἡμᾶς καὶ παιδευθησόμεθα][1].

11. Cine cunoaște puterea urgiei Tale [τίς γινώσκει τὸ κράτος τῆς ὀργῆς Σου] și, din frica Ta, mânia Ta [καὶ ἀπὸ τοῦ φόβου Σου τὸν θυμόν Σου]

12. să socotească [ἐξαριθμήσασθαι]? Dreapta Ta așa arat-o [mie] [τὴν δεξιάν Σου οὕτως γνώρισον] și pe cei legați [cu] inima în înțelepciune [καὶ τοὺς πεπεδημένους τῇ καρδίᾳ ἐν σοφίᾳ]!

13. Întoarce-Te, Doamne! Până când? Și mângâie pe robii Tăi!

14. Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta, și ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele noastre.

15. Veselitu-ne-am pentru care zile ne-ai smerit pe noi [εὐφράνθημεν ἀνθ᾽ ὧν ἡμερῶν ἐταπείνωσας ἡμᾶς], [pentru] anii [în] care am văzut cele rele [ἐτῶν ὧν εἴδομεν κακά].

16. Și vezi pe robii Tăi și lucrurile Tale și povățuiește pe fiii lor!

17 Și fie strălucirea Domnului Dumnezeului nostru peste noi [καὶ ἔστω ἡ λαμπρότης Κυρίου τοῦ Θεοῦ ἡμῶν ἐφ᾽ ἡμᾶς] și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează peste noi [καὶ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν ἡμῶν κατεύθυνον ἐφ᾽ ἡμᾶς]!


[1] De Dumnezeu. Vom fi certați de El, dacă am desconsiderat blândețea Lui față de noi și nu ne-am pocăit pentru păcatele noastre.

Did you like this? Share it: