Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ce are ea și nu am eu?

E o zicere la enervare, la mare enervare, când femeia a fost înșelată de un bărbat cu o alta…și e mai lungă, e foarte lungă. Pentru că adevărata zicere arată cam așa: „Dar ce are fufa aia și nu am eu?! Ce-a găsit la ea, de m-a înșelat cu nenorocita?!!”…Și urmează un kilometru de faceri în tot felul și de drăcuituri la adresa…celeilalte.

Iar când Delia a preluat zicerea într-un cântec, după cum a preluat, în altul: „Dar ce, mamă, nu ai fost și tu așa cândva?”, nu a făcut decât să scoată cearta inter-feminină din casă și să o aducă pe scenă și la radio și la TV.

Și femeile s-au regăsit în sintagme, pentru că fac parte din…suferința lor, din trecerea lor prin viață, din procesul maturizării lor.

Iar când fiica îi reproșează mamei câte ceva, se leagă de trecutul ei, pe care l-a aflat tot de la ea. Și aflând trecutul romanțat al mamei, fiica încearcă să îi trăiască și ea păcatele, dacă nu cumva să o și întreacă.

Mai pe scurt, titlul articolului meu e titlu născut din…râcă. Din cearta groasă între femei. Din nesuportarea faptului că cealaltă are succes, că e apreciată, că e curtată, că e dorită. Pentru că fiecare dorește să fie în văzul bărbaților și sunt la întrecere.

Cine scoate pe gură o asemenea întrebare indignată, plină de frustrare? O tânără sau o femeie care se crede în primul rând frumoasă. Cererea ei se bazează, în mare măsură, pe frumusețea fizică și nu pe cea morală. Tocmai de aceea se gândește de ce a lăsat-o bărbatul ei pe ea și a luat-o pe alta, dacă și aia pare „ca la fel” ca și ea?

Însă bărbații (aviz amatoarelor) nu își iau femeile, în primul rând, pe baza frumuseții, ci pe ceea ce știu să facă. Pentru că bărbatul are nevoie de mâncare, de haine spălate, de cineva cu care să discute, cu care să muncească și nu de un fotomodel. Bărbații care își iau frumusețea pentru frumusețe au alte gânduri și nu se gândesc la căsnicie. Pentru că bărbații, când se căsătoresc, se căsătoresc pentru a avea o familie și nu o statuie frumoasă în dormitor.

Did you like this? Share it:

Previous

Psalmul 70, cf. LXX

Next

Noutatea lingvistică

2 Comments

  1. Sonia

    Părinte dragă, cu tot respectul, n-am prea văzut bărbați în ziua de astăzi pe care să nu-i intereseze frumusețea fizică. Orice altceva vine pe urmă. Nu mai caută azi lumea compatibilități în spirit, nici măcar oameni care sunt „intelectuali”, „cu școală”, „ai spiritului”. Ba chiar nici candidații la teologie. Am văzut multe fete cuminți, credinciose, rămase de căruță, pentru că băieții au alte socoteli. Dacă mai sunt băieți care să caute ce ziceți dv sunt rara avis, eu n-am prea întâlnit asemenea exemplare . Toate bune!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Doamnă Sonia,

      ziceți adevăruri cu toată gura! Și mă bucur că le ziceți.

      Însă, după cum știți și dumneavoastră, frumusețea e cam relativă…pe fața pământului. Frumusețea de la 20 arată altfel la 40 și tot mai altfel la 80-90 de ani. Și dacă bărbații își aleg frumuseți de 20 sau de 30 de ani…și mizează doar pe asta, mai la 40-50 o să le pară din ce în ce mai rău. Pentru că floarea se scutură…și rămâne ceea ce știi sau nu știi.

      Numai că eu am vorbit despre bărbați…cu adevărat îndrăgostiți de femeile cu care s-au căsătorit. Și dacă ești cu adevărat îndrăgostit primează cine e femeia și ce face și ce puteți face împreună într-o viață de om și nu cum arată, și nu frumusețea fizică e primordială.

      Eu am văzut Preotese și așa și așa: adică și frumoase și mai puțin frumoase. Însă eu le iubesc și le apreciez, în primul rând, pe cele care sunt duhovnicești, teologice și cu multă cultură. Da, bineînțeles, fiecare are calitățile sale…cine s-a căsătorit cu ea o moștenește…însă eu prefer pe Preoții și pe Preotesele de vocație, adică pe cei care știu pentru ce fac ceea ce fac.

      Vă mulțumesc pentru comentariu, m-ați binedispus, vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén