Majoritatea neologismelor în limba română sunt din franceză, engleză, italiană. Dar, la origine, ele sunt din limba latină. Aproape zilnic eu citesc și caut să înțeleg limbile greacă veche, latină și engleză, uneori și ebraică. Și am ajuns să trăiesc clipa în care simt, de la sine, să creez cuvinte în limba română pe baza acestor limbi.

Pentru că limba română e plină de cuvinte din greacă, latină și slavonă. Limbajul teologic al  Bisericii e plin de cuvinte grecești, latine, slavone și ebraice. Așa că a crea cuvinte noi din limbi vechi nu e o noutate, ci un lucru comun pentru limba română.

Dar, cu toate acestea, mulți reduc cuvintele doar la cele din dicționare, considerând că o limbă  poate fi inventariată în mod total. Noutatea lingvistică e ceea ce va fi sau nu va fi niciodată  în vreun dicționar. Și ea e semnul că limba noastră e vie și  foarte încăpătoare. Dar ea este și semnul evident al faptului că  eu sunt un creator de limbă și nu doar un rob docil al dicționarelor acreditate științific.

Did you like this? Share it: