„Pe vremea mea”, băieții de gașcă erau…cei care mergeau și la fotbal și la băut și la bătut pe cineva și la dans…împreună, fără să fie mari prieteni unii cu alții. Și ei credeau că sunt „uniți” și că sunt „împreună”, dacă le făceau pe toate acestea împreună.

Însă, în adevăratul sens al cuvântului, gașca era formată din egali și din unii…„neegali”. Iar „neegalii” erau „proștii” găștii, cei de care râdeau ceilalți. Și când doreau să le spună altora că cineva e „băiat de gașcă”, îl arătau pe cel de care ei își băteau joc.

De ce? Pentru că doreau să scape de el. Căci a-l recomanda pe cineva altora ca „băiat de gașcă” înseamna: „eu am încredere în el”. Iar dacă tu te împrieteneai cu băiatul de gașcă, înțelegeai în scurt timp că el era un golan, un pierde vară și nu un macho man.

Acum, cum or mai sta lucrurile? S-or fi schimbat? Mai sunt găști sau acum sunt bande? Trebuie însă să reținem: prieteniile rele schimbă moravurile bune.

Did you like this? Share it: