Calia Fane

Noi, la Scrioaștea, îi spuneam „Leana țiganca”. Leana care ghicea cu ghiocul. Ghioc care se vede, în mod parțial, în stânga, pe scaun. Și ea este mama lui Sia, despre care am scris un poem, la moartea lui, inclus în ultima mea carte publicată online: p. 201-203.

Ieri am găsit-o în gară la Roșiori și am vorbit cu ea. Și mi-a spus că pe Sia l-a îngropat în fundul cimitirului de la Scrioaștea. Iar din cardul ei de sănătate i-am cunoscut pentru prima dată numele: o cheamă Calia Fane. N-am mai auzit până acum numele Calia dat unei femei.

Mi-a cerut haine. A fost bucuroasă că cineva a recunoscut-o, că a vorbit cu ea și că a omenit-o cu ceva. Fiul ei semăna la ochi cu ea. Eu l-am cunoscut toată viața ca cerșetor. Sunt 18-19 ani de când a murit, dacă eu am scris despre el în 1998.

Însă, în același timp, am ajuns să îmi public poezia din 1998…abia acum. Și mai am multe de transcris pentru ca „să termin” cu trecutul meu de scriitor. De scriitor până la hirotonia întru Preot.

Did you like this? Share it: