1. [Psalmul] înțelegerii lui Asaf. Pentru ce [ne-ai] lepădat, Dumnezeu[le, până] întru sfârșit [și] ai urgisit mânia Ta [ὠργίσθη ὁ θυμός Σου] peste oile pășunii Tale?

2. Adu-Ți aminte de adunarea Ta, pe care ai câștigat-o dintru început! Răscumpărat-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sion, acesta [în] care ai locuit în lui [τοῦτο ὃ κατεσκήνωσας ἐν αὐτῷ] [el].

3. Ridică mâinile Tale peste mândriile lor [până] întru sfârșit! [Pentru] câte a făcut rău vrăjmașul în cele sfinte ale Tale.

4. Și s-au lăudat cei care Te urăsc pe Tine în mijlocul praznicului Tău. Pus-au semnele lor semne și nu au știut [ἔθεντο τὰ σημεῖα αὐτῶν σημεῖα καὶ οὐκ ἔγνωσαν],

5. ca întru intrarea de deasupra [ὡς εἰς τὴν εἴσοδον ὑπεράνω],

6. ca în crângul de lemne [ὡς ἐν δρυμῷ ξύλων], [cu] topoarele au tăiat ușile lui împreună, [cu] secure și [cu] tăietor de piatră [λαξευτηρίῳ] l-au doborât pe el.

7. Au ars în foc locul cel sfânt al Tău. Întru pământ au spurcat locașul numelui Tău.

8. Rudeniile lor, împreună, au zis în inimile lor: „Veniți și să ardem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ!”.

9. Semnele noastre nu le-am văzut. Profet încă nu este și pe noi încă nu ne va cunoaște.

10. Până când, Dumnezeu[le], va ocărî vrăjmașul? Întărâtă cel potrivnic numele Tău [până] întru sfârșit.

11. Pentru ce Îți întorci mâna Ta și dreapta Ta din mijlocul sânului Tău [până] întru sfârșit?

12. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului [πρὸ αἰῶνος εἰργάσατο σωτηρίαν ἐν μέσῳ τῆς γῆς].

13. Tu ai întărit în puterea Ta marea, Tu ai zdrobit capetele balaurilor în a apei [apă] [Σὺ συνέτριψας τὰς κεφαλὰς τῶν δρακόντων ἐπὶ τοῦ ὕδατος],

14. Tu ai zdrobit capetele balaurului, datu-l-ai pe el mâncare popoarelor etiopienilor.

15. Tu ai rupt izvoare și pâraie, Tu ai uscat râurile Itamului [Ηθαμ].

16. A Ta este ziua și a Ta este noaptea, Tu ai făcut lumina și soarele.

17. Tu ai făcut toate marginile pământului, vara și primăvara Tu le-ai zidit pe ele.

18. Adu-Ți aminte de aceasta: Vrăjmașul L-a ocărât pe Domnul și poporul cel nebun a întărâtat numele Tău!

19. Să nu dai fiarelor sufletul mărturisindu-se Ție, sufletele celor sărmani ai Tăi să nu le uiți [până] întru sfârșit.

20. Privește întru făgăduința Ta [ἐπίβλεψον εἰς τὴν διαθήκην Σου], că s-au umplut cei întunecați ai pământului de casele fărădelegilor [ὅτι ἐπληρώθησαν οἱ ἐσκοτισμένοι τῆς γῆς οἴκων ἀνομιῶν]!

21. Să nu se întoarcă smerit [și] rușinat! Cel sărac și sărmanul vor lăuda numele Tău.

22. Ridică-Te, Dumnezeu[le]! Judecă pedeapsa Ta! Adu-Ți aminte de ocările Tale [μνήσθητι τῶν ὀνειδισμῶν Σου], de cele de la cel nebun [τῶν ὑπὸ ἄφρονος], [de cele din] toată ziua [ὅλην τὴν ἡμέραν]!

23. Să nu uiți glasul rugătorilor Tăi. [Căci] mândria celor care Te urăsc pe Tine s-a urcat pururea către Tine.

Did you like this? Share it: