Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Stau în spatele geamului

Ca să poți să scrii online trebuie să îți asumi ipostaza, ca, adesea, să joci în scene de nuditate în fața cititorilor tăi. Aidoma actorilor, care sunt nevoiți să joace îmbrăcați, chiar înfofoliți dacă e iarnă, și dezbrăcați, atunci când trăiesc în intimitatea casei lor.

Numai că eu nu trebuie să mă dezbrac de haine pentru ca să fiu văzut, ci eu trebuie să mă dezbrac de barierele lingvistice pentru a sta gol în adâncul sincerității mele. Căci oamenii vin și citesc cele mai sfinte și mai directe mărturisiri ale mele, adică maxima intrare la mine în suflet, cu acordul meu…iar eu sunt expus din toate părțile. Dar dacă nu mă dezbrac de toate hainele mele interioare pentru a ajunge la mine însumi, oamenii nu mă cred și nici nu mă acceptă.

Da, stau mereu în spatele geamului computerului dumneavoastră și dumneavoastră vă uitați la mine în suflet. Mă citiți, mă comentați, mă disprețuiți, mă iubiți, mă urmați, vă plictisesc, mă detestați pentru una sau alta…dar eu stau gol înaintea publicului. Și asta pentru ca și dumneavoastră, cei de acasă, să înțelegeți că sunteți în aceeași ipostază cu mine, când sunteți văzuți de alții.

Așa cum mă priviți pe mine de sus, de jos, de prin cuvinte…la fel vă privesc și alții pe dumneavoastră. Mă judecați și sunteți judecați. Mă iubiți și sunteți iubiți. Mă detestați…și sentimentele rămân la dumneavoastră. La mine ajung, din când în când, frânturi de gând și de inimă, prin subsolurile comentariilor, și ele nu sunt toată discuția cu mine. Căci în inima dumneavoastră spuneți mult mai multe despre mine…cum și alții spun despre dumneavoastră mult mai multe decât vă spun în față.

Eu îmi asum că sunt în spatele geamului în fiecare zi. Dumneavoastră vă asumați că sunteți de cealaltă parte a geamului?

Did you like this? Share it:

Previous

Reîntoarcere la Nichita [68]

Next

Psalmul 73, cf. LXX

3 Comments

  1. Anastasia L.

    Puțini oameni au curajul sincerității ca dumneavoastră, Părinte! Cei mai mulți consideră că a fi sinceri în fața oamenilor, a-și arăta sufletul, nu are nicio urmare bună, dimpotrivă, înseamnă a-ți face tot mai mulți dușmani. Pentru că oamenilor mici și invidioși nu le place să se dezvăluie pe ei înșiși dar nici când alții se dezvăluie.
    În cel mai „bun” caz, oamenii se sperie dacă le arăți prea multă sinceritate pentru că nu ești ca ei și consideră acest lucru nefiresc, că ești prost sau ești nebun. Am băgat de seamă că mulți preferă să respingă cu rapiditate și lejeritate ceea ce nu înțeleg chiar dacă e un lucru bun și duhovnicesc. Preferă ceea ce e ușor de ingurgitat.
    Mulți nu pot să judece ce scrieți sau toate câte scrieți pe platforma dumneavoastră și de aceea „nu își asumă” să recunoască că sunt mereu prezenți și că vă citesc. Alții nu vor să recunoască că învață tot timpul de la dumneavoastră. Vin pe Teologie pentru azi, citesc, pleacă și apoi fură idei și concepții și le transpun pe blogurile lor.
    Ceea ce nu recunosc cele mai multe blogurile ortodoxe e că își trag inițiativa și entuziasmul existenței lor din pilda platformei Teologie pentru azi.
    Însă cu asumarea merge mai greu, cu recunoașterea adevărului.
    Eu una vă mulțumesc din tot sufletul pentru tot ceea ce faceți și mărturisesc că mă reîncarc duhovnicește citindu-vă. Dumnezeu, Preasfânta Fecioară și toți Sfinții să vă ajute întotdeauna ca să ne scrieți ca și până acum și să ne învățați să ținem calea cea dreaptă a mântuirii! Sărut mâna!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și eu vă mulțumesc nespus, doamnă Anastasia, pentru onestitatea dumneavoastră și pentru adevărurile pe care le-ați spus!

      Da, aveți dreptate: mulți se inspiră de la noi și apoi se fac că nu ne cunosc! Sau, mai mult, luptă împotriva noastră, în speranța că nu vom vedea faptul că au multe…din noi în scrisul lor, în modul lor de a pune problemele, de a edita, de a se prezenta publicului.

      Însă asumarea e o problemă de conștiință și de recunoștință în același timp. Dacă nu știi să mulțumești, nici valorile tale nu sunt remarcate de prea mulți. Ura, invidia, ipocrizia acoperă omul, îl minimalizează. Dar omul rămâne ceea ce este în fața lui Dumnezeu, chiar dacă o întreagă lume l-ar prezenta cu totul altfel.

      Mă bucur că am parte de o cititoare ca dumneavoastră! E o mare binecuvântare de la Dumnezeu pentru mine! Vă mulțumesc mult pentru prietenia dumneavoastră și Dumnezeu să vă întărească în tot ceea ce faceți! Pentru ca să fiți așa după cum vă e și numele: o înviere pentru mulți. La mulți ani și numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén