Citind traducerile din Sfânta Scriptură ale Părintelui Dorin (aici și aici), observăm că există nenumărate greșeli gramaticale în Scriptură. Care au fost corectate tacit de traducătorii ei moderni. Astfel că în edițiile moderne ale Sfintei Scripturi, aceste erori nu mai sunt vizibile pentru cititori.

Scriptura, tradusă fără „fasonări”, așa cum o traduce Părintele Dorin, pare „brutală”, aspră, necioplită, cu multe dezacorduri, anacoluturi, fraze prolixe sau, dimpotrivă, cu enunțuri eliptice și de neînțeles, cu pleonasme, redundanțe și  exprimări ilogice/ fără sens.

O parte dintre ele pot fi ale copiștilor, dar majoritatea formulărilor care nouă ne par „incorecte” cred că sunt ale autorilor scripturali înșiși.

Dar oare Dumnezeu, care a vorbit prin Sfinții Profeți și prin Sfinții Evangheliști, care i-a învățat pe Sfinții Apostoli să vorbească în toate limbile pământului, nu putea să le dea și o retorică perfectă și un limbaj clar, lipsit de orice imperfecțiune logică și gramaticală?

Ba da, în mod evident!

Rostul lor, pentru care au fost lăsate de Dumnezeu așa, este să ne smerească mintea, să nu căutăm înțelepciunea în fraze ticluite și desăvârșit retorisite, ci numai în adevăr!

Mai demult am discutat tocmai această problemă, a textelor și a cărților goale de substanța înțelepciunii –  care vine din studiul mult și din experiența cu Dumnezeu și cu oamenii –, texte și cărți în care adevărata înțelepciune este substituită de un limbaj foarte pretențios, încărcat de neologisme și de formulări sofisticate.

Acestea sunt menite să impună pretinsa statură de „gânditor” a autorului. Când, în realitate, dedesubtul acestei erudiții lingvistice și retorice, găsim numai idei vechi sau banale, care n-ar merita cinstea colii de tipar.

Din păcate, la noi, în România, mulți tocmai pe acest procedeu s-au bazat și se bazează pentru a se impune în fața publicului. Pentru că nici publicul nu caută înțelepciune adevărată, muncă și gândire, originalitate în idei și autenticitate a vieții, ci spoială, conferințe dramatizate, minciună și superficialitate împachetate frumos.

Pentru că înțelepciunea gândirii îți dă înțelepciunea vieții/ a trăirii și te duce inevitabil la Dumnezeu, Înțelepciunea și Dătătorul înțelepciunii.

Iar Sfânta Scriptură vorbește parcă în răspăr cu toată această impostură pe care o vedem în societatea românească modernă și nu numai!

Pentru că ar trebui să avem înțelepciunea faptelor, a gândurilor curate, a ideilor multe și pline de măreție, a înțelegerilor abisale, pe care să o dăruim oamenilor!

Ar trebui să ne uităm la cantitatea de înțelepciune pe care ar trebui să o revărsăm din belșug peste oamenii care se prostesc din zi în zi tot mai mult, și în niciun caz la calitatea împachetării a câteva idei serbede, așa cum procedează unii și din păcate sunt crezuți de mulți drept „mari gânditori” din cauza promovării masive și eficace.

Din cauza faptului că astfel stau astăzi lucrurile, atât Părintele Dorin, cât și eu am încercat să ținem o cale de mijloc în scrierile și studiile noastre. Adică să scriem cât mai inteligibil pentru oameni, cât mai corect din punct de vedere al normelor generale, dar, în același timp, fără să căutăm să ieșim în evidență prin prețiozitate retorică sau lingvistică.

Pentru că am vrut să lăsăm să strălucească ideile, gândurile, înțelegerile, să se vadă munca din spate, și, în același timp, oamenii care citesc să înțeleagă perfect ceea ce am vrut să exprimăm.

Bineînțeles, am fost și „taxați” cu regularitate de căutătorii de erori, de pedanții care cred că deșteptăciunea stă în a nu face niciodată nicio greșeală. Dar care nu sunt în stare să ne arate în ce constă rodul gândirii lor zilnice.

…Dar oare Dumnezeu nu știa că „dă prost la imagine” să te așezi în rând cu agramații? Cu cei care n-au nicio școală?

Ba da! Dar tocmai de aceea L-au iubit nespus Sfinții care erau foarte învățați și toate mințile luminate ale lumii.

Ba da, știa! După cum a știu că „Își strică imaginea” și când a mâncat cu vameșii și cu păcătoșii.

Noi acuzăm cuvintele că sunt ciunte și oloage și nu ne vedem pe noi înșine, ciungii și ologii păcatului, vedem șchiopătarea lexicului sau a exprimării, dar nu ne vedem înțepenirea neputințelor și a patimilor noastre, vedem nearticularea subiectului cu predicatul, dar nu și înfumurarea care ne dezarticulează mintea din Adevăr!

Toată ziua Dumnezeu „Își strică imaginea” în lume, prin tot ceea ce face!

Dar aceasta este undița prin care îi prinde pe cei ai Lui, pe cei care văd dincolo de aparențe, pe cei care judecă și caută adevărul veșnic și nu fațada trecătoare, nu minciuna poleită!

Prin aceasta îi alungă pe toți cei care sunt în plus, care s-ar invita și s-ar propune imediat dacă toate ar fi clare și limpezi și logice și frumos sclipitoare! Pentru că ei nu se pun în rând cu cele înjositoare.

E „nebunia” lui Dumnezeu versus…parșivenia omenească…

Did you like this? Share it: