Psalmul 77, cf. LXX

1. [Psalmul] înțelegerii lui Asaf. Luați aminte, poporul meu, [la] legea mea! Plecați urechea voastră întru cuvintele gurii mele!

2. Deschide-voi în parabole gura mea [ἀνοίξω ἐν παραβολαῖς τὸ στόμα μου], rosti-voi pe cele puse înainte dintru început [φθέγξομαι προβλήματα ἀπ᾽ ἀρχῆς].

3. Câte am auzit și le-am cunoscut pe ele și părinții noștri ni le-au vestit nouă,

4. nu s-au ascuns de la fiii lor întru neamul următor [οὐκ ἐκρύβη ἀπὸ τῶν τέκνων αὐτῶν εἰς γενεὰν ἑτέραν], [ci] vestind laudele Domnului și stăpânirile Lui [τὰς δυναστείας Αὐτοῦ] și minunile Lui, pe care [El le-]a făcut.

5. Și a ridicat mărturie în Iacov și lege a pus în Israil, câte a poruncit părinților noștri [ca] să le facă cunoscute pe ele fiilor lor.

6. Pentru ca să cunoască neamul următor, fiii care se vor naște și se vor ridica și le vor vesti pe ele fiilor lor.

7. Pentru ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite lucrurile lui Dumnezeu și poruncile Lui le vor căuta.

8. Pentru ca să nu fie ca părinții lor, neam stricat și înrăit, care nu și-a îndreptat inima lui și nu și-a încredințat duhul lui împreună cu Dumnezeu [καὶ οὐκ ἐπιστώθη μετὰ τοῦ Θεοῦ τὸ πνεῦμα αὐτῆς].

9. Fiii lui Efrem, întinzând și trăgând [cu] arcurile, s-au întors în ziua războiului.

10. Nu au păzit făgăduința lui Dumnezeu și în legea Lui nu voiau a merge.

11. Și au uitat binefacerile Lui și minunile Lui, pe care le-a arătat lor

12. înaintea părinților lor, [pentru] care a făcut minuni în pământul Egiptosului, în câmpia Tanis [Τάνις][1].

13. Rupt-a marea și i-a trecut pe ei, a[u] stat apele ca burduful [ἀσκὸν].

14. Și i-a povățuit pe ei în nor ziua și toată noaptea în luminare de foc [ἐν φωτισμῷ πυρός].

15. Rupt-a stânca în pustie și i-a adăpat pe ei ca în abis mult [καὶ ἐπότισεν αὐτοὺς ὡς ἐν ἀβύσσῳ πολλῇ].

16. Și a scos apă din stâncă și a coborât ca râurile apelor.

17. Și încă au adăugat a păcătui Lui, au amărât pe Cel Preaînalt în [pământul] cel fără de apă [παρεπίκραναν τὸν Ὕψιστον ἐν ἀνύδρῳ].

18. Și L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, [ca] să ceară mâncăruri sufletelor lor.

19. Și au clevetit lui Dumnezeu și au zis: „Nu va putea [oare] Dumnezeu să pregătească masă în pustie,

20. când a lovit stânca și au curs apele și izvoarele s-au revărsat? Nu poate și pâine să dea sau să pregătească masă poporului Său?”.

21. Pentru aceasta a auzit Domnul și a amânat și foc a aprins în Iacov și urgie s-a suit peste Israil.

22. Că n-au crezut în Dumnezeu și nici [nu] au nădăjduit în mântuirea Lui.

23. Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului a deschis [θύρας οὐρανοῦ ἀνέῳξεν]

24. și a plouat lor manna [μαννα] să mănânce și pâinea cerului a dat-o lor [καὶ ἄρτον οὐρανοῦ ἔδωκεν αὐτοῖς].

25. Pâinea Îngerilor a mâncat omul [ἄρτον Ἀγγέλων ἔφαγεν ἄνθρωπος]. Mâncare le-a trimis lor întru săturare.

26. A îndepărtat vântul de la miazăzi din cer [ἀπῆρεν νότον ἐξ οὐρανοῦ] și a adus în stăpânirea Lui vântul de miazăzi-apus [καὶ ἐπήγαγεν ἐν τῇ δυναστείᾳ Αὐτοῦ λίβα]

27. și a plouat peste ei cărnuri ca praful și păsări zburătoare ca nisipul mărilor

28. și au căzut întru mijlocul taberei lor [și] în jurul corturilor lor.

29. Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor le-a adus-o lor [καὶ τὴν ἐπιθυμίαν αὐτῶν ἤνεγκεν αὐτοῖς][2],

30. [că] nu au fost lipsiți[3] de pofta lor. [Dar] încă mâncarea lor fiind în gura lor [ἔτι τῆς βρώσεως αὐτῶν οὔσης ἐν τῷ στόματι αὐτῶν]

31. și urgia lui Dumnezeu s-a suit peste ei [καὶ ὀργὴ τοῦ Θεοῦ ἀνέβη ἐπ᾽ αὐτοὺς] și a ucis în cei grași ai lor [καὶ ἀπέκτεινεν ἐν τοῖς πίοσιν αὐτῶν] și pe cei aleși ai lui Israil i-a împiedicat.

32. În [cu] toate acestea, încă au păcătuit și nu au crezut în minunile Lui

33. și s-au sfârșit în[tru] deșertăciune zilele lor și anii lor cu grabă.

34. Când îi omora pe ei, [atunci] Îl căutau pe El și se întorceau și se sculau dimineața devreme către Dumnezeu [καὶ ὤρθριζον πρὸς τὸν Θεὸν].

35. Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeu, Cel Preaînalt, este răscumpărătorul lor.

36. Dar L-au înșelat pe El în gura lor [καὶ ἠπάτησαν Αὐτὸν ἐν τῷ στόματι αὐτῶν] și [cu] limba lor au mințit Lui [καὶ τῇ γλώσσῃ αὐτῶν ἐψεύσαντο Αὐτῷ].

37. Și inima lor nu [era] dreaptă cu El și nici [nu] s-au încrezut în făgăduința Lui.

38. Dar El este milostiv și va ispăși păcatelor lor și nu va nimici cu totul. Și va înmulți să întoarcă mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.

39. Și Și-a adus aminte că trup sunt [καὶ ἐμνήσθη ὅτι σάρξ εἰσιν], duh mergând și neîntorcându-se [πνεῦμα πορευόμενον καὶ οὐκ ἐπιστρέφον].

40. De câte ori L-au amărât pe El în pustie? L-au urgisit pe El în pământul cel fără de apă [παρώργισαν Αὐτὸν ἐν γῇ ἀνύδρῳ].

41. Și s-au întors și L-au ispitit pe Dumnezeu și pe Cel Sfânt al lui Israil L-au întărâtat.

42. Nu și-au adus aminte de mâna Lui, de ziua [în] care i-a răscumpărat pe ei din mâna asuprind [ἐκ χειρὸς θλίβοντος][pe ei][4].

43. Că a pus în Egiptos semnele Lui și minunile Lui în câmpia Tanis

44. și a schimbat întru sânge râurile lor și apele de ploaie ale lor, pentru ca să nu bea.

45. Trimis-a întru ei muscă-câinească [κυνόμυιαν][5] și i-a mâncat pe ei, și broască și i-a nimicit cu totul pe ei.

46. Și a dat manei roșii [τῇ ἐρυσίβῃ] rodul lor și ostenelile lor lăcustei.

47. A ucis în grindină via lor și duzii lor în chiciură [καὶ τὰς συκαμίνους αὐτῶν ἐν τῇ πάχνῃ]

48. și a dat întru grindină dobitoacele lor și averea lor focului.

49. Trimis-a întru ei urgia mâniei Lui, mânie și urgie și necaz, trimitere prin îngerii cei răi [ἀποστολὴν δι᾽ ἀγγέλων πονηρῶν].

50. A făcut cale urgiei Lui [și] nu a cruțat de la moarte sufletele lor și dobitoacele lor întru moarte le-a închis [καὶ τὰ κτήνη αὐτῶν εἰς θάνατον συνέκλεισεν].

51. Și a lovit pe tot cel întâi-născut în Egiptos, pârga ostenelilor lor în corturile lui Ham.

52. Și a depărtat ca oile pe poporul Său și i-a dus pe ei ca o turmă în pustie

53. și i-a povățuit pe ei în nădejde și nu s-au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.

54. Și i-a dus pe ei întru muntele sfințeniei Lui, [în] muntele acesta pe care l-a dobândit dreapta Lui.

55. Și a izgonit din fața lor popoare și le-a dat moștenirea lor, în[tru] funie [le-a dat] moștenirea [ἐν σχοινίῳ κληροδοσίας], și [El] a sălășluit în corturile lor semințiile lui Israil.

56. Dar L-au ispitit și L-au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt și mărturiile Lui nu le-au păzit.

57. Și s-au întors și au fost necredincioși ca și părinții lor și s-au schimbat întru arc strâmb [καὶ μετεστράφησαν εἰς τόξον στρεβλὸν].

58. Și L-au urgisit pe El[6] în dealurile lor și în cele cioplite ale lor au întărâtat râvna Lui [παρεζήλωσαν Αὐτόν].

59. Auzit-a Dumnezeu și l-a trecut cu vederea[7] și l-a disprețuit foarte pe Israil

60. și a lepădat cortul lui Silom [Σηλωμ], cortul Lui, [în] care a locuit în[tre] oameni [σκήνωμα Αὐτοῦ οὗ κατεσκήνωσεν ἐν ἀνθρώποις].

61. Și a dat întru robie tăria lor și frumusețea lor întru mâinile vrăjmașului.

62. Și a închis întru sabie pe poporul Său și moștenirea Lui a trecut-o cu vederea.

63. Pe tinerii lor i-a mâncat focul și fecioarele lor nu au fost jelite.

64. Preoții lor în sabie au căzut și văduvele lor nu vor fi plânse.

65. Și S-a ridicat Domnul ca cel care doarme [καὶ ἐξηγέρθη ὡς ὁ ὑπνῶν Κύριος], ca cel puternic [ὡς δυνατὸς], îmbătat de vin [κεκραιπαληκὼς ἐξ οἴνου]

66. și a lovit pe vrăjmașii Săi întru cele din spate [și] ocară veșnică le-a dat lor.

67. Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efrem nu a ales-o,

68. ci a ales seminția lui Iudas, muntele Sionului, pe care l-a iubit

69. și a zidit ca a celor cu un singur corn sfințenia Lui, în pământ a întemeiat-o pe ea întru veac [ἐν τῇ γῇ ἐθεμελίωσεν αὐτὴν εἰς τὸν αἰῶνα].

70. Și l-a ales pe David, robul Său, și l-a luat pe el de la turmele oilor,

71. de după cele care fată l-a luat pe el, [pentru] a păstori pe Iacov, poporul Lui, și pe Israil, moștenirea Lui.

72. Și i-a păstorit pe ei în nerăutatea inimii lui și în înțelegerile mâinilor lui i-a povățuit pe ei.


[1] Am pus acum, în text, forma de N. pe care am transliterat-o. Însă în LXX avem: ἐν πεδίῳ Τάνεως. Numai că Τάνεως e forma de G sg. și pe ea a transliterat-o și Biblia de la 1688 și ed. BOR 1988. Tocmai de aceea am pus în text nominativul, pentru că pe el l-am transliterat.

[2] Le-a adus ceea ce ei și-au dorit. Le-a împlinit pofta lor.

[3] De Dumnezeu. Dumnezeu nu i-a lipsit de pofta lor, ci le-a împlinit-o.

[4] Din mâna care îi asuprea pe ei.

[5] Din punct de vedere științific, ea se numește Stomoxys calcitrans, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Stable_fly și e cunoscută în mod popular ca musca de grajd, cf. http://destepti.ro/musca-de-grajd-stomoxys-calcitrans-din-familia-muscidae-inteapa-foarte-tare-animalele-domestice. Și arată astfel: http://2.bp.blogspot.com/_2osTUJ4MAlA/TO26RcjSIBI/AAAAAAAAAIw/-WA778mSMGI/s1600/Sc+Macho.jpg.

[6] L-au umplut de urgie.

[7] L-a desconsiderat.

2 comments

  • Binecuvânați! Am stat și m-am gândit la ce ar vrea să spună vers. 57: „Și s-au întors și au fost necredincioși ca și părinții lor și s-au schimbat întru arc strâmb”. Eu înțeleg că se vorbește despre cei care fac aceleași păcate, identic cu cei din generațiile trecute. Spune despre cei care nu au învățat nimic din istorie, din pilda celor care s-au petrecut în trecut. „S-au schimbat întru arc strâmb”, în loc să meargă pe calea dreaptă, în loc să fi învățat din ce s-a întâmplat și din ce i-a povățuit pe ei Dumnezeu.
    Au văzut că părinții lor l-au amărât pe Moise și că Dumnezeu i-a pedepsit pe cei care s-au răsculat și pe cei care au fost necredincioși. Au știut de pedepsele grele date egiptenilor și celor neascultători din poporul lor. Și totuși au devenit „arc strâmb”. Un arc pe care nu poți să îl îndrepți pentru că el tot strâmb o ia, orice ai face tu. I-au amărât și i-au omorât pe Proroci în continuare și n-au ascultat de Dumnezeu. S-au împotrivit celor prin care vorbea Dumnezeu ca și părinții lor. și prin aceasta „s-au schimbat” în sufletul lor de la credința dreaptă și au devenit „arc strâmb”, pentru că erau strâmbi la cugetare la cugetare și la inimă. Sau pentru că și-au strâmbat direcția: în loc să meargă către Dumnezeu, s-au întors înapoi la păcate ca și păcătoșii dinaintea lor.
    Nu știu dacă am înțeles bine, de aceea vreau să mă luminați. Poate că alta e tâlcuirea. Sărut mâna, binecuvântați să postesc cu pace!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Frate Meletie,

      Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întărească întru toate! Și ați intuit bine lucrurile: pentru că erau strâmbi la cugetare și la inimă, fiindcă făceau aceleași păcate ca și părinții lor.

      Iar arcul strâmb, ca și lingura îndoită sau vasul stricat…sunt tot atâtea exemple de obiecte nefolositoare. Pentru că atunci când Dumnezeu ne spune că ne-am făcut netrebnici prin faptele noastre rele, El ne spune că suntem un ciur prin care trece apa cuvintelor lui Dumnezeu, care auzim și nu facem, și nu rămâne apa în noi, apa cunoașterii lui Dumnezeu.

      Vă mulțumesc pentru că vă problematizați! Numai bine și mult spor duhovnicesc în postul lui Dumnezeu în care suntem!

Dă-i un răspuns lui Meletie Adelfos Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *