Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Psalmul 78, cf. LXX

1. Psalmul lui Asaf. Dumnezeu[le], venit-au neamurile întru moștenirea Ta, spurcat-au templul cel sfânt al Tău, pus-au Ierusalimul întru colibă de pază [εἰς ὀπωροφυλάκιον].

2. Pus-au cadavrele [τὰ θνησιμαῖα] robilor Tăi mâncăruri păsărilor cerului, trupurile celor Cuvioși ai Tăi fiarelor pământului.

3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cel care să-i îngroape.

4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, dispreț și batjocură celor dimprejurul nostru.

5. Până când, Doamne, Te vei urgisi [până] întru sfârșit [ἕως πότε Κύριε ὀργισθήσῃ εἰς τέλος] [și] vei aprinde ca focul râvna Ta [ἐκκαυθήσεται ὡς πῦρ ὁ ζῆλός Σου]?

6. Varsă urgia Ta peste neamurile care nu Te știu și peste împărățiile care numele Tău nu l-au chemat!

7. Că l-au mâncat pe Iacov și locul lui l-au pustiit.

8. Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile cele vechi ale noastre, [ci] îndată să ne apuce pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte!

9. Ajută-ne nouă, Dumnezeu[le], Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău! Doamne, izbăvește-ne pe noi și ispășește păcatelor noastre [καὶ ἱλάσθητι ταῖς ἁμαρτίαις ἡμῶν] pentru numele Tău!

10. Ca nu cumva să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”. Și să se știe în[tru] neamuri, înaintea ochilor noștri, răzbunarea sângelui robilor Tăi, care a fost vărsat!

11. Să intre înaintea Ta suspinul celor care au fost încătușați [εἰσελθάτω ἐνώπιόν Σου ὁ στεναγμὸς τῶν πεπεδημένων]! După măreția brațului Tău, păstrează pe fiii celor care au fost omorâți!

12. Răsplătește vecinilor noștri pe cele înșeptite întru sânul lor, ocara lor, [cu] care Te-au ocărât pe Tine, Doamne!

13. Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, ne vom mărturisi Ție întru veac [și] întru neam și [în] neam vom vesti lauda Ta.

Did you like this? Share it:

Previous

Psalmul 77, cf. LXX

Next

„Greșelile” Scripturii

2 Comments

  1. Irina

    Ce frumoasă traducere!
    Însă m-a umplut de cutremurare gândul că adesea și noi suntem la fel de uituci și de nemulțumitori față de binefacerile Dumnezeului nostru ca și Evreii de odinioară, care au văzut multe și mari minuni și au rămas tot necredincioși. Și noi spunem la fel, din gură, că credem în Atotputernicia lui Dumnezeu și în toate minunile Lui pe care le-am auzit de la Biserică sau le-am citit în Viețile Sfinților, dar în viețile noastre nu se vede deloc credincioșia noastră în puterea lui Dumnezeu. Nu se vede așteptarea noastră ca El să-Și arate mila Lui. Chiar și în tulburările care sunt acum cu extremiștii, care încearcă să rupă Biserica, nu se vede deloc credința lor că ar avea încredere că Dumnezeu conduce lumea și proniază toate și că, dacă noi suntem smeriți și pocăiți și urmăm poruncile Lui, El nu ne va lăsa. Unii cred că trebuie să facă după capul lor, înlocuindu-L pe Dumnezeu.
    Mă rog ca Cel Preamilostiv să ne învețe smerenia adâncă, pentru că numai așa putem să vedem măcar o parte din cursele dracilor cu care ne înșeală și ne ține robi ai gândurilor proaste.
    Sărut mâna, Părinte, binecuvânatți!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Mulțumesc frumos, doamnă Irina, pentru comentariu și pentru că trăiți cu grija pentru Biserica lui Dumnezeu! Da, și noi suntem uituci și păcătoși, și avem nevoie de smerenie în fiecare clipă a vieții noastre! Pentru că ispitele sunt multe și grele și diversificate, iar noi avem nevoie de luminarea lui Dumnezeu în mod continuu, pentru ca să le înțelegem și să luptăm cu ele și să scăpăm de ele. Vă doresc numai bine! Mult spor în toate!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén