1. Întru sfârșit, cântarea psalmului învierii [ᾠδὴ ψαλμοῦ ἀναστάσεως]. Strigați lui Dumnezeu tot pământul!

2. Cântați acum numelui Lui! Dați slavă laudei Lui!

3. Ziceți lui Dumnezeu: „Cât de înfricoșătoare [sunt] lucrurile Tale! Pentru mulțimea puterii Tale, Te vor minți vrăjmașii Tăi.

4. Tot pământul să se închine Ție și să-Ți cânte Ție [πᾶσα ἡ γῆ προσκυνησάτωσάν Σοι καὶ ψαλάτωσάν Σοι]! Să cânte numelui Tău!”. [Pauză psalmică].

5. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, pe Cel înfricoșător în sfaturi [φοβερὸς ἐν βουλαῖς] mai mult decât fiii oamenilor!

6. Cel care schimbă marea întru uscat. În [prin] râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli în[tru] El.

7. Celui care stăpânește în stăpânirea Lui veacul. Ochii Lui peste neamuri privesc. Cei care întărâtă, să nu se înalțe în ei înșiși! [Pauză psalmică].

8. Binecuvântați neamuri pe Dumnezeul nostru și faceți să se audă glasul laudei Lui!

9. Celui care a pus sufletul meu întru viață [τοῦ θεμένου τὴν ψυχήν μου εἰς ζωὴν] și nu a dat întru val picioarele mele [καὶ μὴ δόντος εἰς σάλον τοὺς πόδας μου].

10. Că ne-ai încercat pe noi, Dumnezeu[le] [ὅτι ἐδοκίμασας ἡμᾶς ὁ Θεός], arsu-ne-ai pe noi cum se arde argintul [ἐπύρωσας ἡμᾶς ὡς πυροῦται τὸ ἀργύριον].

11. Dusu-ne-ai pe noi întru cursă [εἰσήγαγες ἡμᾶς εἰς τὴν παγίδα], pus-ai necazuri pe spatele nostru.

12. Pus-ai oameni peste capetele noastre. Ne-ai trecut prin foc și [prin] apă și ne-ai scos întru ușurare [καὶ ἐξήγαγες ἡμᾶς εἰς ἀναψυχήν].

13. Intra-voi întru casa Ta în arderi de tot[1] [și] îmi voi împlini Ție făgăduințele mele,

14. pe care le-a[u] deosebit buzele mele și [pe care le-]a grăit gura mea în necazul meu.

15. Arderi de tot pline de măduvă Îți voi aduce Ție [ὁλοκαυτώματα μεμυαλωμένα ἀνοίσω Σοι], cu tămâie și berbeci. Îți voi da Ție boi împreună cu țapi. [Pauză psalmică].

16. Veniți de auziți și voi povesti tuturor celor care se tem de Dumnezeu, câte a făcut [El] sufletului meu!

17. Către El [cu] gura mea am strigat și am înălțat sub limba mea [καὶ ὕψωσα ὑπὸ τὴν γλῶσσάν μου].

18. Nedreptate, dacă vedeau în inima mea, să nu mă audă Domnul[2]!

19. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu[3]. A luat aminte glasului rugăciunii mele.

20. Binecuvântat [este] Dumnezeu, Care nu a depărtat rugăciunea mea și mila Lui de la mine!


[1] Voi intra aducând arderi de tot.

[2] Dacă oamenii au văzut nedreptate în inima mea, pentru aceasta să nu îmi audă Domnul rugăciunile mele!

[3] Pentru că nu am fost nedrept în inima mea.

Did you like this? Share it: