Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Teologie de primăvară

Cei care nu suportă prea bine gerul iernii și se plâng de zăpadă, de ger, de drumurile impracticabile, așteaptă primăvara ca pe o aruncare a hainelor groase și ca pe o totală posibilitate de acțiune. Pentru că vine primăvara, bine îmi place, și acum ei pot să facă tot ceea ce nu au făcut pe timpul iernii.

Numai că iarna are rolul ei în viața teologică a oamenilor: ea ne învață că greul nu poate fi surmontat, ci asumat și trăit. Greul trebuie rezistat. Dar el trebuie trăit și depășit interior, în adâncul nostru. Căci lamentațiile nu ne ajută deloc.

Când începe gerul, trebuie să ai ferestrele bine izolate, pentru că gerul intră prin orice crăpătură. Și dacă intră, el formează sfoiag/ mucegai în casă. Și dacă îți intră gerul în oase, el devine reumatism, și nu-l mai poți scoate de acolo. Pentru că păcatul, odată intrat în noi, ne distruge ca un virus mortal.

Dacă nu ai haine groase pe tine, dacă nu ai căciulă pe cap, dacă nu ai mânuși în mâini, simți iarna până în oase. Pentru că iarna îți cere să te protejezi, își cere să fii precaut, pentru că viața nu e „veșnică”. Dacă te îmbolnăvești, poți muri. Și dacă totuși rămâi în viață, dar ești bolnav, viața plină de boli nu e o viață…de primăvară.

Viața de primăvară nu cunoaște decât soare, bucurie, are multe speranțe. Când începe primăvara unei vieți, copilul crede că poate să facă orice. E de ajuns să își dorească. Numai că soarele răsare pe fiecare zi, păsările încep să ciripească, copacii înmuguresc, iarba crește văzând cu ochii…pentru că Dumnezeu dorește acest lucru. El le-a făcut pe toate și toate își urmează cursul lor, dăruit de El.

Însă eu, copilul, ca să ajung unde vreau, trebuie să muncesc. Trebuie să îmi fac temele, să fiu ascultător, să iubesc seriozitatea, să îmi fac treaba. Ca să ajung unde vreau…trebuie să trec clasa, să iau note bune, să ajung la liceu, să merg mai departe. Eu vreau să merg tot mai departe…Numai că viața nu e numai primăvară, nu e numai speranță, ci e și vară, e și creștere, e și coacere, e și chin, e și așteptare, e și muncă.

Mulți presupun că ar fi putut să facă mai multe…dacă, totuși, s-ar fi decis să muncească. Însă oamenii trăiesc cu regretele, dar nu se împlinesc prin ele. Aș fi făcut mai multe dacă…aș fi fost ajutat, dacă aș fi muncit mai mult, dacă mi-aș fi rupt mai mult timp de la alte…pierderi de timp.

Căci orice primăvară ajunge în iarnă…și își numără regretele care nu țin de foame.

Ce să facem cu atâta primăvară câtă o să fie? Ce să facem cu atâtea zile și cu atâta speranță și cu atâtă noutate care ne bate la ușă? Vom cumpăra flori sau vom crește florile virtuților? Vrem să fim o primăvară, o altfel de primăvară? Rămâne de făcut și de văzut. Pentru că ceea ce facem rămâne, nu ceea ce vrem să facem.

Did you like this? Share it:

Previous

Psalmul 57, cf. LXX

Next

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului [134]

2 Comments

  1. Cornelia

    Eu am fost intotdeauna de parare ca copiilor ar trebui sa li se explice de mici ca toata viata e grea, ca greutatea vietii nu se termina dupa ce se termina liceul sau facultatea. Cei mai multi considera ca trebuie sa-si protejeze cat mai mult progeniturile. Putini parinti in tara noastra isi educa copii in spirit cu adevarat crestin ortodox chiar si dintre cei care merg la Biserica si se considera credinciosi. Gânduri bune, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și eu cred același lucru ca și dumneavoastră, doamnă Cornelia!

      Dacă le explicăm copiilor cum e viața cu adevărat, cu bunele și relele ei, de când înțeleg pe ce lume sunt, atunci îi ferim de mari decepții și de cataclisme interioare. E bine să afle totul în casă, de la părinți și de la bunici, și nu din stradă, nu de la prieteni, nu de la școală.

      Însă pentru asta e nevoie de părinți și de bunici cu un fin simț pedagogic, cu o mare cultură și experiență și care să prezinte lucrurile neromanțat.

      Vă doresc numai bine! Mult spor în toate câte faceți și să vă bucurați de familia dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén