Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Psalmul 48, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul fiilor lui Core.

2. Auziți acestea toate neamurile! Plecați-vă urechea toți cei care locuiți lumea,

3. și pământenii și fiii oamenilor, dimpreună bogatul și sărmanul!

4. [Căci] gura mea va grăi înțelepciune și cugetarea inimii mele înțelegere [καὶ ἡ μελέτη τῆς καρδίας μου σύνεσιν].

5. Voi pleca întru parabolă urechea mea [κλινῶ εἰς παραβολὴν τὸ οὖς μου], voi deschide întru psaltirion pe cea pusă înaintea mea [ἀνοίξω ἐν ψαλτηρίῳ τὸ πρόβλημά μου[1]].

6. Pentru ce mă tem în ziua cea rea? Fărădelegea călcâiului meu mă va înconjura [ἡ ἀνομία τῆς πτέρνης μου κυκλώσει με].

7. Cei care s-au încrezut în puterea lor și în mulțimea bogăției lor lăudându-se.

8. Fratele nu [ne] răscumpără. Va răscumpăra omul? Nu va da lui Dumnezeu împăcarea[2] lui [οὐ δώσει τῷ Θεῷ ἐξίλασμα αὐτοῦ]

9. și prețul răscumpărării sufletului său [καὶ τὴν τιμὴν τῆς λυτρώσεως τῆς ψυχῆς αὐτοῦ].

10. Și a încetat întru veac și va trăi întru sfârșit [καὶ ἐκόπασεν εἰς τὸν αἰῶνα καὶ ζήσεται εἰς τέλος]. Că nu va vedea stricăciune [ὅτι οὐκ ὄψεται καταφθοράν], când are să vadă pe cei înțelepți murind [ὅταν ἴδῃ σοφοὺς ἀποθνῄσκοντας].

11. Dimpreună, cel nebun și cel fără de minte vor pieri [ἐπὶ τὸ αὐτὸ ἄφρων καὶ ἄνους ἀπολοῦνται] și vor lăsa celor străini averea lor.

12. Și mormintele lor [vor fi] casele lor întru veac [καὶ οἱ τάφοι αὐτῶν οἰκίαι αὐτῶν εἰς τὸν αἰῶνα] [și] locașurile lor întru neam și [în] neam. Au numit numele lor peste pământurile lor[3].

13. Și omul, în cinste fiind, nu a înțeles [καὶ ἄνθρωπος ἐν τιμῇ ὢν οὐ συνῆκεν], s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte [παρασυνεβλήθη τοῖς κτήνεσιν τοῖς ἀνοήτοις] și s-a asemănat lor [καὶ ὡμοιώθη αὐτοῖς].

14. Această cale a lor [le este] poticnire lor [αὕτη ἡ ὁδὸς αὐτῶν σκάνδαλον αὐτοῖς] și după acestea în gura lor vor binevoi [καὶ μετὰ ταῦτα ἐν τῷ στόματι αὐτῶν εὐδοκήσουσιν]. [Pauză psalmică].

15. Ca oi în Iad au fost puși [ὡς πρόβατα ἐν ᾍδῃ ἔθεντο]. Moartea îi păstorește pe ei [θάνατος ποιμαίνει αὐτούς]. Și îi vor stăpâni pe ei cei Drepți, dimineața, și ajutorul lor [καὶ ἡ βοήθεια αὐτῶν], din slava lor [ἐκ τῆς δόξης αὐτῶν], se va învechi în Iad [παλαιωθήσεται ἐν τῷ ᾍδη].

16. Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din mâna Iadului [πλὴν ὁ Θεὸς λυτρώσεται τὴν ψυχήν μου ἐκ χειρὸς ᾍδου], când are să mă ia. [Pauză psalmică].

17. Nu te teme când are să se îmbogățească omul sau când are să se înmulțească slava casei lui!

18. Că[ci], când a muri [va muri] el, nu va lua toate [ὅτι οὐκ ἐν τῷ ἀποθνῄσκειν αὐτὸν λήμψεται τὰ πάντα] și nici [nu] va coborî împreună cu lui [el] slava sa [οὐδὲ συγκαταβήσεται αὐτῷ ἡ δόξα αὐτοῦ].

19. Că sufletul lui, în viața sa, va fi binecuvântat. Se va mărturisi ție, [atunci] când ai să-i faci lui bine.

20. [Dar] va intra până [în] neam [la] părinții lui, până [în] veac nu va vedea lumină [ἕως αἰῶνος οὐκ ὄψεται φῶς].

21 [Căci] omul, în cinste fiind, nu a înțeles, s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.


[1] Sarcina sau problema mea teologică de discutat, de înțeles.

[2] Jerta de împăcare [ἐξίλασμα]. Pentru că jertfa de împăcare a oamenilor cu Dumnezeu a adus-o Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat, pe Dumnezeiasca Cruce, răstignindu-Se pentru viața și pentru mântuirea lumii. A adus-o Cel care era Dumnezeu și om și nu „un simplu om”.

[3] Și-au numit proprietățile lor cu numele lor.

Did you like this? Share it:

Previous

Reîntoarcere la Nichita [69]

Next

A adormit Preoteasa Juliana Schmemann

2 Comments

  1. Valeriu

    Sarut mana Parinte. E vreo diferenta intre slava desarta, mandrie, semetie si trufie? Sunt la fel de grave sau se canonisesc diferit? Sunt pacate de moarte? Sfantul Paisie Aghioritul spune ca fericit e cel smerit din fire dar de 3 ori fericit cel care nu e smerit dar se smereste. Ce vrea sa spuna?
    Multumesc, binecuvantati!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Valeriu,

      cele 4 sunt patimi diferite și așezate în rând ierarhic. Pentru că slava deșartă e primul pas, iar răutatea ultimă e trufia.

      Ce presupune patima slavei deșarte? Să te lauzi cu ce nu faci, să exagerezi lucrurile pe care le faci și să te bucuri de laudele interesate sau mincinoase care ți se aduc.

      Mândria e patima care se încredere în lucrurile bune pe care le face omul și care se desfătează cu ceea ce face, ajungând să nu mai facă mare lucru. Face o faptă de milostenie, scrie o carte, face ceva măreț, se bucură prea mult de realizarea lui, adică se mândrește, și nu mai are alte realizări. Se mulțumește cu puțin…dar gândește puținul ca „mult”.

      Semeția e o raportare interioară de sus la ceilalți și la Dumnezeu, pe baza unor calități personale. Am o voce bună, știu să scriu bine, știu să vorbesc bine, am o funcție importantă…și mă semețesc, mă înalț cu mintea, crezându-mă superior tuturor sau multora. Când calitățile, în sine, sunt instrumentele relației noastre cu Dumnezeu și cu oamenii. Prin calitățile noastre trebuie să ne apropiem de Dumnezeu și de oameni și nu să ne îndepărtăm.

      Trufia este semeția dusă la extrem. Când nu mai simțim „nevoia” oamenilor sau a lui Dumnezeu atunci am ajuns trufași. Atunci am ajuns indiferenți față de izvorul vieții. Căci trufașul gândește astfel: „Dacă am bani, dacă am relații, dacă sunt sănătos, dacă sunt într-o poziție de conducere…de ce mai am „nevoie” de Dumnezeu și de oameni?”. Trufașul e omul care crede că își este „suficient” sieși…dar care, în scurt timp, va fi smerit de Dumnezeu.

      Da, sunt păcate grele și toate trebuie spovedite!

      Sfântul Paisios Aghioritul vrea să spună că smerirea de sine continuă e mai importantă decât faptul cum suntem din fire. Pentru că, dacă ne-am născut mai duri, a ne smeri este o școală continuă. Dar dacă ne-am născut din fire blânzi și care plângem repede, nu înțelegem că unora le e greu să plângă sau să își îmblânzească ușor furia.

      Vă mulțumesc pentru întrebări! Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întărească!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén