Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 7 februarie, 2017

Pareneză în cadrul Sfintei Taine a Mărturisirii

Iubiții mei[1],

am făcut începutul Tainei Mărturisirii sau a Spovedaniei, adică am spus rugăciunile de dinaintea spovedirii păcatelor, și acum, fiecare dintre dumneavoastră va veni să își spovedească păcatele. Și, pentru ca să terminăm repede spovedirea păcatelor, fiecare trebuie să veniți cu păcatele scrise pe o hârtiuță. Mă refer la cei care știu să scrie și să citească. Pe ceilalți îi voi întreba eu despre păcate. Și scriem numai păcatele, fără povestiri nesfârșite!

Cei care v-ați mai spovedit la mine știți acest lucru. Spun acum pentru cei care, poate, nu știu. Ca să veniți pregătiți să vă spovediți păcatele, acasă, fiecare dintre dumneavoastră, trebuie să le scrieți pe o hârtie, pe fiecare în parte. Adică scrieți așa pe hârtie: „am mințit, am drăcuit, am blestemat, am furat, am vorbit de rău, am judecat pe aproapele meu, m-am certat etc.”. Fără să dăm nume, fără să dăm detalii.

Toate păcatele pe care le-ați făcut le scrieți pe hârtie și, când eu vă întreb despre păcatele pe care le-ați făcut, dumneavoastră le citiți în fața mea de pe hârtia pe care le-ați scris, după care eu vă dezleg de păcate. Adică în asta constă spovedirea păcatelor: în mărturisirea păcatelor în fața lui Dumnezeu și a mea, pentru ca Dumnezeu, prin gura și mâna mea, să vă dea dezlegare de păcatele mărturisite.

Bineînțeles, când vă scrieți păcatele, recunoașteți și că vă pare rău de ele. Și de ce vă pare rău de ele? Pentru că sunt păcate, sunt lucruri rele și nu fapte bune!

Iar după ce vă iert de păcate și, de la caz la caz, vă îndemn să faceți anumite lucruri, pe acelea trebuie să le faceți spre îndreptarea dumneavoastră. Adică să citiți cărți teologice, să vă rugați, să veniți la Slujbe, să dați milostenie, să vorbiți frumos și respectuos între dumneavoastră, să fiți iertători și binevoitori unii cu alții.

Așadar, eu mă așez aici și vă aștept pe fiecare în parte să vă spovediți păcatele! Dacă aveți păcatele scrise pe hârtie, în 2-3 minute se termină spovedirea lor. Voi răspunde la eventuale întrebări după ce îi voi spovedi pe toți.

Cine este primul care dorește să se spovedească? Vă rog să veniți!


[1] Scrisă în ziua de 6 februarie 2017, zi de luni, la prânz, soare, + 2 grade.

Ne-ar trebui relaxare duhovnicească…

…și nouă, care toată ziua ne chinuim să scriem pentru alții.

Și fiindcă unii zic că stăm cam mult pe net…da, ne-ar trebui și nouă zile libere, să citim cărți numai pentru bucuria și hrana sufletului nostru, să medităm, să contemplă și să ne rugăm, să ne regăsim pe noi înșine, așa cum fac mulți…

Însă noi nu mai știm altceva decât muncă și iarăși muncă, muncă pe care o dăruim, pe fiecare zi, în mod public, tuturor.

Ne-a ostenit trupul, ne-au slăbit ochii, ne doare spatele, ne dor mâinile, ne-ar trebui mișcare, mișcare multă, ca să ne mai revenim (fizic). Dar nu ne permitem să ne părăsim scaunele și masa de lucru.

Însă e o muncă ce ne împlinește interior și pe care, din păcate, nu are cine să o facă.

Am putea zice, la fel de ușor, așa cum fac mulți: da’ lasă, să mai facă și alții! Numai că asta înseamnă a întoarce spatele lui Dumnezeu și oamenilor.

Căci ce poți face astăzi, nu lăsa pe mâine, și ce poți face tu, nu lăsa pe seama altora, despre care nu știi dacă se vor naște sau dacă vor vrea sau vor putea să facă ceva.

Psalmul 49, cf. LXX

1. Psalmul lui Asaf. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit și a chemat pământul de la răsăriturile soarelui și până [la] apusuri.

2. Din Sion [este] bunăcuviința frumuseții Lui. Dumnezeu în mod văzut va veni [ὁ Θεὸς ἐμφανῶς ἥξει],

3. Dumnezeul nostru și nu va tăcea. Focul înaintea Lui va arde și împrejurul Lui [va fi] vifor foarte.

4. Va chema cerul sus și pământul, [pentru ca] să judece pe poporul Său.

5. Adunați-I Lui pe cei Cuvioși ai Săi, pe cei care pun făgăduința Lui în jertfe!

6. Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu Judecător este. [Pauză psalmică].

7. „Ascultă, poporul Meu, și îți voi grăi ție, Israile! Că mărturisesc ție [acestea]: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.

8. Nu în[tru] jertfele tale te voi mustra. Iar arderile tale de tot înaintea Mea este [sunt] pururea.

9. Nu voi primi din casa ta viței și nici din turmele tale țapi.

10. Că ale Mele este [sunt] toate fiarele crângului, dobitoacele în munți și boii.

11. Cunoscut-am toate păsările cerului și frumusețea câmpului cu Mine este.

12. Dacă am să flămânzesc nu am să-ți zic ție, căci a Mea este lumea și deplinătatea ei.

13. Nu voi mânca cărnuri de tauri sau sânge de țapi [nu] voi bea.

14. Jertfește lui Dumnezeu jertfa laudei și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale!

15. Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi scoate și Mă vei preaslăvi”. [Pauză psalmică].

16. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu povestești dreptățile Mele și iei făgăduința Mea prin gura ta [καὶ ἀναλαμβάνεις τὴν διαθήκην Μου διὰ στόματός σου]?

17. Și tu ai urât învățătura și ai izgonit cuvintele Mele îndărătul [tău].

18. Dacă vedeai hoțul, alergai împreună cu el, și cu preacurvarii partea ta puneai.

19. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta împletea înșelăciune.

20. Șezând, împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale puneai poticnire.

21. Acestea ai făcut și am tăcut. Ai gândit fărădelegea, [aceea] că voi fi asemenea ție. Te voi mustra și voi fi de față împotriva feței tale.

22. Așadar, înțelegeți acestea cei care Îl uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să răpească și nu are să fie [să nu fie] cel care izbăvește!

23. Jertfa laudei Mă va preaslăvi și acolo [este] calea [întru] care îi voi arăta lui mântuirea lui Dumnezeu”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén