Am decis să public teza postdoctorală  pe fragmente pentru câteva motive.

Unul este acela că Eminescu continuă să fie o mare necunoscută pentru mulți. La care se raportează în fel și chip, în necunoștință de cauză.

Un altul este că, de la Hașdeu până la Patapievici și – foarte recent – la Lucian Boia, despre Eminescu s-a afirmat că nu are nimic românesc în opera sa, că ar fi doar o imitație a poeziei și a filosofiei germane.

În fine, un alt motiv e că, în mod neașteptat, după tot ce am publicat despre Eminescu, cei care continuă să susțină cu vehemență ateismul și chiar satanismul lui Eminescu sunt…pastorii neoprotestanți, foarte activi și virulenți în online.

Nu mă așteptam la această reacție – nu din partea lor –, dar înțeleg din ea că existența unor mari personalități culturale puternic ancorate în tradiția spirituală ortodoxă (lucru cât se poate de firesc, de altfel) și, în consecință, a unei culturi românești ortodoxe, îi irită foarte mult pe neoprotestanți.

Iar Eminescu în mod deosebit…din care cauză i-am auzit pe mulți pastori făcându-l ateu și păcătos și satanist. Pe baza, desigur, a unor exegeze mai vechi (destul de numeroase, e drept), care au insinuat ateismul și nihilismul poetului, și pe care ei le reactualizează în predicile lor, în cărțile sau în interviurile/ discuțiile înregistrate.

Am apelat la o bibliografie foarte bogată pentru a mă face convingătoare, pentru a evita acuza de speculație în comentariu.

Organizarea pe teme a lucrării mi-a fost sugerată de soțul meu, Părintele Dorin Picioruș, pentru a face lucrurile mai evidente, și mi-a fost ușor să o pun în practică datorită incursiunilor mele exegetice anterioare în opera lui Eminescu, cât și datorită studiilor mele aprofundate în materie de literatură română veche.

Did you like this? Share it: