1. Întru sfârșit, în[tre] ale imnurilor, înțelegerea lui David.

2. Dumnezeu[le], pleacă urechea la rugăciunea mea și să nu treci cu vederea rugăciunea mea!

3. Ia aminte mie și auzi-mă! Mâhnitu-m-am în[tru] vorbăria mea [ἐλυπήθην ἐν τῇ ἀδολεσχίᾳ μου][1] și m-am tulburat

4. de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului. Că au abătut împotriva mea fărădelege și în urgie se supărau mie [καὶ ἐν ὀργῇ ἐνεκότουν μοι] [pe mine].

5. Inima mea s-a tulburat în mine și frica[2] morții a căzut peste mine.

6. Frică și cutremur a[u] venit peste mine [φόβος καὶ τρόμος ἦλθεν ἐπ᾽ ἐμέ] și m-a acoperit întunericul [καὶ ἐκάλυψέν με σκότος].

7. Și am zis: „Cine îmi va da mie aripi ca ale porumbiței [τίς δώσει μοι πτέρυγας ὡσεὶ περιστερᾶς], și voi zbura și mă voi odihni [καὶ πετασθήσομαι καὶ καταπαύσω]?”.

8. Iată, m-am îndepărtat fugind și m-am adăpostit în pustie! [Pauză psalmică].

9. Așteptam pe Cel care mă mântuiește pe mine de împuținarea sufletului și de vifor.

10. Îneacă [καταπόντισον], Doamne, și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și ceartă în cetate!

11. Ziua și noaptea o vor încercui pe ea peste zidurile ei. Fărădelege și osteneală [va fi] în mijlocul ei și nedreptate.

12. Și nu a[u] lipsit din cele largi[3] ale ei camăta și vicleșugul.

13. Că dacă vrăjmașul m-a ocărât, am răbdat, și dacă cel care mă urăște pe mine a grăit cuvinte mari împotriva mea, m-am ascuns [pe mine] de el.

14. Dar tu, omule, cel ca [mine] la suflet [ἰσόψυχε], povățuitorul meu și cel cunoscut al meu [ἡγεμών μου καὶ γνωστέ μου],

15. care împreună mie [cu mine] te-ai îndulcit de mâncăruri [ἐγλύκανας ἐδέσματα], în casa lui Dumnezeu am mers [în]tru același gând [ἐν τῷ οἴκῳ τοῦ Θεοῦ ἐπορεύθημεν ἐν ὁμονοίᾳ]!

16. Să vină moartea peste ei și să coboare întru Iad de vii! Că răutățile [πονηρίαι] [sunt] întru pribegiile lor, [sunt] întru mijlocul lor.

17. Iar eu către Dumnezeu am strigat și Domnul m-a auzit pe mine.

18. Seara și dimineața și la amiază voi povesti [și] voi vesti [lucrurile Domnului] și [El] va auzi glasul meu[4].

19. [Domnul] va răscumpăra în pace sufletul meu de cei care se apropie mie [de mine], că în[tre] cei mulți erau împreună mie [cu mine] [ὅτι ἐν πολλοῖς ἦσαν[5] σὺν ἐμοί].

20. Îi va auzi Dumnezeu și îi va smeri pe ei Cel care este mai înainte de veci [ὁ ὑπάρχων πρὸ τῶν αἰώνων]. [Pauză psalmică]. Că nu este lor schimbare și nu s-au temut de Dumnezeu.

21. [El] a întins mâna Lui când a răsplătit. Spurcat-au făgăduința Lui.

22. Împărțitu-s-au de urgia feței Sale [διεμερίσθησαν ἀπὸ ὀργῆς τοῦ προσώπου Αὐτοῦ] și s-a apropiat inima Lui [καὶ ἤγγισεν ἡ καρδία Αὐτοῦ]. Înmuiatu-s-au cuvintele Lui mai mult decât uleiul și ele sunt săgeți [ἡπαλύνθησαν οἱ λόγοι Αὐτοῦ ὑπὲρ ἔλαιον καὶ αὐτοί εἰσιν βολίδες].

23. Aruncă spre Domnul grija ta [ἐπίρριψον ἐπὶ Κύριον τὴν μέριμνάν σου] și El te va hrăni [și] nu va da val [σάλον] întru veac celui Drept.

24. Iar Tu, Dumnezeu[le], îi vei coborî pe ei întru groapa stricăciunii [κατάξεις αὐτοὺς εἰς φρέαρ διαφθορᾶς]. Bărbații sângiurilor[6] și ai înșelăciunii nu au să înjumătățească zilele lor[7] [ἄνδρες αἱμάτων καὶ δολιότητος οὐ μὴ ἡμισεύσωσιν τὰς ἡμέρας αὐτῶν], iar eu voi nădăjdui în Tine, Doamne.


[1] În vorbirea mea deșartă, despre diverse lucruri banale.

[2] Dar frica de aici e o frică a lașității, a lipsei de curaj în fața morții. Pentru că δειλία înseamnă în primul rând lașitate, timiditate. Și nu poți să ai curaj să mori dacă te simți păcătos.

[3] Din străzile ei, ale cetății.

[4] Mă va auzi când mă voi ruga Lui și când voi vorbi și voi propovădui oamenilor despre El și despre minunile Sale.

[5] Cei care se apropie de mine ca să îmi facă rău. Adică vrăjmașii mei.

[6] Bărbații care omoară oameni, criminalii.

[7] Nu au să ajungă la jumătatea vieții lor.

Did you like this? Share it: