Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Psalmul 56, cf. LXX

1. Întru sfârșit, să nu nimicești cu totul [μὴ διαφθείρῃς], [psalmul] lui David, întru scriere pe stâlp, când el a scăpat de la fața lui Saul întru peșteră.

2. Miluiește-mă, Dumnezeu[le], miluiește-mă! Că în[tru] Tine a nădăjduit sufletul meu și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce are să treacă fărădelegea.

3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, [către] Dumnezeul cel care mi-a făcut mie bine.

4. A trimis din cer și m-a mântuit, a dat întru ocară pe cei care mă calcă în picioare pe mine. [Pauză psalmică]. A trimis Dumnezeu mila Lui și adevărul Său

5. și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. M-am culcat tulburat. [Căci] fiii oamenilor [au] dinții lor armă și săgeți și limba lor [este] sabie ascuțită.

6. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeu[le] [ὑψώθητι ἐπὶ τοὺς οὐρανούς ὁ Θεός], și peste tot pământul [înalță] slava Ta [καὶ ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἡ δόξα Σου]!

7. Cursă au pregătit picioarelor mele și au aplecat [κατέκαμψαν] sufletul meu. Săpat-au groapă înaintea feței mele și au căzut întru ea. [Pauză psalmică].

8. Gata [este] inima mea, Dumnezeu[le], gata [este] inima mea. Cânta-voi și voi lăuda.

9. Ridică-te slava mea! Ridică-te psaltirionule și liră! Ridica-mă-voi dis-de-dimineață.

10. Mărturisi-mă-voi Ție în[tre] popoare, Doamne. Lăuda-voi Ție [Lăuda-Te-voi pe Tine] în[tre] neamuri.

11. Că s-a mărit până la ceruri mila Ta și până la nori adevărul Tău.

12. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeu[le], și peste tot pământul [înalță] slava Ta!

Did you like this? Share it:

Previous

Protest de ziua îndrăgostiților

Next

Reîntoarcere la Nichita [71]

4 Comments

  1. Adrian Ștefan

    Am băgat de seamă că se vorbește adesea despre dinții păcătoșilor. Aici se spune că fiii oamenilor au dinții lor armă, iar în ps 3 că dinții păcătoșilor a zdrobit Domnul etc. Înțeleg că Domnul, prin gura Psalmistului îi compară cu animalele sălbatice. Cum trebuie să înțelegem aceasta? Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Nu, nu îi compară pe oameni cu animalele sălbatice, ci se referă la dinții din gura noastră!

      Și când zdrobești cuiva dinții din gură, când i-i spargi, ce faci? Îl desfigurezi pe acela.

      Tot la fel, aici, prin zdrobirea dinților celor păcătoși, nu se are în vedere desfigurarea feței lor, ci umilirea lor. Printr-o anume pedeapsă a Lui, El îi umilește pe cei păcătoși, așa după cum, cineva bătut rău, căruia îi cad dinții din gură, e umilit de adversarul lui.

      Adică psalmistul nu caută să exprime identitatea de experiență, ci un corelativ între bătaia între oameni și bătaia lui Dumnezeu în viața oamenilor. Pentru că Dumnezeu nu le scoate dinții din gură celor păcătoși, ci, prin dureri, prin boli, prin chinuri, îi face să se umilească, să își vină în fire, să se pocăiască.

      Dacă însă ne gândim la dinți ca armă, și de aici ați găsit că suntem comparați cu animalele, iarăși nu avem de-a face cu o imagine realistă. Pentru că atunci când a spus că dinții sunt armă, s-a referit la modul rece, distant, răutăcios în care ne comportăm față de oameni. Animalele rânjesc și își arată dinții, când vor să atace. Când dinții noștri sau limba noastră sunt o armă, atunci referirea e la răutatea noastră. La răutatea pe care ne-o manifestăm, în mod păcătos, față de semenii noștri.

      Vă mulțumesc pentru întrebare, domnule Adrian Ștefan, și vă doresc numai bine! O zi bună!

  2. Teodor

    Domnul Adrian a pus o intrebare interesanta si imi aduc aminte ca, atunci cand am inceput si eu sa citesc din Psaltire, mi s-a parut ca vorbeste prea mult despre „vrajmasi”. Tot timpul despre lupta cu vrajmasii despre cum sunt cei rai si vrajmasii. Mi se parea ca exagereaza. Apoi, cand am vazut cum e viata si ca vrajmasia oamenilor te sufoca intr-adevar si ca tot timpul trebuie sa te rogi lui Dumnezeu ca sa te scape de ei, atunci mi-am dat seama de ce pomeneste Psaltirea asa mult de vrasmasi.

    Pentru mine Psaltirea e o carte de capatai si astept sa publicati cat mai curand si traducerea sfintiei voastre. Binecuvantati, sarut mana.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Teodor,

      când Psaltirea vorbește despre vrăjmași se referă în primul rând la demoni. Pentru că ei sunt vrăjmașii mântuirii noastre, cei care se luptă mereu cu noi pentru ca să ne pierdem sufletele, adică să nu ne mântuim. Numai în al doilea rând se referă la vrăjmașii noștri…Numai că noi trebuie să ne iubim vrăjmașii și nu să le dăm în cap. Și aceasta e porunca iubirii lui Dumnezeu, a Aceluia care S-a lăsat răstignit pentru viața lumii.

      Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru că așteptați ediția mea la Psalmi! Vă doresc numai bine și să începeți postul cu pace și cu pocăință! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén