Despre două piese muzicale recente. Care au vibrația momentului.

În prima avem dialogul mamei cu fiica ei și al fiicei cu mama ei. Mama o învață pe fiică să nu caute dragostea și împlinirea în viața conjugală, ci un soț cu bani care să îi satisfacă toate dorințele. Și după ce îl ia, fiica îi spune mamei ei că e tristă și că banii nu pot suplini relația și iubirea conjugală. Textul forță: „se vede pe fața ei [că] se mărită pentru lei”.

A doua conține invectiva „fraiero”, care dă numele piesei. Pentru că femeia, care l-a crezut pe iubitul impostor, este fraiera din cântec. Cuvintele de impact: „Fraiero, fraiero, fraiero”, plus încă de două ori „fraiero”, ca refren.

ADDA a făcut o piesă muzicală dintr-o discuție realistă. Pe când Ligia a făcut din fraiero un cuvânt bun de cântat, lucru de neconceput până acum câtva timp. Poate că, pe viitor, vocativele „boule”, „tuto”, „ratatule”, „impostorule”, „plagiatorule”, „căcăciosule” etc. vor intra și ele în melosul autohton. Pentru că, în muzica underground românească, toate organele sexuale sunt prezente din anii 90. Dar în muzica de dans sau de radio mai e loc pentru multe cuvinte din popor și pentru multe experiențe realiste.

Pentru că în ultimii ani am văzut că muzica autohtonă înclină spre un realism crud, care să întâlnească oamenii ca atare.

Did you like this? Share it: