Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Praznicele, dracii și Sfântul Ioannis Botezătorul

Pe 24 februarie, Biserica pomenește aflarea primă și a doua a sfântului cap al Sfântului Ioannis Botezătorul. El a fost ascuns în pământ și redescoperit de mai multe ori. Și pe 24 februarie e vorba de prima și a doua descoperire a sfântului său cap, iar pe 25 mai de a treia descoperire a capului său cel binecuvântat.

Pe 24 iunie prăznuim nașterea Sfântului Ioannis Botezătorul.

Însă poporul nostru ne prea dus la Biserică, pe 24 februarie și pe 24 iunie, la două dintre praznicele Sfântului Ioannis Botezătorul, a suprapus și perpetuat două sărbători păgâne: Dragobetele și Drăgaica.

Dragobetele fiind „zeul” iubirii care nu există, iar Drăgaica sau drăgaicele  fiind „zânele” care nu există.  Și tocmai de aceea auzi peste tot de Dragobete, de „ziua iubirii” la români și de Drăgaica ce scoate fetele la câmp, ca să danseze, dar nu și despre praznicele Sfântului Ioannis Botezătorul, ale Bisericii, care nu au nimic de-a face cu cele două sărbători păgâne.

Mai pe scurt: atât de mult îl urăsc dracii pe Sfântul Ioannis Botezătorul încât îi pun pe românii cărora nu le place Biserica sau care amestecă păgânismul cu teologia Bisericii, să perpetueze astfel de aberații păgâne, pentru ca să umbrească cu totul praznicele marelui Botezător al Domnului.

Did you like this? Share it:

Previous

Are we foreigners?

Next

Dialogul și invectiva

6 Comments

  1. Pr. Iulian

    De, Părinte, ce să-i faci, e mai ușor cu superstițiile decât cu teologia și cu slujbele Bisericii și e „mai plăcut” cu erosul decât cu ascetismul. Creștinii noștri socotesc că e mai bine să facă tot felul de prostii decât să vină la Biserică. Pe urmă îi racolează neoprotestanții și ei spun că n-au auzit niciodată de Hristos în… Biserica Ortodoxă. Dar uită să spună că nu călcau pe la Biserică. Doamne ajută, toată dragostea!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Mulțumim frumos, Părinte Iulian, și aveți dreptate întru totul!

      Pentru că predica de la Biserică nu e tot ceea ce trebuie să știe și să înfăptuiască credinciosul, ci e nevoie de multă citire și rugăciune și postire acasă. La Biserică primești direcții pentru viața ta, niște trasee de parcurs. Dar tu, creștinul, trebuie să le parcurgi cu propria ta sudoare.

      Vă doresc numai bine! Mult spor în slujire și în familie!

      • Calin Zsoldos

        Binecuvântaţi, Părinte!

        Mi-aţi adus aminte de un prieten. Anul trecut, întâlnindu-ne întâmplător, mi-a spus că a trecut la baptişti. A avut un necaz şi de când s-a „botezat” la ei … „e fericit!”

        Întrebându-l de ce a făcut acest gest mi-a zis „că nu-l mai mulţumea cum predică popa în Biserică”. Iar la reproşul „de ce a părăsit-o astfel pe Preacurata Măicuţă şi implicit pe apostoli şi sfinţi?”, mi-a răspuns tot cu o întrebare: „Unde scrie în Biblie că se botează pruncii?”. Evident că această întrebare m-a lovit fulgerător şi mişeleşte ca un şiş … direct în inimă. Am simţit că din acea clipă, între noi, s-a deschis o falie … care din păcate a tot crescut. Mai târziu am înţeles că acel şiş înfipt în inima mea îl căuta pe Hristos.

        Am povestit această întâmplare pentru a sublinia cele zise de dumneavoastră. Căci, pentru a-l păstra pe Hristos în inimă, avem nevoie de multă citire, rugăciune și postire … pentru a nu mai avea timp să ne aplecăm urechea la acelaşi vechi sâsâit viclean al şarpelui: „[…] vi se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca Dumnezeu” (Facerea 3, 5)[1]

        Iertare, post uşor şi rugaţi-vă pentru noi ca să nu mai privim la mărăcinii şi buruienile ce cresc în afara staulului lui Hristos! Doamne ajută!

        ___________________
        [1] http://www.teologiepentruazi.ro/2011/08/26/facerea-cap-3/

        • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

          Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întărească întru tot lucrul cel bun, domnule Călin!

          Iar dacă prietenul dumneavoastră și-a trădat credința cea dintâi, asta arată o inconsistență în înțelegerea și în trăirea ei. Pentru că credința are nevoie de o continuă înțelegere și explicitare a dogmelor ei, dar și de o asceză continuă. Credința e o realitate integrală și ea îl cuprinde și îl conduce pe om în întregime.

          Însă, dacă cineva, din cauza unei discuții sau a unei cărți eterodoxe, decide să treacă la o erezie anume, eu îl asemăn cu cel care e însurat cu o femeie…dar, când vine o femeie ispititoare, el e în stare să o uite pe femeia vieții lui, și să confunde o profitoare, o curvă, cu femeia vieții sale.

          Numai că, dacă îți „uiți” așa de repede iubirile și principiile, înseamnă că nu ai crezut niciodată cu adevărat în ele. Și soțul care înșală nu e un om care iubește, ci care trăiește cu ideea că „poate iubi”. Dar a confunda Biserica cu o pseudo-biserică nu înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu, ci a-L disprețui la modul fundamental.

          Pentru că Scriptura nu e tot ceea ce trebuie să știm noi ca să ne mântuim. Scriptura nu înlocuie Biserica și nici nu se poate tâlcui pe sine, ci ea e tâlcuită de Biserică și în Biserică. De aceea, Biserica e cea care spune cum se înțelege Scriptura și care e Sfânta ei Tradiție. Biserica e cea care hirotonește și cunună, botează și înmormântează.

          Dar Biserica lui Hristos e aceea pe care El Însuși, prin Sfinții Lui, a instituit-o la Cincizecime. Aceasta e Biserica și nu alta! Și ea trece prin secole condusă de El, pentru că pe ea o mântuiește El. Și dacă noi suntem creștini ortodocși conștienți de credința și dragostea noastră pentru Dumnezeu, atunci suntem fii credincioși ai Bisericii Lui și ascultăm de Biserică. Pentru că în Biserică se lucrează mântuirea noastră și nu la mall sau la cârciumă.

          De aceea, eu cred că cine uită Biserica, n-a iubit-o niciodată. Și cine își vinde credința nu merită niciun respect.

          Numai bine, domnule Călin! Să aveți parte de multă pace și împlinire în acest dumnezeiesc post!

  2. Cătălin Cornel Mureș

    Ce explicații găsesc cei ce ar căuta în vreun dicționar?
    Iată un exemplu:

    „drăgaică f. 1. ziua nașterii sf. Ioan Botezătorul (24 Iunie): la Drăgaică se țin bâlciurile din Buzău și Mizil; 2. numele celei mai frumoase dintre fetele țărance aleasă la această sărbătoare și hora plină de vioiciune jucată de acele fete; 3. plantă cu florile galbene aurii și plăcut mirositoare, din care se fac buchete în ziua de Drăgaică: ele se pun la ferestre, la poartă și chiar pe case ca aducătoare de noroc și ca prezervativ în contra relelor (Gallium verum). [Derivat din dragă: în Muntenia: drăgaică, în Moldova sânziene (v. această vorbă)].
    sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de LauraGellner”

    Așa pățesc cei care caută să bea apa nu de la izvor (Biserică sau surse bine informate) ci din prima baltă ieșită în cale ( fără a ține seama de câtă otravă amăgitoare are în ea)

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Aveți dreptate, domnule Cătălin! Multe dintre definițiile dicționarelor noastre sunt false sau au elemente eronate în materie de teologie, pentru că sunt făcute de niște filologi care au crezut că „se pricep” și la teologie, chiar dacă nu au de-a face cu ea.

      Însă eu, în articolul meu, m-am referit la cei care țin mai degrabă sărbătoarea păgână, pentru că nu vor să o respecte pe cea religioasă. Și cea religioasă e fundamentală, pe când semnificația păgână a unor zile trebuie uitată.

      Vă doresc numai bine! Și vă mulțumesc pentru comentariu!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén