Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ce ne spune Ps. 72, 4 despre moartea celor păcătoși?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

79. Ce ne spune Ps. 72, 4 despre moartea celor păcătoși?

În LXX avem: „Că nu este suferință a morții lor [ὅτι οὐκ ἔστιν ἀνάνευσις τῷ θανάτῳ αὐτῶν] și tărie în[tru] chinul lor [καὶ στερέωμα ἐν τῇ μάστιγι αὐτῶν]”.  Adică cei păcătoși, adesea, mor fără suferințe trupești prea mari, acasă, cu toți ai lor și par că mor „fericiți”. Însă asta nu înseamnă că ei mor împăcați și că nu coboară în Iad. Ci, dimpotrivă, moartea lor, aparent „liniștită”, ascunde drama lor, chinul lor veșnic.

Did you like this? Share it:

Previous

Reîntoarcere la Nichita [76]

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [15]

4 Comments

  1. Antonie G.

    Mulți de amăgesc de viața bună a celor bogați și de moartea lor aparent bună. Din păcate nu mulți vor să audă ce zic Scriptura si Biserica despre ce se întâmplă cu adevărat când mor astfel de oameni ca cei despre care spune aici psalmul. Am auzit multe despre asemenea situații și multe se pot citi și în Viețile Sfinților, probabil și sfinția voastră ați auzit sau ați văzut multe de acest fel. Numai dacă oamenii ar vrea să asculte nu ar mai invidia iadul… Doamne ajută, Părinte, post dulce!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, am văzut cum mor oamenii fără Dumnezeu, domnule Antonie, dar și cum mor oamenii lui Dumnezeu!

      Cei păcătoși mor în chinuri mari, chiar dacă, aparent, unii nu suferă și nici nu par să îi vadă pe demoni lângă ei în clipa morții. Pe când oamenii lui Dumnezeu pot muri în mari chinuri, dar, în același timp, pacea lui Dumnezeu tronează în trupul lor.

      Și moartea celor Drepți e fericită, pentru că duce la fericire, pe când a celor păcătoși, a celor nespovediți și neîmpărtășiți și neîmpăcați cu Biserica, e o moarte de Iad, pentru că ei merg în Iad.

      Și e o neîmplinire mare orice om care nu vrea să se spovedească și să se împărtășească nici măcar pe patul morții. Eu, ca Preot, sufăr pentru asta mult. Pentru că nu vor să își dea nicio șansă la bucurie. Își fac singuri rău. Se împotrivesc lui Dumnezeu „sperând”, în mod utopic, la o viață „fără” El.

      Însă El e și în Iad, pentru că El e pretutindeni! Pentru că slava Lui e resimțită de cei din Iad ca foc, ca foc veșnic, care îi chinuie. Nu pot suporta iubirea lui Dumnezeu și o văd ca înspăimântare și chin veșnic.

      Și asta e marea dramă: că omul se poate sataniza la infinit, pentru că vrea o astfel de viață. Că el se poate asemăna demonilor la nesfârșit, după cum Sfinții se îndumnezeiesc veșnic.

      Însă ce putem face împotriva celor care aleg Iadul? Au dreptul să aleagă, chiar dacă aleg prost, dacă aleg împotriva lor.

      Și dumneavoastră să fiți plin de dulceața lui Hristos, domnul meu! Numai bine! Să fiți bucuros în postirea dumneavoastră, bucurat de Dumnezeu!

  2. florin

    Dacă am avea mereu înaintea ochilor moartea și chinurile veșnice​ nu am mai păcătui, așa ne spun Sfinții Părinți. De fapt, moartea nu e ușoară niciodată, oricât de blândă ar părea. Pentru cei care au conștiința încărcată e foarte grea, pentru că nu mai au nicio nădejde.
    Doamne ajută, Părinte!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, frica de Dumnezeu ne oprește păcătuirea! Iar moartea, pentru fiecare, arată altfel. Pentru că fiecare vom avea o moarte unică, pe care fiecare dintre noi o vom trăi într-un mod personal. Numai bine, domnule Florin!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén