1. Întru sfârșit, pentru cei care se vor schimba, [psalmul] lui David.

2. Mântuiește-mă, Dumnezeu[le], că au intrat apele până la sufletul meu!

3. Înfiptu-m-am în noroiul adâncului și nu este [aceasta] firea [mea] [καὶ οὐκ ἔστιν ὑπόστασις]. Am venit întru adâncimile mării și vifor m-a înecat pe mine.

4. Ostenit-am strigând, s-a rănit gâtul meu, s-au sfârșit ochii mei din a nădăjdui în Dumnezeul meu[1].

5. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei care mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei care mă prigonesc cu nedreptate. [Căci] pe care nu le-am răpit, [mai] apoi le plăteam [le-am plătit].

6. Dumnezeu[le], Tu ai cunoscut nebunia mea [τὴν ἀφροσύνην μου] și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.

7. Să nu se rușineze în[tru] mine cei care Te rabdă pe Tine, Doamne, Doamne al Puterilor [și nici] să nu se întoarcă în[tru] mine [din cauza mea] cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israil!

8. Că pentru Tine am îndurat ocară, acoperit-a rușinea fața mea.

9. Înstrăinat am fost fraților mei și străin fiilor maicii mele.

10. Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor care Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

11. Și am aplecat în post sufletul meu [καὶ συνέκαμψα ἐν νηστείᾳ τὴν ψυχήν μου] și a fost întru ocară mie.

12. Și am pus veșmântul meu sac și le-am fost lor întru parabolă.

13. Împotriva mea grăiau cei care stau în porți și întru [despre] mine cântau cei care beau vin.

14. Iar eu [eram întru] rugăciunea mea către Tine, Doamne, [în] vremea buneivoiri, Dumnezeu[le], în mulțimea milei Tale. Auzi-mă în adevărul mântuirii Tale!

15. Mântuiește-mă din tină, ca să nu mă înfig [în ea]! [Ca] să mă izbăvesc de cei care mă urăsc și din adâncimea apelor.

16. Să nu mă înece viforul apei și nici să [nu] mă înghită adâncul și nici să-și închidă groapa gura ei asupra mea!

17. Auzi-mă, Doamne, că bună [este] mila Ta! După mulțimea îndurărilor Tale privește spre mine!

18. Să nu-Ți întorci fața Ta de la slujitorul Tău, că mă necăjesc! Îndată auzi-mă!

19. Ia aminte sufletului meu și răscumpără-l pe el! Pentru vrăjmașii mei izbăvește-mă!

20. Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și umilirea mea. Înaintea Ta [sunt] toți cei care mă necăjesc.

21. Ocară a așteptat sufletul meu și suferință. Și l-am răbdat [l-aș fi răbdat] pe cel care se întristează împreună și nu a fost și pe cei care mângâie și nu i-am aflat.

22. Și mi-au dat întru mâncarea mea fiere și întru setea mea m-au adăpat [cu] oțet[2].

23. Facă-se masa lor înaintea lor întru cursă și întru răsplătire și întru poticnire!

24. Să se întunece ochii lor [pentru] a nu vedea și spatele lor totdeauna îl apleacă!

25. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei!

26. Facă-se casa lor pustie și în locașurile lor să nu fie cel care locuiește!

27. Că pe care Tu l-ai lovit, ei l-au prigonit și peste durerea rănilor Tale au adăugat [καὶ ἐπὶ τὸ ἄλγος τῶν τραυματιῶν Σου προσέθηκαν].

28. Adaugă fărădelege peste fărădelegea lor și să nu intre în[tru] dreptatea Ta!

29. Să se șteargă din cartea celor vii și cu cei Drepți să nu se scrie!

30. Sărac și îndurerat [ἀλγῶν] sunt eu și mântuirea feței Tale, Dumnezeu[le], mi-a ajutat mie.

31. Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu cântare [și] Îl voi mări pe El în laudă.

32. Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul cel tânăr, purtând coarne și unghii.

33. Să vadă cei săraci și să se veselească! Căutați pe Dumnezeu și va trăi sufletul vostru!

34. Că [i-]a auzit pe cei sărmani Domnul, și pe cei ai Lui, care au fost încătușați, nu i-a disprețuit.

35. Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate cele care se târăsc în ele[3]!

36. Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile Iudeii și vor locui acolo și o vor moșteni pe ea.

37. Și sămânța robilor Tăi o vor ține pe ea și cei care iubesc numele Lui vor locui în ea.


[1] Am suferit multe dureri din cauză că am nădăjduit în ajutorul Dumnezeului meu.

[2] Cu oțet din vin.

[3] În ape.

Did you like this? Share it: