Ad Laetam. De institutione filiae, cf. PL 22, col. 867.

Însă în revista Ortodoxia, nr. 2/ 2016, p. 184, e trecută ca epistola CLII [152] în loc de CVII [107].

p. 185: „Creștinii nu se nasc, ci devin astfel!”.

Iar în n. 19, p. 185, traducătorul român ne spune că e „celebra sentență a lui Tertulian, din Apologeticum 18, 4”: „Fiunt, non nascuntur Christiani”.

p. 185: „Convertirea nu este niciodată prea târzie”.

p. 188: „limba ei, încă tânără, să se îmbibe cu dulceața psalmilor”.

Să ferim copiii ca să nu urască studiul încă din copilărie, p. 188. Și din cauza cui l-ar urî, dacă nu din cauza părinților? Adică părinții trebuie să știe cum să își învețe copiii să studieze. Asta dacă ei înșiși au fost și sunt prieteni cu școala.

Omul e predispus spre a imita răul, p. 189, dacă binele nu îl entuziasmează din oameni. Însă dacă vede oameni buni și cuceritori prin bunătatea și delicatețea lor, copilul înțelege că răul e josnic în comparație cu binele. Pentru că copilul imită răul numai când crede că răul e „un fel de bine”, un lucru care „trebuie urmat”. Dar dacă învață foarte clar ceea ce e bine și ceea ce e rău, răul nu i se mai pare „frumos”, ci nedemn pentru un om.

„Doica…să nu fie bețivă, nici destrăbălată, nici flecară”, p. 189. Ce se întâmplă când părinții sunt astfel? Copilul imită ceea ce i se pare a fi „bine”. Ce vede acasă, aia face, până când își dă seama că ceea ce el trăiește acasă nu e un lucru bun.

p. 191: „patimile nu pot înșela decât sub înfățișarea și aparența virtuții”.

Traducerea epistolei îi aparține Ierom. Policarp Pîrvuloiu și a fost publicată în rev. Ortodoxia, nr. 2/ 2016, p. 184-197.

Did you like this? Share it: