În ce mă privește, nu am niciun motiv să cred că Nichita a devenit brusc altul. (Da, în fiecare zi suntem alții, dar asta e cu totul altceva.) Opera sa curge mai departe în sensul de evoluție firească a poetului.

Ba chiar, putem spune că întâlnim în acest volum subiecte poetice (precum punctul) sau poeme întregi care, inclusiv prin titlurile lor (precum Anatomia, fiziologia și spiritul sau Contemplarea lumii din afara ei sau Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor etc.), ne trimit cu gândul înapoi la Elegii ori la vol. Laus Ptolemaei.

De asemenea, întâlnim oscilația, binecunoscută de acum, între cuvânt și…cuvânt.

Astfel, o dată spune: „Ooo…țipăt jalnic,/ urlet schimonosit/ al neputinței decât de cuvinte” (Creionul plin de sânge).

Altă dată: „Zic un cuvânt ce nu e geamăt/ ce nu e urlet de durere/ ci înțeles din care, poate/ răsar atâtea lumi de stele” (Noaptea metalelor).

Și nu precizează care e cuvânt și care…necuvânt.

Dar să luăm primul poem, Descrierea lui A:

Îl opun pe A lui 1.
Nori peste semne.

Explozia inimii în desimea ei
rabdă să se spargă trupul.

Gând cu ancoră A,
în zeama gânditoare a creierului.

Credeam că totul vorbește.
A m-a despărțit de auz.

Templu al cuvântului, A,
rugarea trupurilor noastre fumegânde, –
vulturul ți l-am ucis
schimbându-te în lucru.
Gândire devenită strigăt,
înzdrăvenind un mormânt.

A, te-am făcut trup
ca să rămână din trupul meu
după spulberare
A.

Îl opun pe A, mie.
Sufletului meu îl opun pe A.
Luptă care naște înțeles.
Cort al amintirii mele.

Trece timpul peste A.
Viața-mi curge pe sub A.
Soarele se închină la A,
la steaua cuvântului, – A.

Tu care nu ești, –
A,
cine o să te gândească, cine?
Gândește-mă tu A, pe mine.
Gândește-mă tu.

Înmormântându-mă, –
A,
trup îmi rămâi, al gândirii.

Faraon împăiat cu paie
încălecat cu cai
înverzit cu iarbă
uscat de apă,
și udat de toate razele stelelor.
Sub piramida ta, A
voi depune mărturie
de faptul că m-am născut
și de faptul că am murit.

În numele iepurilor, A
în numele ierburilor, A
în numele bolovanilor și al nisipurilor,
A,
în numele numelui meu, A
depunem prin tine mărturie
pentru nedreptatea,
de a fi nemaifiind.

Vorbirăm stelele.
Cântarăm vorbirile.

A, te opun lui 1.

Îl opun pe A lui 1. /…/ Îl opun pe A, mie. /…/ A, te opun lui 1”: A opus lui 1 este poezia opusă/ pusă față în față/ pusă împotriva poetului care o creează. Căci dacă „sufletului meu îl opun pe A”, rezultă o „luptă care naște înțeles”, ca și în Lupta lui Iacob cu îngerul, Lupta ochiului cu privirea sau Lupta inimii cu sângele[1] (vol. Necuvintele).

Nichita caută înțelesul în această lume, în această existență, iar poezia sa este: „nori peste semne”, semne acoperite de norii înțelesurilor. 

A este poezia, „divina capcană”  pe care poetul a făcut-o pentru a-L prinde pe Dumnezeu cu ea, harul dumnezeiesc: „Au făcut un chip al tău din cuvinte,/ te-au desenat inimă/ și ți-au dat forma lui A. /…/ Eu i-am spus:/ sunt multe păduri și mi-e foame,/ de aceea l-am făcut pe A, divina capcană. // Eu i-am spus: am pus capcanele la începutul pădurii,/ din A și din A./ Acum stau la o oarecare depărtare și aștept prinderea hranei mele. // El m-a auzit. El a tăcut” (Arta scrisului, vol. Oul și sfera).

Sau, așa cum spune acum, A este „templu al cuvântului /…/ gândire devenită strigăt,/ înzdrăvenind un mormânt”. De fapt, nu mormântul înzdrăvenindu-l, ci pe cel din mormânt.

Este trupul poetic ce trebuie „să rămână din trupul meu/ după spulberare”. Căci, după moartea sa, „A,/ trup îmi rămâi, al gândirii”.

Piramida poeziei sale va păstra trupul său poetic, „faraon împăiat cu paie/ încălecat cu cai/ înverzit cu iarbă/ uscat  de apă,/ și udat de toate razele stelelor”.

Prin poezie „voi depune mărturie/ de faptul că m-am născut/ și de faptul că am murit. /…/ A,/ depunem prin tine mărturie/ pentru nedreptatea,/ de a fi nemaifiind” pe pământ.

Chintesențiind, prin poezie „Vorbirăm stelele./ Cântarăm vorbirile”.


[1] A se vedea comentariile mele mai sus. Sau aici:
http://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/06/reintoarcere-la-nichita-55/;
http://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/13/reintoarcere-la-nichita-56/;
http://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/14/reintoarcere-la-nichita-57/;

Did you like this? Share it: