Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Temptations and understandings

Most often the demons frighten on the faithful ones through frequent and fast attacks. They want to demoralize them, to make them to lose their peace. And if the demons succeed this, then they are pleased. Demons make us to forget, us to be afraid, us to have not courage.

But a great enlightenment of God we have then when we understand, that in front of each demonic attack we must remain in peace and not take it in account. For that our struggle is for our inner peace and not for something else.

The demons hate the work, hate the external and internal discipline, hate our seriousness. When they are fighting as to ruin our credibility, they do it for as we stop from our ascesis. And if you stop, then they have fooled you.

The demons profit of our haste or of our state of illness. If we hurry, they put us obstacles. If we are sick, then they attack us in force for to make and harder our state of the disease. Therefore, when we feel that we are troublesome by demons,  we must not ask from us for high performance, but we must resist in silence. For any temptation passes, is not without end, and what matters is that us to be serene and confident in God.

The demons bind of our nescience and of our previous sins. If we do not know a particular sin, they color the sin catchily, for to make us curious for it and so we sin. Or if we liked the sin, the demons bring it back in memory, for us to sin.

What is the sin? It is something that seems pleasing, is a bad curiosity, is a choice with eternal consequences, is an unhappy fortune that hurts us inside. And there is only one medicament for sins: God’s forgiveness.

We sin alone, but we cannot heal on ourselves. In the Mystery of Confession is our healing. For on measure what we confess our sins and repent for them, on so much we heal of the evil from us, of our own inner evil.

And if the sin means interior deformation, God’s forgiveness is the eradication of the ugly from us.

Did you like this? Share it:

Previous

Reîntoarcere la Nichita [82]

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [26]

6 Comments

  1. Teodor

    Parinte, ce facem atunci cand tulburarea de la demoni nu trece prea repede, cand tine chiar si zile in sir? Cum putem sa nu ii luam in seama pe demoni cand starea pe care ei o aduc asupra noastra nu terece, chiar daca ne rugam si ne smerim? Multumesc, Doamne ajuta!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Domnule Teodor,

      când Dumnezeu îngăduie demonilor ca să ne lupte o perioadă mai lungă de timp e datorită păcatelor noastre, a împietririi inimii noastre sau pentru că e pe cale să vină o sporire duhovnicească în viața noastră. Iar demonii reacționează urât numai când înțeleg că noi ne vom întări duhovnicește și mai mult împotriva lor. Că Dumnezeu ne va întări și mai mult împotriva ispitelor lor.

      Da, nu putem să facem abstracție de șicanele lor, ale demonilor, dar le putem răbda așa cum ne răbdăm dușmanii văzuți. Și într-o atare perioadă nu putem decât să rezistăm cum putem, încercând să micșorăm daunele interioare pe cât posibil.

      Vă doresc numai bine! Și mă bucur că vă problematizați duhovnicește.

  2. Lore

    Ma simt agasanta de mai multe zile de niste vise foarte urate. Ma trezesc mereu foarte obosita și tulburata. Va rog mult sa ma ajutati urgent cu sfaturi, medicamentele nu m-au ajutat cu nimic. Nu mai stiu ce sa mai fac. Sarut mana, va multumesc anticipat!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Doamnă Loredana,

      poate fi vorba de astenia de primăvară…poate aveți nevoie să vă spovediți și să primiți iertarea lui Dumnezeu…sau poate e vorba de multă oboseală, de la munca de peste zi, și de ispite demonice. Acum eu nu știu cine sunteți, ce fel de viață duceți, ci numai că aveți probleme cu visele și că luați și medicamente.

      Însă oricine ați fi nu trebuie să vă faceți probleme în ceea ce privește visele! Visele sunt aiurări ale minții în timp ce noi dormim, ne trezim…și nu mai e nimic. De aceea nu cred că visele sunt problema dumneavoastră, ci viața pe care o duceți.

      Căci dacă ați fi fost o persoană religioasă (și eu presupun că nu sunteți), ați fi știut că visele nu sunt adevărata noastră problemă, ci păcatele pe care le-am făcut și le facem. Și că, dacă noi ne spovedim și ne curățim de păcate, chiar dacă demonii ne-ar agasa în vis cu diverse imagini și stări de spirit, noi nu trebuie să ne înfricoșăm pentru așa ceva, pentru că nu tot ceea ce se petrece în vis e o alegere a noastră.

      Așa că sfatul meu, în mod fundamental, e acesta: Nu puneți la inimă visele, orice ați visa! Nu căutați să le înțelegeți! Ci căutați să plăceți lui Dumnezeu în viața dumneavoastră de zi cu zi! Pentru că noi suntem ceea ce facem în mod asumat. Noi suntem ceea ce alegem, ce voim și iubim.

      Vă doresc numai bine! Și să auzim lucruri mai bune de la dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén