Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfantul Ambrosius al Mediolanului

Sfântul Ambrosius, Episcop de Mediolanum
(340-397, pomenit pe 7 decembrie în Biserica Ortodoxă)

*

Am zis despre Hristos și Biserică, să zicem și despre suflet și Cuvânt. Sufletul celui Drept este mireasa Cuvântului [sponsa Verbi]. […]

Nu-i așa că, atunci când cugetăm ceva despre Scripturi și nu putem să aflăm interpretarea lui[1], în timp ce ne întrebăm, în timp ce căutăm, deodată, se vede [videtur] urcând nouă/ la noi, ca peste munți, anume, învățăturile/ dogmele cele mai înalte [altissima dogmata]?

Apoi, ca peste dealuri apărând nouă, [înțelegerea ne] luminează mintea [illuminat mentem], ca să reverse în simțuri ceea ce se vedea a putea descoperi cu greutate. Așadar, ca de nicăieri [quasi ex absente] face prezent pe Cuvântul în inimile noastre[2]. […]

Sare deci în inima fiecăruia și adesea [face aceasta], saltă și iese și Se întoarce. Dacă Îl urmezi, dacă Îl cauți, dacă ție [ți-e dor a fi] în discuție iubitoare [grata disputatione] cu Cuvântul învățaților credincioși, [atunci] te rogi să învie [în tine].

Precum aceea care L-a căutat și L-a găsit, care a zis: „Fratele meu a trecut [frater meus transivit], sufletul meu a ieșit în cuvântul lui [anima mea exivit in verbo ejus]” (Cânt. Cânt. 5, 6). Așadar, chiar dacă sare peste munți, urmează-L.

Căci se află în munți și pe dealuri vânătorii Domnului [venatores Domini], care îi află pe cei ce se vânează spre viață [capiuntur ad vitam]. Căci astfel a zis Dumnezeu prin Ieremias: „Iată, trimit mulți pescari și mulți vânători [multos piscatores et multos venatores] și îi vor vâna pe cei [care se află] peste tot muntele și peste tot dealul [super omnem montem et super omnem collem]” (Ier. 16, 16).

Așadar, acolo poporul lui Dumnezeu este căutat și aflat: în învățătura, harul [și] asceza lui Petros și a lui Pavlos [in Petri et in Pauli doctrina, gratia, disciplina]. Ca să nu fie în viroagă[3] [in convalle], unde [este] plânsul [ubi fletus], ci în munții din care luminează Hristos […]: „Luminând Tu minunat din munții veșnici” (Ps. 75, 5).

Așadar, noi, care nu putem a fi munți, să stăm în munți sau pe dealuri, pentru ca, atunci când îi va trimite Domnul pe pescarii și vânătorii Săi ca să-i vâneze pe cei care sunt peste toți munții sau peste toate dealurile – adică învățați în lege și în Profeți, și în cunoașterea Noului și a Vechiului Testament având toată experiența/ exersarea [Novi et Veteris Testamenti cognitione omnem habentes conversationem] – să ne găsească pe noi pregătiți. […]

Așadar, sare peste Biserică, [peste] cea care este casa pâinii [Bethel/ Vetil], Cel care întărește inima credincioșilor[4]; de aceea și mireasa despre El zice:

(Vers. 2, 9) „Verișorul meu este asemenea gazelei sau puiului cerbilor, peste munții Vetil”. Căci sare peste Biserică, care este casa lui Dumnezeu, Cel care întărește inima credincioșilor. În mod vrednic [se spune] precum gazela/ capra sălbatică [capreola], pentru că capra [sălbatică] paște în înălțimi [capra in altis pascitur][5]. […]

În mod vrednic [se spune] precum puiul cerbilor: pui ca fiu, Căruia I-a crescut înlăuntru puterea firii părintești [cui paternae inoleverit vis naturae]. […] Să privim la acest pui de cerb care sare, ca să nu [mai] putem a ne teme de șarpe.

„Iată, el însuși stă după peretele/ zidul nostru [ipse stat post parietem nostrum], căutând prin ferestre, privind-mai-înainte prin plase/ curse [prospiciens per retia]”. Căci vine și este întâiul după zid[6], pentru ca să piardă vrăjmășia dintre suflet și trup, întrucât a stricat zidul care se vedea făcând împiedicare împăcării.

Apoi privește-mai-înainte prin ferestre [prospicit per fenestras]. Ce să fie ferestrele, auzi-l pe Profet zicând: „Ferestre deschise sunt din cer [Fenestrae apertae sunt e coelo]” (Is. 24, 18).

Și astfel Profetul arată [pe cele] prin care Domnul a privit [respexit] neamul omenesc [genus humanum], mai înainte ca El Însuși să coboare pe pământ. […]

Așadar, dacă oarecare suflet mai râvnitor [studiosius] Îl caută pe El, de departe aude glasul Lui. […]

Îl vede pe El sărind spre a veni la sine, adică grăbindu-Se și alergând și săltând peste acelea care nu pot să prindă puterea Sa în inima bolnavă [infirmo corde]; apoi, privind-mai-înainte prin tainele/ enigmele Profeților [per aenigmata Prophetarum], citindu-le pe ele și ținând cuvintele lor, vede deci privind-mai-înainte, dar ca prin ferestre, nu ca [la ceva ce este] deja de față. […]

„Iată, el însuși stă după peretele/ zidul nostru, căutând prin ferestre, privind-mai-înainte prin plase/ curse”. Căci Biserica sau inima [anima][7] celui Drept – [care] Îl văzuse sărind ca puiul de cerb peste munți și uitându-Se deodată Cel dintâi după peretele casei Sale, privind-mai-înainte prin ferestre, distingând prin plase [eminentem per retia] –, sare [exsultat] și se bucură pentru că ea însăși este iubită de Mire [ipsa amatur a Sponso][8].


[1] A acelui lucru pe care căutăm să-l înțelegem.

[2] PL 15, col. 1975-1976.

[3] În râpa Iadului.

[4] Cf. Ps. 103, 15: „și pâinea întărește inima omului”.

[5] PL 15, col. 1976.

[6] Dincolo de zid.

[7] Am tradus prin inima și nu sufletul, pentru ca să fie la feminin, fiind vorba de mireasa Mirelui.

[8] PL 15, col. 1977.

Did you like this? Share it: