Am văzut cu toții că zilele acestea vremea a fost foarte schimbătoare. A plouat și a ieșit soarele de mai multe ori pe zi, cu rândul…

Și, din nou, Dumnezeu ne amintește cum ar trebui să fim noi în aceste zile sfinte: ploi de lacrimi pentru ducerea Sa la patimi, în săptămâna care urmează, și pentru că păcatele noastre Îl răstignesc…dar și însoriți de bucurie pentru că Fiul lui Dumnezeu ne mântuiește și nu ne-a lăsat o veșnicie în Iad.

Și ar trebui să alternăm ploaia lacrimilor cu veselia dumnezeiască pe care Hristos o răsare în inima care se îndurerează și se pocăiește.

Numai că Domnul poate să ne spună și nouă, ca și evreilor: „Fățarnicilor, fața cerului cunoașteți a judeca, dar semnele timpurilor nu le puteți?” (Mt. 16, 3)[1]. Pentru că acum semnele timpurilor, pe care ni le arată Biserica, sunt ca noi să ne pocăim și să ne îndurerăm împreună cu Hristos.

Și de multe ori natura ne-o ia înainte sau Dumnezeu ne pune în față icoana universului, care, ca și la Răstignirea Sa, e mai sensibil decât unii dintre noi, deși e irațional.

Dar acum e vremea să stoarcem norii inimii ca să vină Hristos, Soarele dreptății, și să ne umple de bucuria Învierii Sale.


[1] A se vedea: Evanghelia după Matei, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2011, cf.
http://www.teologiepentruazi.ro/2011/08/11/evanghelia-dupa-matei/.

Did you like this? Share it: