Iov, cap. 12, cf. LXX

1. Și răspunzând Iov, zice:

2. „Apoi [însă], voi sunteți oameni. [Oare] cu adevărat, cu voi va muri înțelepciunea [μεθ᾽ ὑμῶν τελευτήσει σοφία]?

3. Și mie [în mine] inima ca a voastră este [κἀμοὶ μὲν καρδία καθ᾽ ὑμᾶς ἐστιν],

4. căci omul cel Drept și fără de prihană s-a făcut întru batjocură.

5. Căci întru vremea cea hotărâtă [εἰς χρόνον τακτὸν] a fost pregătit să cadă sub alții și casele lui a fi [să fie] prădate de cei fărădelege.

6. Dar însă nu [trebuie să fie aceasta], ci nimeni să nu nădăjduiască, rău fiind, [că] nevinovat va fi[1]! Câți întărâtă pe Domnul, cum [cred oare că] nu va fi și încercarea [ἔτασις] lor?

7. Ci încă întreabă pe cele cu patru picioare, dacă ție au să-ți vorbească, [cât] și păsările cerului, dacă ție au să-ți vestească!

8. Și spune-i pământului, dacă ție are să-ți explice, și îți vor tâlcui ție peștii mării!

9. Cine nu a cunoscut în[să din] toate acestea, că mâna Domnului a făcut acestea[2]?

10. Dacă [oare] nu în mâna Lui [μὴ ἐν χειρὶ Αὐτοῦ] [este] sufletul tuturor celor vii [ψυχὴ πάντων τῶν ζώντων] și duhul a tot omul [καὶ πνεῦμα παντὸς ἀνθρώπου]?

11. Căci urechea cuvintele le distinge, iar gâtul grânele le gustă.

12. În multa vreme [este] înțelepciunea, iar în multa viață [este] cunoașterea.

13. Cu El [sunt] înțelepciunea și puterea, al Lui e sfatul și [a Lui este] înțelegerea.

14. Dacă [El] are să doboare [ἐὰν καταβάλῃ], cine va zidi [τίς οἰκοδομήσει] [ce El a stricat]? Dacă are să închidă [mila Lui] împotriva oamenilor [ἐὰν κλείσῃ κατὰ ἀνθρώπων], cine o va deschide [τίς ἀνοίξει][nouă]?

15. Dacă [El] are să oprească apa, va usca pământul, iar dacă o va dezlega, l-a nimicit pe el, distrugându-l.

16. Cu El [sunt] puterea și tăria, [și ale] Lui [sunt] cunoașterea și înțelegerea.

17. Ducând sfetnici robiți, iar pe judecătorii pământului i-a uimit.

18. Așezând împărați pe tronuri și a legat [cu] brâu mijlocurile lor.

19. Trimițând preoți robiți, iar pe stăpânitorii pământului i-a ruinat.

20. Împăcând buzele credincioșilor, iar înțelegerea celor mai bătrâni a cunoscut-o.

21. Turnând necinste peste stăpânitori, iar pe cei smeriți i-a vindecat.

22. Descoperind adâncuri din întuneric [ἀνακαλύπτων βαθέα ἐκ σκότους] și a scos întru lumină umbra morții [ἐξήγαγεν δὲ εἰς φῶς σκιὰν θανάτου].

23. Rătăcind neamuri și pierzându-le pe ele, răsturnând neamuri și povățuindu-le pe ele.

24. Împăcând inimile stăpânitorilor pământului și rătăcindu-i pe ei [în] calea pe care nu au știut-o,

25. [ca] să pipăie întuneric [ψηλαφήσαισαν σκότος] și nu lumină, și [ei] să rătăcească ca cel care este beat.

---

[1] Înaintea lui Dumnezeu.

[2] Că mâna Lui a făcut toate lucrurile cele create.