Aud mereu reproșul făcut celor tineri din vremea noastră, și anume că se nasc deja cu smartphonul sau tableta în mână și cu internetul la dispoziție.

Că știu prea multe încă de mici…

Însă așa ni se spunea și nouă, când eram ca ei: că ne-am născut cu pickup-ul sau cu casetofonul în mână, cu televizor în casă, că avem parte de informații și condiții pe care părinții sau bunicii noștri nici nu le-ar fi putut visa vreodată.

Ceea ce era adevărat. Și e adevărat și ce li se spune lor.

Însă niciuna din acestea nu te face nici mai bun și nici mai rău, dacă nu vrei.

Tehnologia foarte avansată de astăzi e vechitura și rebutul de mâine, care n-o să mai impresioneze pe nimeni. Și atunci nimeni nu se va mai gândi că oamenii din ziua de azi au făcut sau nu au făcut ceva din cauza smartphonului sau a tabletei.

Acestea sunt doar ustensile. Care există acum și se învechesc. Până nu vor mai reprezenta decât o piesă antică de muzeu.

Oamenii nu depind în mod esențial de ele. Umanitatea lor nu depinde de ele. Evoluția lor duhovnicească nu depinde de ele, dar nici nu este împiedicată de ele.

Noi, creștinii ortodocși, avem toate aceste unelte și nu le folosim ca să creștinăm lumea, să o cucerim cu bunătatea și iubirea noastră, să o facem ortodoxă prin munca și gândirea noastră.

Am putea să facem lucruri uluitoare, lucruri mărețe, dar nu vrem. Preferăm să nu facem nimic sau să facem doar lucruri ultramediocre și banale în comparație cu ce se poate face.

Sfinții Apostoli au cucerit lumea nu din cauză că mergeau pe jos, citeau la lumânare și n-aveau internet, ci din cauză că aveau…inimă dornică să se ostenească pentru alții.

Dacă ei ar fi avut acces la online, ar fi scris zi și noapte pentru a-i învăța pe toți credința în Hristos și în Biserica Lui.

Noi găsim motivul penibil că ceea ce ne ajută cel mai mult ar fi…ceea ce ne împiedică.

Tehnologia nu ne omoară duhovnicește dacă noi nu ne declarăm învinși…mai înainte de a începe vreo luptă.

Did you like this? Share it: