„Dumnezeu cel direptu, Cela ce ceartă [pedepsește][1] nedireptatea și înalță direptatea, cu câtă certare pedepsește pre ceia ce calcă jurământul”[2].

„Numele ș-au luat țara [Tartaria] de la apa ce-i zic Tartar, care cură într-acelea părți ce-i zic Magog. Iară lăcuitorii își zicu Mongul. Stă această țară spre miazănoapte. Dispre răsăritu au împărățiia cea puternică a Hinneai [Chinei], dispre amiazăzio Indiia cu apa Ganghes, ce-i zice cartea noastră Fison”[3]

„Celui fricos și înspăimat, știindu-și moartea de-a pururea înaintea ochilor, niciun loc de odihnă nu-i”…[4].

„Ci Dumnezeu, Cela ce-i otcârmuitoriu
tuturor celora ce I se roagă cu credință,
au acoperitu pe Pătru vodă
și i-au datu cale deșchisă”[5].

„Ci Dumnezeu cel direptu, carile știe inimile tuturor, știut-au și acesta sfat (de care lucru niminea fără voia lui Dumnezeu nimic nu poate face)”…[6].

„Iani socotește cum plătește Dumnezeu celora ce fac rău”[7].

„Acestea de la Dumnezeu sântu tocmite, ca nimic să nu fie stătătoare pre lume, ci toate de răsipă [spre ruină] și trecătoare: pre cei de jos îi suie și pre cei suiți îi pogoară, ca să fie de pildă și de învățătură noao, să cunoaștem că nu avem nimic pre lume, fără numai lucruri [faptele noastre] bune”[8].

„Dumnezeu încă nu-Și umplusă certarea Sa deplin”…[9]


[1] Sensul vechi al lui a certa era: a pedepsi. Eminescu a folosit acest arhaism semantic în scrierile sale, ca spre exemplu în Scrisoarea III: „Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți”.

[2] Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită de P. P. Panaitescu, repere istorico-literare alcătuite de Mircea Scarlat, Ed. Minerva, București, 1987, p. 58.

[3] Idem, p. 68. [4] Idem, p. 88. [5] Idem, p. 98. [6] Idem, p. 100. [7] Idem, p. 105. [8] Idem. p. 115-116. [9] Idem, p. 165.

Did you like this? Share it: