1. Și răspunzând Iov, zice:

2. „Până ce veți face osteneală sufletului meu și mă dărâmați [cu] cuvintele [καὶ καθαιρεῖτε με λόγοις]?

3. Cunoașteți numai că Domnul m-a făcut așa! Mă vorbiți de rău, nerușinându-vă de mine, [și] mințiți mie.

4. Da, într-adevăr, [dacă] cu adevărat eu m-am înșelat [m-aș fi înșelat] și lângă mine petrece [ar fi petrecut] înșelătorul [πλάνος], [puteați] să vorbiți cuvânt care nu se cuvenea. Însă cuvintele mele se înșală, dar nu asupra vremii.

5. Și las la o parte că asupra mea vă măriți și săriți mie [cu] ocară [ἐνάλλεσθε δέ μοι ὀνείδει].

6. Așadar, cunoașteți că Domnul este Cel care a tulburat [γνῶτε οὖν ὅτι ὁ Κύριός ἐστιν ὁ ταράξας] și întăritura Lui peste mine a înălțat [ὀχύρωμα δὲ Αὐτοῦ ἐπ᾽ ἐμὲ ὕψωσεν]!

7. Iată, râd ocării și nu voi vorbi, voi striga și nicăieri [nu este] judecată [pentru mine][1]!

8. Împrejur m-am zidit și nu am să trec, peste fața mea întuneric am pus [ἐπὶ πρόσωπόν μου σκότος ἔθετο].

9. Și slava de la mine a dezbrăcat și a luat cununa de pe capul meu.

10. M-a rupt împrejur și mă duceam. Și a tăiat ca un copac nădejdea mea [ἐξέκοψεν δὲ ὥσπερ δένδρον τὴν ἐλπίδα μου].

11. Și groaznic mie [cu] urgie [m-]a folosit [δεινῶς δέ μοι ὀργῇ ἐχρήσατο] și m-a considerat pe mine ca vrăjmaș [ἡγήσατο δέ με ὥσπερ ἐχθρόν][2].

12. Și împreună au venit atacatorii Lui peste mine [ὁμοθυμαδὸν δὲ ἦλθον τὰ πειρατήρια Αὐτοῦ ἐπ᾽ ἐμοὶ] [și întru] căile mele m-au înconjurat iscoadele[3] [ταῖς ὁδοῖς μου ἐκύκλωσάν με ἐγκάθετοι].

13. Și frații mei s-au depărtat de la mine [ἀπ᾽ ἐμοῦ δὲ ἀδελφοί μου ἀπέστησαν] [și mai degrabă] au cunoscut pe cei străini decât pe mine [ἔγνωσαν ἀλλοτρίους ἢ ἐμε]. Iar prietenii mei nemilostivi s-au făcut [φίλοι δέ μου ἀνελεήμονες γεγόνασιν].

14. Nu mi s-au prefăcut cei aproape ai mei [οὐ προσεποιήσαντό με οἱ ἐγγύτατοί μου][4] și cei care știau numele meu m-au uitat [καὶ οἱ εἰδότες μου τὸ ὄνομα ἐπελάθοντό μου].

15. [Pentru] vecinii casei și slujnicele mele, străin [ἀλλογενὴς] eram înaintea lor.

16. [Pe] slujitorul meu l-am strigat și nu a ascultat, și gura mea se ruga [de el].

17. Și o rugam pe femeia mea și îi chemam binevoitor pe fiii concubinelor mele,

18. iar ei întru veac m-au părăsit. Când am să mă ridic[5], [ei] împotriva mea vorbesc.

19. Și m-au urât cei care mă știau. Așadar, cei care m-au iubit, [aceia] s-au ridicat împotriva mea.

20. În pielea mea au putrezit cărnurile mele [ἐν δέρματί μου ἐσάπησαν αἱ σάρκες μου], iar oasele mele în dinți se țin.

21. Miluiți-mă, miluiți-mă, o, prietenilor, căci mâna Domnului este cea care s-a atins de mine [χεὶρ γὰρ Κυρίου ἡ ἁψαμένη μού ἐστιν]!

22. Și de ce mă prigoniți ca și Domnul [διὰ τί δέ με διώκετε ὥσπερ καὶ ὁ Κύριος], și de cărnurile mele nu vă săturați?

23. Căci cine să dea [poruncă] să scrie cuvintele mele [τίς γὰρ ἂν δῴη γραφῆναι τὰ ῥήματά μου] și să le pună pe ele în carte întru veac [τεθῆναι δὲ αὐτὰ ἐν βιβλίῳ εἰς τὸν αἰῶνα]?

24. În condei de fier și de plumb [să le scrie] sau în pietre să le sculpteze?

25. Căci știu că veșnic este Cel care mă va dezlega pe mine pe pământ [οἶδα γὰρ ὅτι ἀέναός ἐστιν ὁ ἐκλύειν με μέλλων ἐπὶ γῆς],

26. [ca] să ridice pielea mea care a îndurat acestea [ἀναστήσαι τὸ δέρμα μου τὸ ἀνατλῶν ταῦτα]. Căci de la Domnul acestea mi s-a[u] săvârșit [παρὰ γὰρ Κυρίου ταῦτά μοι συνετελέσθη],

27. pe care eu însumi le știu. Pe care ochiul meu le-a văzut și nu altul. Și toate în sânul meu s-a[u] săvârșit.

28. Iar dacă și veți zice: «Ce vom zice înaintea lui? Și rădăcina cuvântului vom afla în[tru] el [καὶ ῥίζαν λόγου εὑρήσομεν ἐν αὐτῷ]?»,

29. temeți-vă, așadar, și voi de văl [ἐπικαλύμματος], căci mânia [Domnului] peste cei fărădelege va veni și atunci vor cunoaște unde le este lor pădurea [καὶ τότε γνώσονται ποῦ ἐστιν αὐτῶν ἡ ὕλη]!”.


[1] Nu sunt judecat de către nimeni.

[2] Se referă la cum a fost socotit el de către Dumnezeu.

[3] Spionii. Cei trimiși să vadă ce face Sfântul Iov.

[4] Nu s-au prefăcut că mă compătimesc, că sunt cu mine în durere.

[5] De jos. Când am să mă ridic în picioare.

Did you like this? Share it: