Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Iov, cap. 21, cf. LXX

1. Și răspunzând Iov, zice:

2. „Ascultați, ascultați-mi cuvintele! Pentru ca să nu-mi fie mie de la voi mângâierea aceasta.

3. Ridicați-mă și eu voi vorbi! [Și] apoi nu vă veți mai bate joc de mine.

4. Căci ce? Oare a omului este mustrarea mea? Sau pentru ce nu mă voi mânia?

5. Uitându-vă întru mine, minunați-vă! [Și] mâna punându-vă întru obraz.

6. Căci și dacă am să-mi aduc aminte, [știu că] am râvnit și [că] au dureri cărnurile mele.

7. Pentru ce trăiesc cei neevlavioși și s-au învechit [pe pământ] și [sunt] în bogăție?

8. Sămânța lor [este] după sufletul [ὁ σπόρος αὐτῶν κατὰ ψυχήν] [lor] și feciorii lor [sunt] în[aintea] ochilor [τὰ δὲ τέκνα αὐτῶν ἐν ὀφθαλμοῖς] [lor].

9. Casele lor sporesc [οἱ οἶκοι αὐτῶν εὐθηνοῦσιν] și frica [este] nicăieri [φόβος δὲ οὐδαμοῦ] și biciul de la Domnul nu este în[tru viața] lor [μάστιξ δὲ παρὰ Κυρίου οὐκ ἔστιν ἐπ᾽ αὐτοῖς].

10. Vaca lor nu a lepădat [οὐκ ὠμοτόκησεν][1] [vițelul] și a scăpat a lor, cea care are în pântece și nu a căzut.

11. Și rămân ca oile cele veșnice [πρόβατα αἰώνια] și copiii lor se joacă.

12. Luând psaltirion și liră și se veselesc [cu] glas de psalm [καὶ εὐφραίνονται φωνῇ ψαλμοῦ].

13. Și în bunătăți și-au sfârșit viața lor și în odihna Iadului au adormit [ἐν δὲ ἀναπαύσει ᾍδου ἐκοιμήθησαν].

14. Și zice Domnului[2]: „Depărtează-Te de la mine! Căile Tale a le ști nu voiesc.

15. Ce, [nu este] destul că Îi vom sluji Lui? Și ce folos [avem] că vom întâmpina [fața] Lui?”.

16. Căci în mâinile lor era[u] cele bune și faptele celor neevlavioși [El] nu le privește.

17. Și însă nu [va fi doar atât], ci și luminătorul celor neevlavioși se va stinge și le va veni lor pieire și chinurile pe ei îi vor ține din urgie[3].

18. Și vor fi ca paiele înaintea vântului și ca praful pe care l-a luat vijelia.

19. Să lipsească pe fii de averile sale? Va răsplăti către el și va cunoaște?

20. Să vadă ochii lui înjunghierea sa și de la Domnul să nu se mântuiască?

21. Căci ce [este]? Voia lui [este] în casa sa, împreună cu el, și numerele lunilor lui s-au împărțit.

22. Dacă [oare] nu Domnul este Cel care învață înțelegerea și știința? Și El uciderile le va judeca [Αὐτὸς δὲ φόνους διακρινεῖ].

23. Acesta va muri în tăria simplității sale [οὗτος ἀποθανεῖται ἐν κράτει ἁπλοσύνης αὐτοῦ] și [va trăi] tot bine-pătimind și bine-crescând [ὅλος δὲ εὐπαθῶν καὶ εὐθηνῶν].

24. Și cele dinăuntru ale sale [sunt] pline de grăsime și măduva lui se revarsă.

25. Și moare de amărăciunea sufletului [ὁ δὲ τελευτᾷ ὑπὸ πικρίας ψυχῆς], nemâncând niciun bine [οὐ φαγὼν οὐδὲν ἀγαθόν].

26. Și împreună dorm în pământ [ὁμοθυμαδὸν δὲ ἐπὶ γῆς κοιμῶνται] și putreziciunea pe ei i-a acoperit [σαπρία δὲ αὐτοὺς ἐκάλυψεν].

27. Așa că v-am știut pe voi, că[ci cu] îndrăzneală stați mie [împotrivă].

28. Că veți zice: «Unde este casa stăpânitorului? Și unde este umbra corturilor celor neevlavioși?».

29. Întrebați pe cei care merg pe lângă cale! Și semnele lor nu le vei înstrăina.

30. Că întru ziua pieirii se va ușura cel rău [și] întru ziua urgiei lui se va duce.

31. Cine va vesti înaintea feței sale calea sa? Și [pentru ceea ce] el a făcut, cine îi va răsplăti lui?

32. Și el întru mormânt a fost dus și peste sicriu a privegheat.

33. I s-au îndulcit lui pietricelele pârâului [ἐγλυκάνθησαν αὐτῷ χάλικες χειμάρρου]. Și după el tot omul va merge și înaintea lui [au fost] nenumărați [oameni].

34. Și cum[, așadar], mă mângâiați [cu] cele deșarte? Și [cum] să mă odihnesc [a nu mai spune] de voi nimic?”.


[1] Nu a avortat. Forma de aorist ὠμοτόκησεν e unică în LXX.

[2] Cel păcătos. Pentru ca în versetul următor să Îi vorbească Lui întreaga umanitate păcătoasă.

[3] Din urgia lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it:

Previous

Eminescu: între modernitate și tradiție [85]

Next

Cugetări duhovnicești ale lui Miron Costin [1]

2 Comments

  1. Pr. Iulian

    Sunt într-adevăr foarte tainice spusele acestei cărți a Scripturii, greu de înțeles și îmi închipui că sunt și greu de tradus. Faceți un mare efort, însă dacă așa a vrut Dumnezeu să ne vorbească înseamnă că și noi trebuie să facem efortul să Îl înțelegem. Sau măcar să ne străduim. Doamne ajută, Părinte, mult succes mai departe și multe bucurii de la Domnul!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Părinte Iulian,

      întreaga Dumnezeiască Scriptură e foarte tainică, și asta nu doar la nivel de înțelegere duhovnicească, ci, în primul rând, la nivel textual, literal. De multe ori e greu să înțelegi ce vrea să spună Scriptura din punct de vedere literal. E greu să formulezi textul ca atare. Pentru că lipsesc toate acele cuvinte sau litere pe care eu le pun în text, în paranteze drepte, pentru ca el să fie cât de cât clar.

      Și, e adevărat, Dumnezeu ne cere să ne trudim pentru a avea textul Scripturii, după care ne cere să ne curățim de patimi pentru ca să înțelegem câte ceva, la modul personal, din adâncul de taină, duhovnicesc, al ei.

      Tocmai de aceea am spus-o de mai multe ori și o repet: nu știm încă textul Scripturii. Cum să știm ce ne spune Scriptura în adâncul ei, dacă noi nu avem nici măcar textul ei tradus? Cea mai apropiată traducere românească a Scripturii și singura e cea din 1688. Însă și aceea are erorile ei, pe care le voi îndrepta, nădăjduiesc, în mare parte, în traducerea de față.

      Vă mulțumesc pentru mesaj și pentru rugăciune! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén