Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Iov, cap. 23, cf. LXX

1. Și răspunzând Iov, zice:

2. „Așadar, și [eu] am știut că din mâna mea este mustrarea [ἐκ χειρός μου ἡ ἔλεγξίς ἐστιν] și mâna Lui s-a făcut grea peste [durerea] suspinului meu [καὶ ἡ χεὶρ Αὐτοῦ βαρεῖα γέγονεν ἐπ᾽ ἐμῷ στεναγμῷ].

3. Și cine, așadar, [poate] să cunoască că [am] să-L aflu pe El și să vin întru sfârșit?

4. Și să-mi zic mie însumi judecata și gura mea să se umple de mustrări.

5. Și să cunosc cuvintele pe care mi le va zice și să înțeleg pe care mi le va vesti[1].

6. Și dacă în multă tărie va veni asupra mea, atunci în[tru] amenințare mie nu-mi va folosi.

7. Căci adevărul și mustrarea [sunt] de la El și [El] să scoată întru sfârșit judecata mea.

8. Căci întru cele dintâi voi merge și nu mai sunt [nu voi mai fi]. Iar despre cele de-apoi, ce am știut?

9. [În] cele de-a stânga făcând El și nu m-am ținut. Va îmbrăca de-a dreapta și nu voi vedea.

10. Căci am cunoscut acum calea mea. Și m-a deosebit ca pe aur[2].

11. Și voi ieși în poruncile Lui, căci căile Sale am păzit și nu mă abat

12. din poruncile Sale. Și nu am să mor și în sânul meu am ascuns cuvintele Sale.

13. Iar dacă a și judecat El așa, cine este cel care a vorbit împotriva Lui? Căci ce a vrut El, [aceea] a și făcut.

14.

15. Pentru aceea în El am râvnit. Și [El] dojenind[u-mă], am avut grijă de El în aceasta. De la fața Lui voi vedea să mă sârguiesc și mă voi înfricoșa de la El.

16. Și Domnul înmuia inima mea [Κύριος δὲ ἐμαλάκυνεν τὴν καρδίαν μου] și Atotțiitorul m-a râvnit [ὁ δὲ Παντοκράτωρ ἐσπούδασέν με].

17. Căci nu am știut că îmi va veni mie întunericul și înaintea feței mele a acoperit întunecimea.


[1] Cu referire la Dumnezeu.

[2] Tot cu referire la Dumnezeu.

Did you like this? Share it:

Previous

Cugetări duhovnicești ale lui Miron Costin [2]

Next

Eminescu: între modernitate și tradiție [86]

2 Comments

  1. Valeriu

    Multi dintre noi ne pocaim pentru o vreme, cat ne e greu,dupa care uităm de lucrarea pocaintei. Iov e o dovada ca nu trebuie sa ne incredem in noi niciodata si nu trebuie sa incetam a ne prihani totdeauna. Doamne ajuta!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, Sfântul Iov e dovada că trebuie să așteptăm totul de la Dumnezeu și nu de la noi înșine! Pentru că el nu și-a pierdut încrederea în Dumnezeu când nu a înțeles motivul chinurilor sale, ci le-a răbdat pe toate așteptând luminarea de la Dumnezeu. Iar noi trebuie să ne simțim păcătoși tot timpul, pentru că asta și suntem. Vă mulțumesc pentru comentariu! Spor în toate!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén