1. Și pentru ce pe Domnul L-au ascuns orele [διὰ τί δὲ Κύριον ἔλαθον ὧραι]?

2. Iar cei neevlavioși hotarul au încălcat, turma împreună cu păstorul prinzând.

3. Măgarul orfanilor au luat și vaca văduvei au luat-o zălog.

4. Au abătut pe cei neputincioși din calea cea dreaptă [și] împreună s-au ascuns cei blânzi ai pământului.

5. Și au ieșit ca măgarii în câmp [ἀπέβησαν δὲ ὥσπερ ὄνοι ἐν ἀγρῷ], pentru mine ieșind fapta lor [ὑπὲρ ἐμοῦ ἐξελθόντες τὴν ἑαυτῶν πρᾶξιν]. S-a îndulcit pâinea lor întru cei mai tineri [ἡδύνθη αὐτῷ ἄρτος εἰς νεωτέρους].

6. Câmp înainte de ceas/ de vreme [ἀγρὸν πρὸ ὥρας], nefiind al lor, au secerat, iar cei neputincioși au lucrat fără plată și fără mâncare celor neevlavioși.

7. [Și] mulți goi au adormit fără haine și veșmântul sufletului lor l-au luat [ἀμφίασιν δὲ ψυχῆς αὐτῶν ἀφείλαντο].

8. De picăturile munților se umezesc [ἀπὸ ψεκάδων ὀρέων ὑγραίνονται]. Căci neavând ei [παρὰ τὸ μὴ ἔχειν αὐτοὺς], [cu] umbra stâncii s-au îmbrăcat [σκέπην πέτραν περιεβάλοντο].

9. L-au răpit pe cel orfan de la sân și, căzând, l-au smerit.

10. Iar pe cei goi i-au adormit cu nedreptate și, flămânzind, bucata de pâine le-au luat.

11. În[tru] cele strâmte cu nedreptate au pândit, iar calea celor Drepți nu au cunoscut.

12. Pe care din cetate și [din] casele lor îi izgoneau, iar sufletul pruncilor a suspinat tare. Iar El, pentru ce acestora cercetare nu a făcut [Αὐτὸς δὲ διὰ τί τούτων ἐπισκοπὴν οὐ πεποίηται]?

13. Pe pământ fiind ei și nu au cunoscut. Și calea dreptății nu au cunoscut și nici pe cărările ei [nu] au mers.

14. Dar cunoscând lucrurile lor [γνοὺς δὲ αὐτῶν τὰ ἔργα], [El] i-a dat pe ei întru întuneric [παρέδωκεν αὐτοὺς εἰς σκότος] și noaptea va fi ca un hoț [καὶ νυκτὸς ἔσται ὡς κλέπτης].

15. Și ochiul preacurvarului[1] a păzit întunericul [καὶ ὀφθαλμὸς μοιχοῦ ἐφύλαξεν σκότος], zicând: «Nu mă va vedea mai înainte ochiul». Și ascundere a feței a pus.

16. A săpat în întuneric case. Ziua s-au pecetluit pe ei înșiși [și] nu au cunoscut lumină.

17. Că împreună cu dimineața lor [este] umbra morții [ὅτι ὁμοθυμαδὸν τὸ πρωὶ αὐτοῖς σκιὰ θανάτου]. Că va cunoaște tulburările umbrei morții [ὅτι ἐπιγνώσεται ταραχὰς σκιᾶς θανάτου].

18. Ușor este peste fața apei. Să blesteme partea lor pe pământ

19. și să scoată la lumină oasele lor uscate pe pământ. Căci brațul orfanilor au răpit.

20. Apoi a pomenit păcatul lui. Și ca o ceață de rouă [ὁμίχλη δρόσου] nevăzut s-a făcut. Și să se dea lui pe care [le-]a făcut și să se zdrobească tot cel nedrept, la fel [cu] lemnul cel nevindecat [ἴσα ξύλῳ ἀνιάτῳ].

21. Căci sterpei bine nu i-a făcut și femeie nu a miluit

22. și [cu] mânie [i-]a răsturnat pe cei neputincioși. De aceea, ridicându-se, nu are să creadă despre viața sa.

23. Îmbolnăvindu-se, nu nădăjduiește să se vindece, ci va cădea [întru] boală!

24. Căci pe mulți [i-]a chinuit. Înălțarea lui s-a stins și ca nalba [μολόχη][2] în căldură sau ca spicul din pai el însuși căzând.

25. Iar dacă nu [este așa], cine este cel care zice [că] minciuni eu zic și va pune întru nimic cuvintele mele?”.


[1] Al adulterului.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Althaea_(plant).

Did you like this? Share it: