Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la pomenirea Sfântului Profet Iliu Tesvitis [20 iulie 2017]

Iubiții mei[1],

dacă vom căuta Sfinții Profeți cu prăznuire în calendarul nostru românesc, adică pe cei însemnați cu roșu, vom observa, cu surprindere, că noi prăznuim doar doi Profeți ai Vechiului Testament în decursul unui an: pe Sfântul Ioannis Botezătorul și pe Sfântul Iliu Tesvitis. Sfântul Ioannis are 3 zile de prăznuire (pe 7 ianuarie, pe 24 iunie și pe 29 august), pe când Sfântul Iliu e pomenit numai acum, pe 20 iulie.

Însă pomenirea lor în poporul nostru nu cred că se leagă stricto sensu de viața lor, ci mai degrabă de posteritatea lor, adică de minunile lor în viața Bisericii.

Pentru că Sfântul Ioannis [Ἰωάννης] [Mt. 3, 1, cf. BYZ], ca Botezător al Domnului, e pomenit cu precădere pe 7 ianuarie, la soborul său, și asta ca o prelungire a Botezului Domnului, iar Sfântul Iliu Tesvitis [Ηλιου ὁ Θεσβίτης] [II Împ. 1, 8, cf. LXX], în mijlocul verii, e pomenit ca rugătorul nostru pentru ploaie. Așadar, ambii Sfinți Profeți au legătură cu apa: Ioannis cu apa Botezului, iar Iliu cu apa milostivirii dumnezeiești, pe care noi o cerem de la Dumnezeu, prin intermediul lui, pe timp de secetă.

Mai pe scurt, românii și-au apropiat pe cei doi Sfinți Profeți și îi cinstesc din motive practice și nu teologice în primul rând. Îl cinstesc pe Sfântul Ioannis pe 7 ianuarie ca să prelungească ziua Botezului Domnului, pentru că și pe 7 pot veni ca să ia Sfântă Aghiasmă Mare de la Biserică, iar pe Sfântul Iliu îl cinstesc pe 20 iulie ca pe sprijinul lor viu în vremea secetei, așteptând, prin rugăciunile sale, apa milostivirii dumnezeiești în viața lor.

Pentru că, dacă motivele teologice ar fi primat, i-am fi cinstit în locul lor pe Sfântul Profet Moisis [Μωϋσῆς], cu 5 cărți în Sfânta Scriptură, și pe Sfântul Profet Isaias [Ἠσαΐας], Evanghelistul Vechiului Testament, pentru că are multe profeții hristologice în cartea sa. Sfântul Profet Moisis e pomenit pe 4 septembrie, iar Sfântul Profet Isaias e pomenit pe 9 mai, însă fără prăznuire obligatorie, așa cum sunt prăznuiți Sfinții Profeți Ioannis și Iliu. Și prin aceasta minimalizăm importanța Sfinților Profeți în viața Bisericii.

Pe de altă parte, dacă căutăm câți Sfinți Apostoli ai Domnului au prăznuire obligatorie în calendarul românesc, vom descoperi că doar doi și ambii sunt pomeniți în aceeași zi: Sfinții Apostoli Petros și Pavlos, pe 29 iunie. Și prin asta minimalizăm și importanța Sfinților Apostoli în viața Bisericii.

Însă Biserica noastră are milioane de Sfinți în sinaxarele ei. Dar în calendarul nostru românesc, cu prăznuire obligatorie, adică cu roșu, avem 3 Sfinți Ierarhi în ianuarie, un Sfânt Mare Mucenic în aprilie, pe Sfinții Împărați Constantinus și Helena în mai, trei Sfinți pomeniți în octombrie, unul în noiembrie și 3 în decembrie…și cu asta s-a terminat pomenirea Sfinților de peste an pe pământ românesc. Fapt pentru care, despre milioane de Sfinți ai Bisericii nici nu știm că există.

Da, nu e timp pentru ca să îi pomenim pe toți! Da, calendarul nostru e restrictiv, ca orice calendar, și nici nu poate fi altfel! Ar trebui ca să facem pomenire liturgică pe fiecare zi și în fiecare zi să prăznuim zeci și sute de Sfinți și tot nu i-am cuprinde pe toți.

Însă trebuie să subliniem faptul că în calendarul nostru românesc s-au făcut anumite alegeri în ceea ce privește pomenirile Sfinților, care țin de noi și de istoria recentă, și că nu avem acest calendar dintotdeauna. Și că aceste pomeniri liturgice ale Sfinților, fixate în spațiul românesc, se pot schimba, în comparație cu praznicele Domnului și ale Maicii Domnului și ale Sfintei Cruci, care nu se pot schimba, și care se prăznuiesc în întreaga Biserică.

Pentru că putem alege, la nivel sinodal, pe viitor, să-i pomenim și pe alți Sfinți cu prăznuire obligatorie sau să îi schimbăm pe cei de acum cu alții, fără ca prin aceasta să greșim cu ceva. Pentru că Sfinții care sunt pomeniți obligatoriu sunt pomeniți datorită unui consens sinodal, făcut aici, la nivel local, și nu e o hotărâre general valabilă.

Adică pe Sfânta Paraschevi cea Nouă[2] și pe Sfântul Dmitrii Basarbovschii noi îi pomenim în octombrie, în România, pentru că așa a hotărât Sinodul Bisericii noastre și nu pentru că ei sunt prăznuiți în întreaga lume ortodoxă cu prăznuire obligatorie. Alte Biserici Ortodoxe autocefale au ales să cinstească alți Sfinți în calendarele lor în comparație cu Biserica noastră.

Însă toate Bisericile Ortodoxe cinstesc Sfinți recunoscuți de către întreaga Biserică și nu „împrumută” din afară.

Așadar, Îl cinstim pe Sfântul Iliu astăzi pentru că îi prețuim minunile sale! Prețuim prezența lui alături de noi în vreme de arșiță. Lucru pe care îl vedem din plin în rugăciunea către el la vreme de secetă[3]. Unde amintim faptul că el a pogorât ploaie din cer, cu rugăciunile sale, și unde ne mărturisim păcatele noastre. Căci spunem așa în rugăciunea noastră către Sfântul Iliu: „Mărturisim că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și a iubirii adevărate față de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și roua dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu”[4].

Și după ce ne mărturisim păcătoșenia, noi îl rugăm pe Sfântul Iliu să se roage pentru noi, căci el are mare îndrăzneală la Dumnezeu și iubire față de oameni[5]. Și îi cerem: „Milostiv fii față de noi, nemernicii și nevrednicii, [și] roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și bună-întocmire văzduhului. Mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi, păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui, care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândețea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură [lipsuri] din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și sete”[6].

Însă anul 2017 a fost un an binecuvântat din destul de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a trimis ploaia Lui și au rodit toate plantele și toți pomii. Pomii sunt încărcați de roade la ora asta. Atât de multe fructe au în ei încât li se rup crengile. Iarba e mare și vie, copacii au frunze verzi și nu arse de soare, producția de cereale e foarte bună. Dar prin asta nu înseamnă că suntem mai puțin păcătoși înaintea Lui, ci simțim că Dumnezeu S-a milostivit de noi și ne-a bucurat din belșug, pentru rugăciunile Sfinților Săi.

Și trebuie să știți că Biserica nu are doar rugăciuni pentru ploaie, ci și rugăciuni pentru ploaia prea multă, cuprinse în Rânduiala slujbei care se face la vreme de necontenire a ploilor[7]. Căci apa de ploaie în exces e considerată și ea o pedeapsă dumnezeiască la adresa noastră. Fapt pentru care Arhiereul sau Preotul, stând în genunchi, se roagă Domnului: „caută spre noi, nevrednicii și smeriții robii Tăi, și spre smeritele noastre rugăciuni și, ca un îndurat, treci greșelile noastre, îmblânzit fiind de singură iubirea Ta de oameni. […] Să nu ne pierzi pe noi pentru fărădelegile noastre, pentru că din nebăgare de seamă am adus peste noi mânia Ta, ci fă cu noi după blândețile Tale și după mulțimea milei Tale”[8].

Căci mânia Lui ne aduce neplouarea, dar și ploaia prea multă. Mânia Lui ne aduce zăpada prea multă, gheața prea multă, frigul excesiv, grindina care ne distruge culturile.

Și acestea toate pentru care motiv? Pentru că suntem indiferenți față de poruncile Lui. Și mânia Lui se revarsă tocmai peste această indiferență păcătoasă a noastră. Căci noi, în locul comuniunii cu Dumnezeul nostru, alegem să trăim pătimaș, fără mustrări de conștiință. Pe când El ne dorește cu totul ai Lui, pentru veșnicie…

Despre viața Sfântului Iliu am vorbit în predica de anul trecut[9]. Am arătat minunile sale, am vorbit despre râvna lui pentru Domnul și despre experiența lui extatică. Pentru că el nu este doar un Profet al pedepselor, ci și o paradigmă a isihasmului. Fiindcă el s-a rugat isihast, s-a liniștit în pustie și s-a umplut de vederea lui Dumnezeu, lucru pe care trebuie să îl facem și noi. Căci toată lumea noastră poate fi pustiul nostru, unde ne putem retrage ca să ne umplem de pacea și de slava lui Dumnezeu.

Și vă mărturisesc faptul că se poate trăi pacea lui Dumnezeu și vederea Lui oriunde am fi noi. Eu m-am liniștit și la bibliotecă și la Biserică și la masa de scris și pe câmp și în tren și în mijlocul lumii. Mă liniștesc interior și când slujesc și când scriu și când stau de vorbă cu oamenii. Pentru că liniștirea de la Dumnezeu nu înseamnă lipsa zgomotelor, lipsa zarvei din jur, ci înseamnă deschiderea cu totul spre Dumnezeu, întru evlavie și curăție, pentru ca El să stăpânească întru noi. Și Dumnezeu atât dorește de la noi: ca să Îl alegem pe El în locul tuturor și să ne deschidem cu totul Lui. Căci dacă facem această alegere din toată ființa noastră, El coboară și rămâne în noi pentru totdeauna.

…Deja am primit de la dumneavoastră, încă de duminică, din noile mere cu care îl pomenim azi pe Sfântul Iliu, Părintele nostru. Mere și pepene…și ambele au fost bune! Mere acrișoare și pepene dulce…Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit fructe și legume care să ne bucure, dar și să ne hrănească. Iar noi trebuie să dăruim din darurile Sale, pentru ca darurile Lui să îi bucure pe toți. Pentru că Dumnezeu asta cere de la noi: ca viața noastră să fie plină de bucuria dăruirii, de bucuria slujirii, de bucuria comuniunii. Viața, fără bucuria lui Dumnezeu, este o continuă durere. Însă Dumnezeu dorește să ne bucure cu slava Lui și cu darurile Sale cele duhovnicești și trupești, pentru ca noi să fim plini de mulțumire și de recunoștință față de El.

Dacă, în LXX, numele Profetului pomenit azi este Iliu și eu pe această formă o prefer, grecii de azi îl numesc Ilias [Ἠλίας][10]. Însă, la origine, numele lui e unul ebraic, și în ebraică el se numește Eliahu [אֵ֣לִיָּ֔הוּ][11]. În VUL numele lui este Helias, în bulgară și în georgiană este Ilia [Илия, ილია][12], pentru noi este Ilie. Dar cred că trebuie să preferăm să îi spunem unui Sfânt așa după cum îi spuneau și contemporanii lui, pentru că acela e numele său.

De aceea, dacă astăzi vă sărbătoriți patronul duhovnicesc, pe Sfântul Iliu, căruia noi i-am românizat numele în Ilie, e bine ca din când în când să îl pomeniți în rugăciunile dumneavoastră și ca Eliahu sau Iliu, pentru că acestea sunt numele lui în Scriptură! Și vă doresc să îl urmați în râvna lui sfântă pe Sfântul Iliu și în curăția vieții sale!

Pentru că noi toți trebuie să ne umplem de râvna Sfântului Iliu pentru viața cu Dumnezeu. Căci el L-a căutat pe Dumnezeu în toată viața lui și s-a umplut de slava Lui cea veșnică, care l-a și mutat, în cele din urmă, de la cele de aici întru Împărăția Sa.

Căci carul de foc cu cai de foc văzut extatic de Sfântul Elisee [II Împ. 2, 11, LXX] este slava lui Dumnezeu, care l-a mutat la viața cea veșnică. Iar pe Tabor, alături de Sfântul Moisis, Sfântul Iliu a fost văzut în slava lui Dumnezeu vorbind cu Domnul [Mt. 17, 3]. Pentru că el este veșnic viu, alături de toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, în Împărăția Sa.

Datorită ridicării lui sfinte la ceruri, Sfântul Iliu este ocrotitorul aviatorilor români, pentru că azi este „Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene”[13]. Cel mai adesea, în această zi, Dumnezeu ne binecuvintează cu ploaie. Însă ploaia a prevestit anul acesta praznicul de azi și a mai micșorat zilele caniculare ale acestei veri.

Așa că nu putem fi triști azi, de Sfântul Iliu, pentru că toate ne-au fost oferite pe tavă anul acesta. De aceea, să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite în viața noastră, și pe Sfântul Iliu să îl rugăm să ne învețe să Îi slujim lui Dumnezeu cu adevărat! Pentru că adevărata evlavie o învățăm de la Sfinții Lui, de la cei care L-au iubit pe El mai presus de toate.

Vă doresc numai bine, mult spor în toate și pacea lui Dumnezeu să ne bucure pe toți! Amin.


[1] Scrisă în ziua de luni, 17 iulie 2017. O zi înnorată, cu 19 grade la ora 9.00.

[2] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[3] Acatistier, tipărit cu binecuvântarea PS Iustinian, Episcop al Maramureșului și Sătmarului, f. editură, f. an, p. 595-597. [4] Idem, p. 596. [5] Idem, p. 597. [6] Ibidem.

[7] Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 458-473. [8] Idem, p. 472-473.

[9] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Praedicationes (vol. 11), Teologie pentru azi, București, 2016, p. 526-538, cf. http://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/19/praedicationes-vol-11/.

[10] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/168/sxsaintinfo.aspx.

[11] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Elias. [12] Ibidem.

[13] A se vedea: http://www.roaf.ro/?p=2686.

Did you like this? Share it:

Previous

Viața Sfântului Ignatie Briancianinov [4]

Next

Daniela Varvara, „Mituri și simboluri biblice în poezia românească neomodernistă”

8 Comments

  1. Meletie Adelfos

    Aveți dreptate, probabil motivele evlaviei populare sunt mai puțin teologice dar mi se pare totuși o întâmplare fericită faptul că ambii Proroci au legătură cu apa. O dată e apa Sfântului Botez, apoi e apa iertării lui Dumnezeu, apa pocăinței. Tot la sfinția voastră am citit despre importanța celei de-a doua la Sfântul Simeon Noul Teolog ca un al doilea Botez, al lacrimilor și al pocăinței. Și uite așa, chiar și fără să se gândească oamenii la asta, prin cei doi Profeți avem icoana Botezului și a Botezului pocăinței. Binecuvântați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Frate Meletie,

      m-ați surprins frumos cu conexiunea pe care ați făcut-o!

      Nu m-am gândit niciodată la ea și de aceea vă apreciez mult observația pe care ați făcut-o. Pentru că aveți dreptate în această problemă!

      Evlavia populară a ales doi Sfinți Profeți pentru a pune în evidență două feluri de Botezuri, ambele mântuitoare. Căci păcatele de după Botez se curățesc prin pocăință și prin mărturisirea lor în Taina Spovedaniei. Și noi avem nevoie și de apa sfințită în care ne botezăm și de lacrimile pocăinței care ne sfințesc.

      Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă lumineze mereu spre tot lucrul bun! Numai bine!

  2. Ioana

    Ați afirmat de multe ori că ne putem simți în pustie în lumea aceasta și încep să vă dau dreptate din ce în ce mai mult. Dacă am învăța tot mai mult acest lucru cred că am putea să trăim mai mult ortodox și am putea să suportăm mai bine lumea în care trăim. Dar trebuie să ne gândim mereu că viața ortodocșilor nu a fost niciodată ușoară. Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Viața ortodocșilor nu a fost, nu este și nu va fi una ușoară, doamnă Ioana, dar în pustia lumii acesteia, adică în tot locul, noi ne putem mântui. Pentru că ne mântuim împreună cu Dumnezeu, cu Cel care ne face toate lucrurile grele ușoare, suportabile. Vă doresc numai bine!

  3. Pr. Ioan

    Doamne ajută! Da, Părinte, cei care nu citesc nu știu că există milioane de Sfinți, dar cei care citesc știu. Dar sunt puțini cei care citesc cărțile Bisericii că doar nu e materie obligatorie la școală, nu-i așa? Și cum la noi ce nu e obligatoriu nu se citește și nu se învață, de ce să se mai obosească oamenii să citească sute și mii de cărți… în plus?
    Cam asta e gândirea noastră a românilor și din păcate nu numai a noastră, ci cred că cam peste tot ne lovim de aceleași probleme.
    Doamne ajută, să aveți har și putere de muncă!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dacă învățăm doar la și pentru Școală e grav, Părinte Ioan! Pentru că ar trebui să învățăm pentru noi. Dacă nu pentru mântuirea noastră, cel puțin pentru a nu părea cu totul afoni în unele lucruri. Însă cred că lucrurile se vor schimba. Generațiile următoare își vor da seama că instruirea e absolut necesară și că face parte din ceea ce trebuie să fie ei înșiși. Deja se observă acest lucru. Vă mulțumesc pentru comentariu și vă doresc numai bine! Mulțumesc pentru rugăciune!

  4. Nicolae Voicu

    Doamne ajută! Să fie oare cinstiți pentru că sunt amândoi Înaintemergătorii Domnului? Mă refer la Sfinții Ioan Botezătorul și Ilie…

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și asta e posibil! Mulțumesc pentru comentariu, domnule Nicolae! Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén