Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Category: Cărțile online ale familiei Picioruș (Page 1 of 23)

Cartea Sfântului Profet Iov

Iov

Pagina sursă

PDFEPUBKindleTorrent

1, 12: „Atunci Domnul a zis diavolului: „Iată, toate câte este [sunt] ale lui le dau în mâna ta, dar de el să nu te atingi!”. Și a ieșit diavolul de la Domnul”.

1, 21: „El [eu] gol am ieșit din pântecele maicii mele și gol voi pleca acolo. Domnul a dat, Domnul a luat. Cum Domnului I s-a părut, așa s-a și făcut. Să fie numele Domnului binecuvântat[!]”.

2, 13: „Și au șezut lângă el 7 zile și 7 nopți și niciunul [dintre] ei [nu] a spus [nimic]. Căci vedeau rana  [lui], fiind groaznică și foarte mare”.

3, 23: „Moartea omului [este] odihnă. Căci a închis Dumnezeu împotriva lui”.

4, 11: „Furnicoleul [μυρμηκολέων] a fost nimicit în apropiere neavând mâncare și puii leilor s-au părăsit unii pe alții”.

5, 17: „Și fericit [este] omul pe care l-a mustrat Domnul. Și mustrarea Atotțiitorului nu tăgădui!”.

6, 4: „Căci săgețile Domnului [βέλη Κυρίου] este [sunt] în trupul meu, a căror mânie a lor îmi bea sângele meu. [Și] când [vreau] să încep a vorbi, [ele] mă înțeapă”.

7, 5: „Și se amestecă trupul meu în putreziciunea viermilor, iar [eu] mă topesc [pe] bulgării pământului de la puroiul răzuit”.

7, 9-10: „Căci dacă omul are să coboare întru Iad, nu are să mai urce, nici nu are să se mai întoarcă încă întru casa sa și nici nu are să-l mai cunoască pe el încă locul său”.

9, 8: „Cel care singur a întins cerul și umblă pe mare ca pe pământ”.

10, 9: „Amintește-Ți că [din] lut m-ai zidit și întru pământ iarăși mă întorci!”.

12, 22: „Descoperind adâncuri din întuneric și a scos întru lumină umbra morții”.

14, 17: „Și ai pecetluit fărădelegile mele în[tru] pungă și ai însemnat, dacă ceva fără de voie am păcătuit”.

19, 20: „În pielea mea au putrezit cărnurile mele, iar oasele mele în dinți se țin”.

20, 20: „Nu este mântuirea lui în cele ale avuțiilor, [căci] în pofta lui nu se va mântui”.

23, 7: „Căci adevărul și mustrarea [sunt] de la El și [El poate] să scoată întru sfârșit judecata mea”.

26, 6: „Gol [este] Iadul înaintea Lui și nu este acoperire pieirii”.

28, 11: „Și adâncurile râurilor a acoperit și a arătat puterea Sa întru lumină”.

30, 15: „se ducea nădejdea mea ca un vânt și ca un nor [se ducea] mântuirea mea”.

31, 11: „Căci neoprită mânie a urgiei [lui Dumnezeu este] să pângărești bărbatului pe femeia [sa]”.

32, 8: „Dar Duhul este în cei muritori și suflarea Atotțiitorului este cea care învață”.

33, 30: „Dar a izbăvit sufletul meu din moarte, ca viața mea în lumină să-L laude pe El”.

38, 7: „Când au fost făcute stelele, M-au lăudat [cu] glas mare toți Îngerii Mei”.

41, 16: „Inima lui a fost ridicată ca piatra și a stat ca o nicovală nelovită”.

42, 5: „[Cu] auzul urechii Te auzeam înainte, dar acum ochiul meu Te-a văzut”.

42, 9: „Și [El] a dezlegat păcatul lor pentru Iov ”.

Epilog la lumea veche, vol. I. 3 (ediția a doua)

Epilog la lumea veche, vol I. 3 editia a doua

Pagina sursă

PDFEPUBKindleTorrent

*

Cuprinsul cărții

Alexandru Macedonski: poetul în valea plângerii /8-40/

Introducere la poezia modernă /41-64/

Poezia lui Ștefan Petică sau cum să-l moștenim pe Eminescu /65-171/

Dimitrie Anghel : „poetul florilor” /172-212/

Ștefan Octavian Iosif : ochiuri de poezie /213-272/

Despre „norma simbolistă” /273-278/

Bacovia sau despre o frumusețe isterică /279-302/

Completări la comentariul poeziei lui Bacovia /303-309/

Tudor Arghezi și dorința de revelare a lui Dumnezeu /310-377/

Dumnezeu și Arghezi/ 378-425/

Lucian Blaga: între aspirația spre lumină și întunericul infernal /426-474/

Poezia lui Ion Barbu: adevărul elementar ermetizat /475-526/

Ion Pillat – culorile amintirii /527-623/

Addenda

Ce este valea plângerii? /624-626/

Biblia și poezia modernă /627-631/

Un Acatist…tradiționalist-modernist /632-637/

Sufletul românesc în modernism, între poezie şi filosofie /638-649/

Bibliografie /650-676/

Twitter pentru azi (vol. 7)

Twitter pentru azi (vol. 7)

Pagina sursă

În PDFEPUBKINDLETORRENT.

*

„Te vor urî dacă gândești. Pentru că nu suportă gândirea izvor, gândirea de toată ziua. Ei vor gândirea de câteva fraze, eventual comercială” (p. 6).

„Însă credința ortodoxă e tare tocmai prin aceea că judecă lucrurile, că discriminează între ce e bun și ce e rău, că vede profund lucrurile” (p. 13).

„Vlogării sunt ca actorii de teatru: ei nu contează decât ca eveniment. Cred că ambele ocupații trebuie umplute cu informații de referință. Mai pe scurt: avem nevoie de o artă care are nevoie să o revezi. Să o revezi pentru ca să o înțelegi și mai bine. Nu de unică folosință” (p. 26).

„Monica Pop consideră că „hazardul joacă un rol foarte mare în viețile noastre”. Eu cred că „Dumnezeu” trebuie pus în locul „hazardului”” (p. 28).

„Punerea în fotografie nu e niciodată simplă. Chiar dacă simplitatea e la ea acasă într-o imagine” (p. 30).

„Falimentul este inestetic. Lasă spații virane. Însă tot la fel de inestetice sunt și prețurile nesimțite, care duc la falimentul sigur” (p. 30).

„Librăriile devin tot mai goale, pe cât mallurile devin tot mai pline. Pentru că trăim într-o lume care n-are chef de citit lucruri grele” (p. 31).

„Marii scriitori, prin întreaga lor operă, nu trimit la ei înșiși, ci mai presus de ei înșiși. Pentru că sunt oameni ai dăruirii” (p. 31).

„Tot mai mulți extremiști ortodocși au început să vorbească despre „echilibru” și „dialog”, ca și când ar fi practicat vreodată așa ceva. Ba chiar au început să apeleze la „argumente științifice”, când, până mai ieri, ei disprețuiau apelul nostru la cercetare și echilibru” (p. 31).

„Dumnezeu luminează minunat din munții cei veșnici, adică din Sfinții Lui” (p. 32).

Psalmul 75, în traducerea mea: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/04/14/psalmul-75-cf-lxx/” (p. 32).

Măreția reală a omului stă în truda lui smerită. Predica Duminicii a 5-a din Postul Mare: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/04/15/predica-la-duminica-a-5-a-din-postul-mare-2016/” (p. 33).

„Sfântul Acachios, Episcopul Melitinei (17 aprilie), a certat rândunelele pentru ca să nu îl deranjeze la predică. Și ele au amuțit. Și spun asta pentru cei care vorbesc, tușesc, fâșâie pungi, își găsesc de lucru în timp ce se predică. Lucruri care n-ar trebui să existe” (p. 34).

„Cum arată, de fapt, Psalmul 50 în LXX, în Septuaginta: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/04/18/psalmul-50-cf-lxx/” (p. 35).

„Dacă sistemul de învățământ ar fi sincer, adică de ar ține cont de nevoile pieței, s-ar autodesființa în forma actuală. Pentru că piața muncii are nevoie de oameni prost pregătiți, dar robuști pentru muncă, ce nu trebuie să se complice cultural” (p. 36).

„„Bucătari la cuțite” îți spune că mâncarea e o știință și își asumă acest lucru cu curaj. Tot la fel a scrie este o știință. Puțini o spun. Când scriitorii din România vor dovedi, în direct, ce știință și ce muncă este scrisul unei cărți, atunci vor respectabiliza scrisul” (p. 37).

„Dumnezeu pune ochiul Lui peste inimile noastre, pentru ca să ne arate măreția lucrurilor pe care le face. Sirah 17: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/04/22/intelepciunea-lui-iisus-sirah-cap-17-lxx/” (p. 38-39).

„Unii dintre „prietenii” lui Nichita Stănescu spun acum că poetul bea mult…Dacă știți ce trebuie, luați sticla în mână și scrieți genial!” (p. 42).

„Despre importanța Sfinților, a celor unici: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/05/03/sfantul-ioan-gura-de-aur-omilia-24-la-faptele-apostolilor-73/” (p. 47).

„A 133-a carte TPA este Evanghelia după Ioannis: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/05/10/evanghelia-dupa-ioannis/” (p. 51).

„Ps. 141, cf. LXX: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/06/03/psalmul-141-cf-lxx/. Dumnezeu ne scoate din temnița păcatului, pentru ca să ne mărturisim Lui” (p. 61).

„Cum arată începutul de la Ps. 138, 14 în LXX și despre cum a ajuns Luther în ediția sinodală românească: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/07/18/fraza-care-nu-exista/” (p. 76).

Despre nimic (conferință online): prima mea conferință online și a 138-a carte TPA. Aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/07/27/despre-nimic-conferinta-online/” (p. 79).

„ÎPS Kallistos Ware propune ca viitorul Sinod Ortodox să se facă în România: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/01/propunerea-ips-kallistos-ware-este-romania/” (p. 82).

„Sfântul și Marele Sinod al Bisericii din Creta a dat mărturia Bisericii și nu a fost unul „tâlhăresc”: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/09/sinod-talharesc/” (p. 85).

„Cântările Dumnezeieștii Scripturi: a 139-a carte TPA de la nivel online. O găsiți aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/12/cantarile/” (p. 86).

„Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, Didahiile (prima ediție actualizată): https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/25/sfantul-sfintit-mucenic-antim-ivireanul-didahiile-prima-editie-actualizata/. A 140-a TPA” (p. 94).

„Poem clandestin: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/08/30/poem-clandestin/” (p. 97-98).

„Când a apărut ideea de Sinod Ecumenic în canoanele Bisericii? Răspunsul meu: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/02/cand-a-aparut-ideea-de-sinod-ecumenic-in-canoanele-bisericii/” (p. 113).

„Cum am ajuns să scriu despre Sfântul Antim Ivireanul: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/02/cum-am-ajuns-sa-scriu-despre-sfantul-antim-ivireanul/” (p. 113).

„Ce spun canoanele Bisericii despre superstiții? Răspunsul meu: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/06/ce-spun-canoanele-bisericii-despre-superstitii/” (p. 115-116).

„Cum trebuie să înțelegem cuvântul: „Glasul Domnului întărind cerbii” [Ps. 28, 9, LXX]? Răspunsul meu: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/10/17/cum-trebuie-sa-intelegem-cuvantul-glasul-domnului-intarind-cerbii-ps-28-9-lxx/” (p. 121-122).

„Reîntoarcere la Nichita [55]: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/06/reintoarcere-la-nichita-55/” (p. 135).

„Cum se înțelege duhovnicește Ps. 100, 8? Răspunsul meu: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/16/cum-se-intelege-duhovniceste-ps-100-8/” (p. 139).

„A 145-a carte TPA la nivel online: Ecclisiastis. Poate fi downloadată de aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/23/ecclisiastis/” (p. 144).

„A doua mea conferință online și a 146-a carte TPA: Mântuirea este eclesială: https://www.teologiepentruazi.ro/2016/12/19/mantuirea-este-eclesiala-conferinta-online/” (p. 154).

„Prima carte TPA pe 2017: Dorin Streinu, Opere alese (vol. 9), poate fi downloadată de aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/01/20/dorin-streinu-opere-alese-vol-9/” (p. 169).

„Greșelile” Scripturii: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/01/31/greselile-scripturii/” (p. 175).

„Teologie de primăvară: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/02/04/teologie-de-primavara/” (p. 177).

„Predica acestei zile: Avem nevoie de un cutremur? O puteți citi aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/02/06/avem-nevoie-de-un-cutremur/” (p. 178).

Praedicationes (vol. 12): https://www.teologiepentruazi.ro/2017/02/11/praedicationes-vol-12/. E vorba de a 148-a carte, marca „Teologie pentru azi”, la nivel online” (p. 180).

„Ce înseamnă luna din Ps. 71, 7? Răspunsul meu: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/02/22/ce-inseamna-luna-din-ps-71-7/” (p. 186).

„Psalmii liturgici: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/03/05/psalmii-liturgici/. A 150-a carte TPA la nivel online” (p. 191).

The poesy never stays in vain/ Poezia nu stă niciodată degeaba: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/03/12/the-poesy-never-stays-in-vain-poezia-nu-sta-niciodata-degeaba/” (p. 194).

„The literalism and the mystical knowledge: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/03/15/the-literalism-and-the-mystical-knowledge/” (p. 195).

„Predică la Învierea Domnului [2017]: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/04/15/predica-la-invierea-domnului-2017/” (p. 206).

„Predică la 12 ani de la adormirea Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu [4 mai 2017]: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/05/03/predica-la-12-ani-de-la-adormirea-fericitului-ilie-vazatorul-de-dumnezeu-4-mai-2017/” (p. 211).

Epilog la lumea veche (vol. I. 6). Nichita Stănescu: https://www.teologiepentruazi.ro/2017/06/01/epilog-la-lumea-veche-vol-i-6-nichita-stanescu/.  Este a 151-a carte TPA la nivel online” (p. 215).

„Vederea de sine e insuportabilă pentru omul pătimaș. Pentru cel care se pocăiește ea este activitatea lui zilnică interioară” (p. 221).

Praedicationes (vol. 13)

Praedicationes, vol. 13

Pagina sursă a cărții.

„Cărțile lor, ale tuturor Sfinților Părinți, sunt vorbirea de taină prin care noi ne conștientizăm statutul eclesial și devenim cu adevărat ortodocși. Adică punând în lucrare harul lui Dumnezeu primit în Biserică și trăind și slujind Biserica prin tot ceea ce facem. Dar ca Sfinții să ajungă la urechea inimii noastre trebuie să le citim cărțile. Adică trebuie să mergem mai puțin la mall, să vedem mai puține filme, mai puține glumițe online, pentru ca să citim mai mult” (p. 39).

„Căci atunci când Domnul ne-a spus că „jugul Meu [este] bun și povara Mea este ușoară [ζυγός Μου χρηστός, καὶ τὸ φορτίον Μου ἐλαφρόν ἐστιν]” [Mt. 11, 30, BYZ], nu ne-a spus că nu vom avea parte de jugul și de povara Lui, ci că El ni le va ușura, pentru că vom afla în El odihnă [ἀνάπαυσιν] sufletelor noastre [Mt. 11, 29]. Și odihna Lui e slava Lui, care se coboară acolo unde se lucrează continuu poruncile Sale” (p. 49).

„Poruncile Lui ne arată cine este El. Cum simte Dumnezeu. Cum Se manifestă El. Căci Dumnezeul nostru treimic ne cere nouă să ne comportăm după cum este El, iar a fi cum este El este binele cu adevărat, atât pentru înger, cât și pentru om” (p. 120).

„Cât de sinceri suntem noi cu poruncile Lui? Dacă unii nici măcar nu le cunoaștem, cum am putea să le împlinim zilnic? Și dacă credem că „împlinim” poruncile Lui, dar această „împlinire” a noastră nu ne face ca El, nu ne sfințește, nu-i așa că e doar o închipuire de sine?” (p. 130).

„Să nu credem că postmodernitatea noastră nu e idolatră! Ba da, este! Căci, deși nu ne mai închinăm unor statui, care să reprezinte „zeități” imaginare, inventate de către oameni, chiar dacă nu ne mai închinăm soarelui sau focului, la animale „mitologice” și la eroi „zeificați”, ne închinăm interior patimilor noastre. Noi ne-am interiorizat „panteonul” și ni-l purtăm peste tot. Pentru că idolul curviei e în noi, idolul fumatului, idolul drogurilor, idolul violenței, idolul banilor, idolul faimei, idolul minciunii, idolul nesimțirii” (p. 134).

„Vă doresc mult spor în postirea și rugăciunea dumneavoastră, în citirile și milosteniile pe care le veți face! Ele vor sculpta în dumneavoastră o altă pasăre, o pasăre care va zbura spre cer. Amin!” (p. 138).

„Și vedem că realitatea e crudă. Pentru că nimeni nu te ajută să te faci Sfânt, ci mai toți te ajută să te ratezi. Sunt „binevoitori” să îți spună să nu faci „prea mult”, îți spun că nu faci „foarte bine” lucrurile, te vor „ajuta” să te apuci de vicii, te vor „susține” pe calea deznădejdii, a pierderii sensului, a sinuciderii, dar vor fi puțini cei care te vor lua de mână și te vor duce la Dumnezeu, ca să te facă mai curat decât zăpada” (p. 154).

„Știința se compune din teorie și din practică. La fel e și în viața bisericească: teologia și asceza nu pot fi separate niciodată. Dacă citești cărți, trebuie să faci și metanii, dacă traduci cărți, trebuie și să te rogi mult, dacă cunoști dogma triadologică, trebuie să ai și evlavie vie către Dumnezeul treimic” (p. 158).

„Sfântul Grigorios [Palamas], în toată teologia lui, nu a pledat pentru ortodoxul lipsit de teologie și de experiență mistică, nu a pledat pentru ortodoxul indiferent, tipicar și extremist, pe care mulți îl încurajează astăzi, ci el a pledat pentru adevăratul om al Bisericii: pentru Sfânt și pentru viața sfântă a omului. Pentru că ortodoxul adevărat e Sfântul și fără el nu avem frumusețea reală, deplină, ontologică a Bisericii. Căci Sfinții sunt frumusețea duhovnicească a Bisericii” (p. 172-173).

„Nimeni nu e „în afara” căderii! Nimeni nu poate să se creadă „mântuit”, pentru că mântuirea e continua trăire cu Dumnezeu în slava Lui. Iar dacă am apăsat pe buton și am închis lumina…se face întuneric în cameră în timpul nopții. După cum, dacă ne credem „mântuiți” și ieșim din ritmul zilnic al ascezei și al vieții Bisericii, nu „zburăm” către Rai, ci cădem în abisul nesfârșit al Iadului” (p. 175).

„Viața Bisericii e maximalistă, ca și soteriologia ortodoxă. Dumnezeu și Biserica Lui ne vor pe toți Sfinți și nu „parțial” Sfinți sau „din când în când” Sfinți. Sfințenia e viața autentică a Bisericii și mântuirea e sinonimă cu sfințenia. Iar cine nu vrea să trăiască sfânt pe pământ nu vrea, de fapt, să fie ortodox. Pentru că viața ortodocșilor în această lume e sfințenia, e viața cu Dumnezeu” (p. 185-186).

Read More

Epilog la lumea veche (vol. I. 6). Nichita Stănescu

Epilog la lumea veche I 6 Nichita Stanescu

Pagina sursă

„Nichita Stănescu avea mereu un ochi ațintit asupra trecutului poetic al literaturii române și mai cu seamă asupra lui Eminescu. Așa încât, atunci când a scris binecunoscutele versuri Ea era frumoasă ca umbra unei idei și Ea era frumoasă ca umbra unui gând, lui Nichita îi erau familiare simbolurile adânci și sonorităţile mistice ale asocierii de cuvinte pe care le întrebuința” (p. 19).

„Nichita a fost foarte serios cu viața, cu sentimentele, cu experiențele și adâncirea sa în cunoaștere. N-a intenționat niciodată să fie ludic sau frivol, nici atunci când a părut multora că este sau că se exprimă astfel” (p. 55).

„Nichita este adversarul ideii de epocă primitivă, a poeziei sau a umanității, precum și al celei de evoluție/ evoluționism. El privește – ca odinioară Heliade, dar și ca Eminescu ori Bacovia – desfășurarea istoriei (poetice sau umane) ca pe o degradare și o involuție”(p. 94).

„Problema prieteniei pe care o pune Nichita aici, în Enghidu, este tocmai problema relației. A relației care face să fie” (p. 103).

„Rolul operei poetice (și nu numai), adică, este acela de a crea personalitatea cititorului, de a-l ridica din mediocritatea lui și de a-i construi o personalitate, sprijinindu-se de personalitatea autorului. Iar Nichita a crezut sincer în dialog, în relație, în munca împreună, cu oamenii” (p. 114).

„Cu certitudine cred, însă, că Nichita avea un duh foarte viu, care nu suporta despotismul patimilor trupești ucigătoare de suflet și care nu s-a lăsat, până la urmă, dominat și subjugat de ele” (p. 168).

„Mulți caută să-și explice aceste salturi sau preferă să vadă diferențe enorme de la o etapă poetică la alta, minimalizând sau maximalizând una sau alta din aceste etape, din diferite motive sau interese. Dar, în felul acesta, îl pierd din vedere tocmai pe poetul din interiorul poeziei sale, privind numai alergarea lui poetică, pe care el și-a propus-o: „Voi alerga până când înaintarea, goana/ ea însăși mă va întrece/ și se va îndepărta de mine” (A unsprezecea elegie)” (p. 254).

„Însă la Eminescu și la Nichita nu sună nimic fals, tocmai pentru că în spatele metaforei poetice stă multă muncă, multă cunoaștere, precum și multă scufundare în sine, o scrutare neobosită a universului și a științei despre el, ca și a universului propriu, cu mintea, inima și legile lui” (p. 260).

„să străduiesc unii, astăzi, să facă din Eminescu un poet „esențial erotic”, autor al unei contemplații „pitorești” asupra naturii, goale de orice substrat filosofico-mistic adânc. Pentru că ei consideră că generațiile tinere nu trebuie să creadă că poeții (scriitorii, artiștii) au avut vreo aspirație dumnezeiască, ci toți (și în aceeași măsură) și-au glorificat numai obsesiile pătimașe. Problema e că toți marii poeți ai noștri (și multe personalități din zona artisticului) tocmai asta n-au făcut” (p. 349-350).

„Însă expresia râsu’ plânsu’ apare, mai înainte, la…Neculce, într-un pasaj plin de poezie” (p. 449).

„Când Nichita a spus – după cum am văzut puțin mai devreme – că „poezia folosește cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă”, în mod evident, nu s-a referit numai la poezia sa, ci s-a referit la un fenomen cu mult mai vast, pe care modernii l-au sesizat și l-au pus în discuție. Aluziile lui Nichita la Baudelaire și la simboliști nu sunt superflue” (p. 463-464).

„Poezia de dragoste a lui Nichita Stănescu, în toată opera sa, este tulburătoare și conține multe capodopere. O asemenea lirică a iubirii (de asemenea proporții și intensitate) nu a compus, la noi, decât Eminescu. Și era firesc ca Nichita să-și plângă dramele într-un mod poetic apropiat de al marelui romantic, atâta timp cât sensibilitatea lor e atât de mult înrudită” (p. 498).

„Nichita se plânge, în aceste versuri, de faptul că nimeni nu credea în autenticitatea sensibilității sale. Gesturile și cuvintele sale păreau multora teatrale sau ipocrite. Și, de asemenea, de faptul că nimeni nu îl compătimea, pe nimeni nu interesa nevoile sau suferințele lui ca om, deși toți „se îndestulau” cu poezia lui” (p. 582).

„Conștiința poetului este clară și sigură în această privință.  De aceea și împrumută poeziei sale tonalități eminescian-peticiene, cu puternice accente melodios-religioase, apelând din nou la structura strofică întreită, specifică poemelor în care Nichita vrea să dăltuiască adevărul său. Iar acest poem este o insignă, un însemn…a ceea ce poezia sa înseamnă” (p. 608).

„Pot, deci, să fiu de acord și cu faptul că Nichita a elaborat, în timp, o artă poetică personală și că a trecut de la un stil poetic propriu exuberanței și optimismului, treptat, la un stil abrupt, în care exprimarea sincopată face din cuvânt o metaforă în sine. Numai că, pe de o parte, Nichita a manifestat această tendință de la bun început (deși vorbim de neomodernism în 11 elegii și alte volume ale primei perioade poetice, e clar că Nichita e altceva decât toți poeții interbelici: are ceva de la ei și totuși e o mare distanță între el și aceia), iar, pe de altă parte, cuvântul ca metaforă în sine îl practicase chiar Dosoftei, în Psaltirea în versuri, tocmai pentru că poezia lui era versificarea unei cărți biblice. Iar Nichita – ne spune tot Alexandru Condeescu – și-a dorit întotdeauna să fie nu modern, ci arhaic” (p. 618).

„Însă Nichita e cuprins de zbucium la gândul morții. Și lucrul acesta se observă cu claritate în aceste ultime volume. Un vers, din poemul pe care l-am comentat mai sus, sună astfel: „nimic din începuturile lumii nu te mai/ cercetează”. Adică: Dumnezeu nu ne mai cercetează” (p. 646).

Subțire e un cuvânt moștenit, în românește, din lat. subtilus. În limba română veche, gând subțire însemna gând subtil. Ceea ce îi era neîndoielnic cunoscut lui Nichita. „Subțirea pasăre” este pasărea ușoară a minții care are finețe de gând și înțelege „subtilitățile” perverse ale păsării infernale care încearcă să îi reteze zborul. Dar ea, „zburând” spre Cer, „devine arcă” de mântuire, care poate pluti pe marea vieții fără să se scufunde, trecând dincolo” (p. 691).

„Convingerea lui era că Dumnezeu vorbește prin el, prin poezia lui, și de aceea încerca să lase să transpară în poezie cât mai puțin din murdăria vieții pământești, chiar dacă acest lucru i-ar fi fost mult mai ușor” (p. 698).

Psalmii liturgici

Psalmii liturgici

Pagina sursă

*

Fericit este omul care nu a mers în sfatul neevlavioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul ciumaților nu a șezut, ci astfel în legea Domnului este voia lui și în legea Lui va cugeta ziua și noaptea. Și el va fi ca un pom sădit lângă ieșirile apelor, care rodul lui îl va da la timpul lui și frunza lui nu va cădea și, prin toate câte are să facă, va spori (Ps. 1, 1-3).

Când am strigat, m-ai auzit pe mine, Dumnezeul dreptății mele. În necaz mi-ai lărgit mie inima. Milostivește-te de mine și ascultă rugăciunea mea! Fiii oamenilor, până când sunteți grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? (Ps. 4, 2-3).

Read More

Psalmii (ediția LXX)

Psalmii

Pagina sursă

Slujiți Domnului în frică și bucurați-vă Lui în cutremur! Luați învățătură, ca nu cumva să vă urgisească Domnul! Și vă va nimici din calea cea dreaptă, oricând are să se aprindă în grabă mânia Lui. Fericiți sunt toți cei care au nădăjduit întru El (Ps. 2, 11-12).

Judecă-i pe ei, Dumnezeule! Să cadă din sfaturile lor! După mulțimea neevlaviilor lor izgonește-i pe ei, că Te-au amărât pe Tine, Doamne! Și să se veselească toți cei care nădăjduiesc în Tine! Întru veac se vor bucura și Te vei sălășlui în ei. Și se vor lăuda în Tine toți cei care iubesc numele Tău (Ps. 5, 11-12).

Miluiește-mă, Doamne, că slab sunt! Vindecă-mă, Doamne, că au fost tulburate oasele mele! Și sufletul meu a fost tulburat foarte. Și Tu, Doamne, până când întârzii? (Ps. 6, 3-4).

Read More

Page 1 of 23

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén