Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Category: Întrebări și răspunsuri teologice (Page 1 of 13)

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1), 91-93

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice

(vol. 1)

*

91. De unde era Goliat și ce înălțime avea?

Goliat [Γολιαθ] era din Ghet [Γεθ] și avea o înălțime de 4 coți și-o palmă [τεσσάρων πήχεων καὶ σπιθαμῆς], cf. I Sam. 17, 4, LXX.

Cotul e unitatea de măsură de 46, 2 cm, cf. Gingrich Greek Lexicon, iar palma e măsura de 23 de cm, cf. BDAG Greek Lexicon. De unde rezultă că Goliat avea 46,2 x 4 + 23 cm, adică 207, 8 cm, care înseamnă 2, 078 metri.

92. Cum se numea soția lui Ahaab? (106)

Soția împăratului Ahaab [Αχααβ] se numea Iezabel [Ἰεζάβελ], cf. I Împ. 19, 1, LXX.

93. De către cine și unde a fost botezat Sfântul Apostol Pavlos? (106)

Sfântul Apostol Pavlos a fost botezat de Sfântul Ananias [Ἁνανίας] în cetatea Damascos, cf. F. Ap. 9, 17-19, BYZ. Pentru că el era Episcopul Damascosului, era unul din cei 70 de Sfinți Apostoli ai Domnului și e pomenit pe 1 octombrie[1].


[1] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Anania.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1), 88-90

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice

(vol. 1)

*

88. Când se termină perioada patristică în Biserică?

Niciodată nu se va termina! Pentru că în fiecare secol avem și vom avea, cu harul lui Dumnezeu, Sfinți Părinți ai Bisericii, iar ei sunt veșnic vii în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă limităm temporal perioada patristică, atunci înseamnă că îi negăm pe Sfinții care au trăit și trăiesc în afara ei. Pentru că Sfinții se nasc continuu în Biserică, în relație vie cu Dumnezeu. De aceea nu există o perioadă patristică limitată, pentru că toată istoria Bisericii este istoria Sfinților lui Dumnezeu.

89. Ce înseamnă sintagma „mântuirea neamului”?

Ea exprimă dorința și rugăciunea noastră profundă înaintea lui Dumnezeu ca tot neamul nostru să se mântuiască. Asta cu referire la neamul românesc, dar și la toate neamurile lumii care au intrat în Biserică, pentru că ea nu este o sintagmă exclusivistă.

Pentru că atunci când punem cuvântul mântuire lângă un neam sau lângă neamuri ne referim la neamurile care au intrat în Biserică prin Botez. La neamurile ortodoxe. La acele neamuri despre care Domnul le poruncește Sfinților Săi Apostoli: „Mergând, învățați toate neamurile [Πορευθέντες μαθητεύσατε πάντα τὰ ἔθνη], botezându-le pe ele întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh [βαπτίζοντες αὐτοὺς εἰς τὸ ὄνομα τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]!” [Mt. 28, 19, BYZ].

Și când noi ne rugăm pentru mântuirea neamului nostru sau pentru mântuirea tuturor neamurilor ortodoxe, noi ne rugăm pentru mântuirea tuturor creștinilor ortodocși, dar Îi cerem lui Dumnezeu în același timp, ca cei care nu sunt ortodocși, să se convertească și să vină la dreapta credință a Bisericii una a lui Hristos, pentru ca toți românii să fie ortodocși, adică membri ai Bisericii Lui.

Când sintagma de față a fost auxiliată Catedralei Naționale, aflată acum în construcție, și a apărut titulatura Catedrala mântuirii neamului, s-a avut în vedere exprimarea faptului că această Catedrală este expresia unității noastre religioase și naționale. Că ea reprezintă conștientizarea permanentă a dimensiunii apostolice a Bisericii Ortodoxe Române, aceea de a evangheliza și sfinți continuu poporul român, care este ortodox de două milenii.

Nicidecum nu s-a avut în vedere să se spună, că doar aici, în această Catedrală, „se mântuiește” neamul nostru. Pentru că în orice Biserică ortodoxă românească noi ne rugăm pentru mântuirea tuturor oamenilor, pentru că toți trebuie să intre în Biserică.

Dar când subliniem faptul că această Catedrală este a mântuirii neamului nostru, spunem de fapt că Biserica Ortodoxă Română face parte din Biserica lui Hristos, în care se poate mântui orice om, dar și că neamul românesc e unitar și își păstrează unitatea lui mai întâi de toate prin credința lui ortodoxă. Iar mântuirea, deși este personală și profund ascetică și mistică și liturgică, se trăiește în comuniunea Bisericii și nu în mod izolat. De aceea, dacă nu vrem ca toți să se mântuiască, nu vrem să ne mântuim nici noi. Iar dacă nu ne rugăm pentru mântuirea tuturor fraților noștri în Hristos, adică pentru mântuirea tuturor membrilor Bisericii, înseamnă că nu trăim în ambianța de rugăciune și de iubire sfântă a Bisericii.

90. De ce Biserica nu acceptă avortul?

Pentru că fătul este o persoană umană vie din prima clipă a zămislirii sale. Și oricând atentăm la viața lui intrauterină, noi săvârșim o crimă.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1), 84-87

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice

(vol. 1)

*

84. Trebuie sau nu trebuie să dezlegăm picioarele mortului?

Nu trebuie să le dezlegăm! Pentru că panglica sau sfoara cu care sunt legate picioarele mortului are rolul de a păstra picioarele în mod cuviincios, ca să nu stea inestetic în sicriu. Superstiția dezlegării picioarelor, care e foarte răspândită în Biserica noastră, nu are nimic de-a face cu rugăciunile de dezlegare de păcate[1], cele 3, pe care le rostesc Episcopii și Preoții.

Pentru că cei care consideră că acea sfoară sau panglică trebuie „neapărat” dezlegată, cred în mod fals faptul că, dacă ei nu o vor dezlega la Biserică, în timpul Înmormântării, mortul „va merge împiedicat” pe lumea cealaltă. Numai că atunci cel adormit, prin harul lui Dumnezeu și rugăciunea ierarhiei Bisericii, e dezlegat de păcatele lui sufletești și trupești, e iertat de ele, de tot ce a făcut rău în viața lui. Căci pentru acest lucru facem întreaga slujbă a Înmormântării: pentru iertarea celui adormit.

Dar dacă minimalizăm harisma iertării de păcate a Preoției la Înmormântare și considerăm că sfoara aceea „rezolvă” viața după moarte a celui adormit, atunci nu credem deloc în rugăciunile Bisericii pentru cel adormit și desființăm cu totul Biserica. Iar orice superstiție, orice credință rea pe care mulți o consideră „bună”, face același mare rău în viața noastră: neagă adevărul și experiența sfântă a Bisericii, pentru ca să pună în locul lor niște pseudo-explicații și obiceiuri lamentabile.

*

85. Care sunt Bisericile amintite în Apoc. 1, 11?

Sunt în număr de 7 și sunt Bisericile din Efesos, Smirna, Pergamos, Tiatira, Sardis, Filadelfia și Laodicia, cf. BYZ.

*

86. Ce nume apar în Evanghelia după Ioannis?

Potrivit ediției BYZ, Fiul lui Dumnezeu e numit Logos [Λόγος] sau Cuvânt începând cu 1, 1. Pe când Dumnezeu e folosit și pentru Dumnezeu Tatăl și pentru Dumnezeu Fiul și pentru Dumnezeu Sfântul Duh, dar și pentru întreaga Preasfântă Treime.

Ioannis [Ἰωάννης] apare în 1, 6. În 1, 14, Tatăl [Πατρός] este Dumnezeu Tatăl, pe când Unul-născut [Μονογενής] este Dumnezeu Fiul. În 1, 17 apare Moisis [Μωϋσῆς] la G, adică forma Μωσέως [Moseos], dar și numele Fiului: Iisus Hristos [Ἰησοῦς Χριστός].

În 1, 19 îl avem pe Ierusalim la plural. La G. pl. În 1, 21 apare Ilias [Ηλίας]: numele Sfântului Profet Iliu în Noul Testament. În 1, 23 avem numele Domnul [Κύριος] pentru Fiul.

Bitania și Iordanis apar în 1, 28. Mielul lui Dumnezeu este Iisus Hristos, Domnul nostru [1, 29]. Israil apare în 1, 31. Duhul este Dumnezeu Duhul Sfânt [1, 32], pe când Cel care m-a trimis a boteza în apă e Dumnezeu Tatăl [1, 33].

Andreas și Simon Petros apar în 1, 40. Messias [Μεσσίας] apare în 1, 41 și El este Hristos. Simon Petros e fiul lui Ionas și Chifas [Κηφᾶς] înseamnă Petros [1, 42].  Domnul l-a găsit în Galilea pe Filippos [1, 43]. Bitsaida [Βηθσαϊδά] apare în 1, 44.

În 1, 45 îl găsim pe Natanail [Ναθαναήλ], care ne spune că Iisus este fiul lui Iosif din Nazaret. Iar sintagma Fiul omului, din 1, 51, ni-L indică pe Domnul Iisus Hristos.

Cana este în Galilea și Domnul merge cu Maica Lui la nuntă [2, 1], cu Preacurata Fecioară Maria. Capernaum [Καπερναούμ] apare în 2, 12. În 2, 13 avem Paștiul [Πάσχα], sărbătoarea iudeilor. Scriptura din 2, 22 este Dumnezeiasca Scriptură a Bisericii, care e tâlcuită și înțeleasă în mod evlavios numai în Biserică.

Nicodimos [Νικόδημος] apare în 3, 1. Ioannis boteza în Enon [Αἰνών], care e aproape de Salim [Σαλήμ] [3, 23]. Iudea [Ἰουδαία] apare în 4, 3, iar Samaria [Σαμάρεια] în 4, 4. Cetatea Sihar e în Samaria [4, 5] și în același verset apare și Iacov.

Vitesda [Βηθεσδά] apare în 5, 2 și Tiberias, la G., în 6. 1. În 6, 71 apare numele lui Iudas, care era fiul lui Simon Iscariotis. Sărbătoarea Corturilor [ἡ Σκηνοπηγία] apare în 7, 2. În 7, 42 apar David și Bitleem/ Vitleem [Βηθλέεμ].

Muntele Măslinilor apare în 8, 1, Avraam în 8, 33, Siloam [Σιλωάμ] în 9, 7, Solomon în 10, 23. Lazaros, Maria și Marta apar în 11, 1. Tomas, cel numit Didimos/ Geamănul [Δίδυμος], apare în 11, 16. Arhiereul Caiafas [Καϊάφας] apare în 11, 49, iar cetatea Efraim [Ἐφραῒμ] apare în 11, 54.

În 12, 15 apare Sion [Σιών], în 12, 39 Isaias [Ἠσαΐας], Iudas apare în 14, 22 și îl desemnează pe Sfântul Apostol Iudas, Mângâietorul [Παράκλητος] este Dumnezeu Duhul Sfânt [16, 7], pârâul Cedrilor apare în 18, 1. Sintagma Iisus Nazoreosul apare în 18, 5, Malhos [Μάλχος] în 18, 10, Annas în 18, 13, Pilatos [Πιλᾶτος] în 18, 29.

Pe tâlharul Barabbas [Βαραββᾶς] îl găsim în 18, 40, pe Chesar în 19, 12, locul Pardosit cu pietre [Λιθόστρωτον] sau Gavvata [Γαββαθᾶ] în 19, 13. În 19, 17 apare Locul Căpățânii [Κρανίου Τόπον] sau Golgota [Γολγοθᾶ], Maria lui Clopas și Maria Magdalini apar în 19, 25, Iosif din Arimatea apare în 19, 38, Marea Tiberias apare în 21, 1, iar Zevedeos apare în 21, 2.

*

87. Cum se numește planta care l-a umbrit pe Sfântul Ionas?

Potrivit LXX e vorba de κολόκυνθα [colochinta] [Ionas 4, 6], care, în limba engleză, îl are ca și corelativ pe gourd, care înseamnă tărtăcuță sau tigvă de dovleac. VUL vorbește despre hedera, adică despre iederă, pe când WTT vorbește despre  קִיקָי֞וֹן [kikaion], adică despre un fel de castravete.


[1] Pr. Lect. Dr. Radu Petre Mureșan: „În timpul Slujbei din Biserică, atmosfera de reculegere și de rugăciune este tulburată de alte obiceiuri. Când Preotul citește rugăciunea de dezlegare, unii credincioși se reped să dezlege panglica de la picioarele și mâinile mortului. Preotul are datoria să explice că rugăciunea nu se referă la legătura de la picioare, ci la iertarea (dezlegarea) păcatelor”, cf. http://ziarullumina.ro/slujba-inmormantarii-intre-traditie-si-inovatie-41402.html.

Cum este caracterizată viața noastră în Iov 8, 9?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

83. Cum este caracterizată viața noastră în Iov 8, 9?

Textul de acolo, în LXX, este următorul: „Căci umbră este viața noastră pe pământ [σκιὰ γάρ ἐστιν ἡμῶν ἐπὶ τῆς γῆς ὁ βίος]”. Și viața noastră este o umbră [σκιὰ] pentru că trece foarte repede. Dacă o privim în derulare rapidă, viața noastră e ca o umbră pe care o vedem cu coada ochiului în viteza mașinii.

Este Dumnezeu pragmatic?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

82. Este Dumnezeu pragmatic?

El este singurul cu adevărat pragmatic, atâta timp cât a creat toate câte există [Fac. 1, 1]. Și nu numai că le-a creat bune/ frumoase foarte [καλὰ λίαν] [Fac. 1, 31], dar le și susține în existență și poartă de grijă întregii Sale creații [Deut. 11, 12] prin slava Sa. Iar noi avem puterea de a gândi și de a lucra și de a fi pragmatici de la El, de la Cel care Se ocupă de toate cele necesare vieții noastre [In. 5, 17].

Cum înțelege Sfântul Andreas al Chesariei Cappadociei numărul 666 de la Apoc. 13, 18?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

81. Cum înțelege Sfântul Andreas al Chesariei Cappadociei numărul 666 de la Apoc. 13, 18?

Comentariul său la Apocalipsis e publicat în PG 106, col. 215-458. Iar pasajul la care ne referim este în col. 340. Iar aici Sfântul Andreas ne spune că acest număr înseamnă „povățuitorul cel rău, pizmașul cel vechi, făcătorul de rău cel adevărat, mielul cel nedrept”[1]. Adică Antihristul e un om foarte păcătos, pentru că face toate faptele Satanei.


[1] PG 106, col. 340.

Pot sluji Sfinții Îngeri cele preoțești pentru oameni?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

80. Pot sluji Sfinții Îngeri cele preoțești pentru oameni?

Din Viața Sfântului Mucenic Conon Isavros [Κόνων ὁ Ἴσαυρος]/ Isaurul, care a trăit în secolul 1 după Hristos, aflăm că el a fost învățat dreapta credință, a fost botezat și împărtășit cu Sfintele Taine de Sfântul Arhanghel Mihail[1].  De unde înțelegem că și Sfinții Îngeri pot sluji cele preoțești pentru oameni, dacă sunt trimiși de Dumnezeu ca să facă acest lucru mult prea folositor pentru noi.


[1] AS 7, p. 358/ Sinaxarul grec pe 5 martie, cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2341/sxsaintinfo.aspx/ Viețile Sfinților pe luna martie, ed. BOR 1995, p. 89.

Page 1 of 13

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén