Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Category: Traduceri (Page 1 of 62)

Iov, cap. 8, cf. LXX

1. Și răspunzând Baldad Safhitis [Βαλδαδ ὁ Σαυχίτης], zice:

2. „Până ce [când] vei spune acestea, [în] duhul cel cu multe cuvinte al gurii tale [πνεῦμα πολυρῆμον τοῦ στόματός σου]?

3. Oare Domnul va face nedreptate judecând sau Cel care a făcut toate [ὁ τὰ πάντα ποιήσας] va tulbura pe cel Drept?

4. Dacă fiii tăi au păcătuit înaintea Lui, [ei] au trimis în mână fărădelegea lor [ἀπέστειλεν ἐν χειρὶ ἀνομίας αὐτῶν].

5. Iar tu, ridică-te dis-de-dimineață către [σὺ δὲ ὄρθριζε πρὸς] Domnul Atotțiitorul rugându-te [Κύριον Παντοκράτορα δεόμενος]!

6. Dacă ești curat și adevărat [εἰ καθαρὸς εἶ καὶ ἀληθινός], îți va asculta ruga ta [δεήσεως ἐπακούσεταί σου] și îți va înapoia ție locuința dreptății [ἀποκαταστήσει δέ σοι δίαιταν δικαιοσύνης].

7. Atunci va [vor] fi puține cele dintâi ale tale, iar cele de pe urmă ale tale [vor fi] negrăit de multe.

8. Căci întreabă neamul cel dintâi și caută după neamul părinților [tăi]!

9. Căci de ieri suntem și nu știm. Căci umbră este viața noastră pe pământ [σκιὰ γάρ ἐστιν ἡμῶν ἐπὶ τῆς γῆς ὁ βίος].

10. Cu adevărat, nu aceștia te vor învăța și îți vor vesti și din inimă vor scoate cuvinte [καὶ ἐκ καρδίας ἐξάξουσιν ῥήματα]?

11. Oare crește papirusul [πάπυρος][1] fără apă sau se va înălța butomonul [βούτομον][2] fără băutură?

12. Încă fiind pe rădăcină și nu are să fie secerată? Mai înainte să bea toată iarba, [oare] nu se usucă?

13. De aceea, așa va [vor] fi cele din urmă ale tuturor celor care uită [voia] Domnului, căci nădejdea celui neevlavios va pieri.

14. Căci nelocuită va fi casa sa și păianjenul îl va izgoni [din] cortul său.

15. Dacă are să se sprijinească casa sa, nu are să stea, iar apucându-se el, nu are să rabde.

16. Căci umed este de soare [ὑγρὸς γάρ ἐστιν ὑπὸ ἡλίου] și din putreziciunea lui odrasla lui va ieși [καὶ ἐκ σαπρίας αὐτοῦ ὁ ῥάδαμνος αὐτοῦ ἐξελεύσεται].

17. Pe adunarea pietrelor va dormi și în mijlocul pietrelor ascuțite va trăi.

18. Dacă are să-l înghită[3], locul îl va minți pe el. Nu ai văzut acestea?

19. Că[ci] pieirea neevlaviosului așa [este]. Și din pământul altora va odrăsli.

20. Căci Domnul nu are să-l alunge pe cel fără de răutate și tot darul celui neevlavios nu va primi.

21. Și gura celor adevărați o va umple de râs [ἀληθινῶν δὲ στόμα ἐμπλήσει γέλωτος], iar buzele lor de mărturisire [τὰ δὲ χείλη αὐτῶν ἐξομολογήσεως].

22. Și vrăjmașii lor se vor îmbrăca [în] rușine, iar locuința neevlaviosului nu va [mai] fi”.


[1] Așa arată planta de papirus: https://en.wikipedia.org/wiki/Cyperus_papyrus.

[2] O plantă de apă care arată astfel: https://en.wikipedia.org/wiki/Butomus. Corelativul lui βούτομον în Biblia de la 1688 este trestie. Însă florile butomonului nu seamănă cu cele ale trestiei și nici cu ale papurii.

[3] Dacă are să-l înghită păcatul.

Iov, cap. 7, cf. LXX

1. Care din două: nu ispită este viața omului pe pământ sau ca a zilierului celui vremelnic [este] viața lui?

2. Sau ca un slujitor temându-se de domnul său și câștigând umbră? Sau ca un zilier așteptându-și plata sa?

3. Așa și eu am răbdat lunile cele deșarte și nopțile durerilor îmi sunt date mie.

4. Dacă am să dorm, zic: „Când [este] ziuă?”. Iar când am să mă scol, iarăși [zic]: „Când [este] noapte?”. Și plin sunt de dureri de seara [și] până dimineața.

5. Și se amestecă trupul meu în putreziciunea viermilor [φύρεται δέ μου τὸ σῶμα ἐν σαπρίᾳ σκωλήκων], iar [eu] mă topesc [pe] bulgării pământului de la puroiul răzuit [τήκω δὲ βώλακας γῆς ἀπὸ ἰχῶρος ξύων].

6. Și viața mea este mai ușoară [decât] vorbirea și a pierit în nădejde deșartă.

7. Așadar, adu-Ți aminte că duhul meu [este] viața [mea] [μνήσθητι οὖν ὅτι πνεῦμά μου ἡ ζωὴ] și nu se va mai întoarce ochiul meu să vadă bine [καὶ οὐκέτι ἐπανελεύσεται ὁ ὀφθαλμός μου ἰδεῖν ἀγαθόν]!

8. Nu mă va [mai] privi în jur ochiul privindu-mă [care mă privește]. Ochii Tăi [sunt] în mine [οἱ ὀφθαλμοί Σου ἐν ἐμοί] și [eu] nu mai sunt [καὶ οὐκέτι εἰμὶ],

9. ca un nor curățindu-se din cer. Căci dacă omul are să coboare întru Iad [ἐὰν γὰρ ἄνθρωπος καταβῇ εἰς ᾍδην], nu are să mai urce [οὐκέτι μὴ ἀναβῇ],

10. nici nu are să se mai întoarcă încă întru casa sa și nici nu are să-l mai cunoască pe el încă locul său.

11. Așadar, încă nici eu [nu] voi cruța gura mea, [ci] voi vorbi în nevoie fiind. [Căci] voi deschide amărăciunea sufletului meu [πικρίαν ψυχῆς μου] apăsându-mă [care mă apasă].

12. Care din două: mare[1] sunt sau balaur? Căci ai pus[2] peste mine strajă.

13. Am zis că „mă va mângâia patul meu și voi aduce către mine cuvânt propriu culcușului meu”.

14. Mă înspăimânți[3] [cu] vise [ἐκφοβεῖς με ἐνυπνίοις] și în vedenii mă uimești [καὶ ἐν ὁράμασίν με καταπλήσσεις].

15. Vei izbăvi de la duhul meu sufletul meu [ἀπαλλάξεις ἀπὸ πνεύματός μου τὴν ψυχήν μου] și de la moarte oasele mele [ἀπὸ δὲ θανάτου τὰ ὀστᾶ μου]?

16. Căci nu întru veac voi trăi, ca să [nu] rabd îndelung. Pleacă[4] de la mine, căci deșartă [este] viața mea!

17. Căci ce este omul, că l-ai mărit pe el sau că iei aminte întru el?

18. Sau cercetarea lui vei face până dimineața și întru odihnă pe el îl vei judeca?

19. Până ce [când] nu mă lași și nici [nu] mă trimiți? Până când am să înghit scuipatul meu în durere?

20. Dacă eu am păcătuit, ce pot Ție să-Ți fac, Cel care Te arăți peste mintea oamenilor? Pentru ce m-ai pus învinuitorul Tău, iar eu sunt peste Tine povară?

21. Și pentru ce nu ai făcut fărădelegii mele uitare și curăție păcatului meu? Dar acum întru pământ voi merge și ridicându-mă dimineața devreme nu mai sunt [nu voi mai fi]”.


[1] Se refere la marea de apă.

[2] Se referă la Dumnezeu.

[3] Tot cu referire la Dumnezeu.

[4] De asemenea raportându-se la Dumnezeu. Vorbind către El acest lucru.

Iov, cap. 6, cf. LXX

1. Și, răspunzând, Iov zice:

2. „Căci dacă [ar fi] cineva stând [de partea mea], [ar face] să stea urgia mea și durerile mele să le ridice în jugul împreună,

3. și atunci mai grele [decât] nisipul [de pe] malul mării va fi [vor fi]. Dar, [după] cum se pare, cuvintele mele este [sunt] netrebnice[1].

4. Căci săgețile Domnului [βέλη Κυρίου] este [sunt] în trupul meu, a căror mânie a lor îmi bea sângele meu [ὧν ὁ θυμὸς αὐτῶν ἐκπίνει μου τὸ αἷμα]. [Și] când [vreau] să încep a vorbi, [ele][2] mă înțeapă.

5. Căci, de ce nu în zadar va striga măgarul sălbatic? Sau, mai degrabă, boabe căutând? Dar dacă și boul va rupe glas, în iesle având mâncăruri?

6. Dacă se va mânca pâinea fără sare? Dar, și dacă este gust în cuvintele cele deșarte [εἰ δὲ καὶ ἔστιν γεῦμα ἐν ῥήμασιν κενοῖς]?

7. Căci nu poate sufletul meu să se oprească. Căci [în] răcnet văd boabele mele, precum [este] mirosirea leului.

8. Căci dacă [Domnul este] să dea și [are] să-mi vină cererea mea[3], [atunci] și nădejdea mea [are] să-mi dea Domnul.

9. Începând Domnul, rănească-mă! Dar, [până] întru sfârșit, să nu mă omoare!

10. Și să îmi fie mie cetatea mormânt, asupra căreia, peste ziduri, săream peste ea. Nu am să mă cruț, căci nu am mințit cuvintele cele sfinte ale Dumnezeului meu.

11. Căci pentru ce [este] tăria mea? Că rabd? Sau care [este] vremea mea? Că îndură sufletul meu?

12. Nu tărie a pietrelor [este] tăria mea? Sau cărnurile mele sunt de arămuri?

13. Sau nu în El am nădăjduit? Dar ajutorul de la mine se îndepărtează[4].

14. M-a părăsit mila [ἀπείπατό με ἔλεος][5], iar supravegherea/ cercetarea Domnului m-a trecut cu vederea [ἐπισκοπὴ δὲ Κυρίου ὑπερεῖδέν με].

15. Nu m-au văzut cei mai aproape ai mei [οὐ προσεῖδόν με οἱ ἐγγύτατοί μου]. Precum pârâul sfârșindu-se sau precum valul m-au trecut.

16. Care la mine luau aminte [cândva], acum au căzut mie precum zăpada sau gheața întărită.

17. Precum [zăpada], topindu-se, [și] căldură făcându-se, nu s-a cunoscut care era,

18. așa și eu am fost părăsit de către toți [οὕτως κἀγὼ κατελείφθην ὑπὸ πάντων] și am pierit [ἀπωλόμην δὲ] și m-am făcut cel fără casă [καὶ ἔξοικος ἐγενόμην].

19. Vedeți căile temanilor, drumurile sabeilor, cei care vedeți!

20. Și rușine vor datora cei care au nădăjduit în cetăți și [în] bani.

21. Dar încă și voi ați pus piciorul mie [peste mine] fără milă [ἀτὰρ δὲ καὶ ὑμεῖς ἐπέβητέ μοι ἀνελεημόνως]. Așa că, văzând a mea rană, temeți-vă!

22. Căci pentru ce? Oare am cerut ceva de la voi? Sau de tărie de la voi am nevoie?

23. Așadar, [vreți] să mă mântuiți de vrăjmași? Sau de mâna stăpânitorilor să mă izbăviți?

24. Învățați-mă și eu voi tăcea! Dacă [întru] ceva m-am înșelat, explicați-mi mie!

25. Dar, [după] cum se pare, cuvintele cele netrebnice [sunt] ale celui adevărat. Căci nu de la voi cer [eu] tărie,

26. nici [nu] va înceta mustrarea voastră cuvintele mele, căci nu voi răbda cuvântul glasului vostru.

27. Afară de aceea că asupra orfanului cădeți și săriți pe prietenul vostru.

28. Și acum, căutând întru fața voastră, nu voi minți.

29. Așadar, ședeți și să nu fie nedrept [cuvântul vostru]! Și iarăși, cu cel Drept, veniți împreună!

30. Căci nu este în limba mea nedreptate. Sau gâtul meu nu gândește [cu] înțelegere?


[1] Sunt fără valoare.

[2] Săgețile Domnului.

[3] Dacă am să primesc de la El un răspuns la cererea, la rugăciunea mea.

[4] Ajutorul lui Dumnezeu.

[5] Mila lui Dumnezeu.

Lucas, cap. 5, 12-16, cf. BYZ

12. Și a fost, când a fi [era] El într-unul [dintre] orașe, și iată un om plin de lepră! Și, văzându-L pe Iisus, căzând pe fața [πεσὼν ἐπὶ πρόσωπον][sa], L-a rugat pe El, zicând: „Doamne, dacă ai să voiești, poți să mă curățești”.

13. Și [Iisus], întinzând mâna, l-a atins pe el, zicând: „Voiesc, curățește-te!”. Și îndată lepra s-a dus de la el.

14. Și El i-a poruncit lui [ca] nimănui să [nu] spună; „ci, mergând, arată-te pe tine preotului și adu pentru curățirea ta, precum a poruncit Mosis [Μωσῆς], întru mărturie lor”.

15. Și se răspândea [și] mai mult cuvântul despre El; și se adunau mulțimi multe [pentru] a auzi și a fi vindecate de bolile lor de către El.

16. Iar El era retrăgându-Se în cele ale pustiilor și rugându-Se.

Faptele Apostolilor, cap. 4, 5-13, cf. BYZ

5. Și a fost în a doua zi [că] s-au adunat împreună stăpânitorii lor și cei mai bătrâni și cărturarii întru Ierusalim,

6. și Annas arhiereul și Caiafas și Ioannis și Alexandros și câți erau din neamul arhieresc.

7. Și punându-i pe ei în mijloc, îi întrebau: „În ce putere sau în ce nume ați făcut voi aceasta?”.

8. Atunci Petros, umplându-se de Duhul Sfânt [πλησθεὶς Πνεύματος Ἁγίου], a zis către ei: „Stăpânitorilor ai poporului și cei mai bătrâni ai lui Israil,

9. dacă noi, astăzi, [suntem] cercetați în[tru] facerea de bine a omului celui bolnav, în ce acesta a fost mântuit;

10. cunoscut să fie tuturor [celor] ai voștri și întregului popor al lui Israil, că în numele lui Iisus Hristos Nazoreosul [ὅτι ἐν τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ Χριστοῦ τοῦ Ναζωραίου[1]], pe Care voi L-ați răstignit [și] pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți, în El a stat acesta sănătos înaintea voastră!

11. El este piatra care a fost disprețuită de către voi, cei care zidiți, cea care s-a făcut întru capul unghiului.

12. Și mântuire nu este în nimeni altul; căci nu este alt nume care a fost dat în[tre] oameni, în[tru] care trebuie să ne mântuim noi”.

13. Și văzând îndrăzneala lui Petros și a lui Ioannis și înțelegând că sunt oameni needucați/ necărturari [ἄνθρωποι ἀγράμματοί εἰσιν] și nepregătiți [ἰδιῶται], se minunau, și îi cunoșteau pe ei că erau [fuseseră] împreună cu Iisus.


[1] Pentru că am transliterat N. Ναζωραῖος.

Lucas 5, 1-11, cf. BYZ

1. Și a fost când mulțimea a-L împresura Lui [Îl împresura pe El], [pentru] a auzi cuvântul lui Dumnezeu, și El era stând lângă lacul Ghennisaret [Γεννησαρέτ];

2. și [El] a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii, coborând din ele, își spălau plasele.

3. Și intrând întru una [din] corăbii, care era a lui Simon, i-a cerut lui să o împingă puțin de la pământ[1]. Și, așezându-Se, învăța mulțimile din corabie.

4. Iar când a încetat grăind, [Iisus] a zis către Simon: „Împinge-o întru adânc [Ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος] și lăsați jos plasele voastre întru prindere [καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν]!”.

5. Și Simon, răspunzând, I-a zis Lui: „Stăpâne, întru toată noaptea, trudind, nimic [n-]am prins; dar pentru cuvântul Tău, voi lăsa jos plasa”.

6. Și aceasta făcând, au prins mulțime multă de pești; și se rupea plasa lor.

7. Și au făcut semn părtașilor [lor] celor din cealaltă corabie, [ca] să vină să le ajute lor; și au venit și au umplut amândouă corăbiile, astfel încât ele [erau] a se scufunda.

8. Iar Simon Petros, văzând [aceasta], a căzut [la] genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine [Ἔξελθε ἀπ᾽ ἐμοῦ], că om păcătos sunt [ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι], Doamne [Κύριε]!”.

9. Că uimire [θάμβος] l-a cuprins pe el și pe toți cei [care erau] împreună cu lui [el], în[tru] prinderea peștilor care au fost prinși;

10. Și la fel [i-a cuprins uimirea] și pe Iacovos și pe Ioannis, fiii lui Zebedeos, care erau părtașii lui Simon. Și Iisus a zis către Simon: „Nu te teme [Μὴ φοβοῦ]! De acum oameni vei fi prinzând [ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν]”.

11. Și aducând corăbiile la pământ, lăsând toate, I-au urmat Lui.


[1] De la malul apei.

Iov, cap. 5, cf. LXX

1. Și cheamă, dacă cineva ție [te] va asculta sau dacă vreunul [din] Îngerii cei Sfinți vei vedea!

2. Căci și pe cel nebun îl omoară urgia, iar rătăcind îl omoară râvna [πεπλανημένον δὲ θανατοῖ ζῆλος].

3. Iar eu i-am văzut pe cei nebuni rădăcină punând, dar îndată le-a fost mâncată mâncarea lor.

4. Să fie departe fiii lor de mântuire și să fie batjocoriți în ușile celor mai mici și nu va fi cel care izbăvește.

5. Căci pe cele pe care le-au adunat, cei Drepți le vor mânca, iar din cele rele nu vor fi scoși, [ca] să se istovească tăria lor.

6. Căci nu are să iasă osteneală din pământ, nici trudă [nu] se va ridica din munți,

7. ci omul se naște [cu] osteneală [ἀλλὰ ἄνθρωπος γεννᾶται κόπῳ], iar puii vulturului [la] cele înalte zboară.

8. Dar nu însă, ci eu mă voi ruga Domnului și pe Domnul, pe Stăpânul tuturor voi chema,

9. pe Cel care face [lucruri] mari și nepătrunse, slăvite și minunate, al cărora nu este număr.

10. Pe Cel care dă ploaie pe pământ, pe Cel care trimite ploaie peste cel de sub cer,

11. pe Cel care îi face pe cei smeriți întru înălțime și pe cei pieriți ridicând,

12. împăcând sfaturile celor pricepuți și nu vor face mâinile lor [lucrul] cel adevărat,

13. Cel care îi prinde pe cei înțelepți în gândire[a lor] și a uimit sfatul celor mult-încurcați.

14. Ziua va întâmpina lor întuneric, iar [la] amiază [vor ajunge] să pipăie la fel [cu] noaptea.

15. Și să piară în război și cel neputincios să iasă din mâna stăpânitorului.

16. Și să fie celui neputincios nădejde și gura celui nedrept să se închidă.

17. Și fericit [este] omul pe care l-a mustrat Domnul. Și mustrarea Atotțiitorului nu tăgădui [νουθέτημα δὲ Παντοκράτορος μὴ ἀπαναίνου]!

18. Căci El face a durea și iar reface, lovit-a și mâinile Lui au vindecat [αἱ χεῖρες Αὐτοῦ ἰάσαντο].

19. De 6 ori din nevoi te va scoate, iar în cea de a 7-a nu are să se atingă de tine cel rău.

20. În foamete te va mântui din moarte și în război din mâna fierului te va dezlega.

21. De biciul limbii te va ascunde și nu ai să te temi de cele rele care vin.

22. [Pe] cei nedrepți și [pe] cei fărădelege vei batjocori și de fiarele cele sălbatice nu ai să te temi.

23. Căci fiarele cele sălbatice vor trăi în pace ție [cu tine].

24. Atunci vei cunoaște că va trăi în pacea ta casa și mâncarea cortului tău nu are să păcătuiască.

25. Și vei cunoaște că [este] multă sămânța ta și fiii tăi va [vor] fi ca iarba câmpului.

26. Și vei veni în mormânt ca un grâu copt [ἐλεύσῃ δὲ ἐν τάφῳ ὥσπερ σῖτος ὥριμος], la vreme secerându-se, sau ca o grămadă de snopi la arie, la ceasul [ei] aducându-se.

27. Iată, pe acestea așa le-am cercetat [și] acestea sunt [cele] pe care le-am auzit! Iar tu cunoaște ție ce ai făcut!”.

Page 1 of 62

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén