Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Category: Traduceri (Page 1 of 61)

Lucas 5, 1-11, cf. BYZ

1. Și a fost când mulțimea a-L împresura Lui [Îl împresura pe El], [pentru] a auzi cuvântul lui Dumnezeu, și El era stând lângă lacul Ghennisaret [Γεννησαρέτ];

2. și [El] a văzut două corăbii stând lângă lac; iar pescarii, coborând din ele, își spălau plasele.

3. Și intrând întru una [din] corăbii, care era a lui Simon, i-a cerut lui să o împingă puțin de la pământ[1]. Și, așezându-Se, învăța mulțimile din corabie.

4. Iar când a încetat grăind, [Iisus] a zis către Simon: „Împinge-o întru adânc [Ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος] și lăsați jos plasele voastre întru prindere [καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν]!”.

5. Și Simon, răspunzând, I-a zis Lui: „Stăpâne, întru toată noaptea, trudind, nimic [n-]am prins; dar pentru cuvântul Tău, voi lăsa jos plasa”.

6. Și aceasta făcând, au prins mulțime multă de pești; și se rupea plasa lor.

7. Și au făcut semn părtașilor [lor] celor din cealaltă corabie, [ca] să vină să le ajute lor; și au venit și au umplut amândouă corăbiile, astfel încât ele [erau] a se scufunda.

8. Iar Simon Petros, văzând [aceasta], a căzut [la] genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine [Ἔξελθε ἀπ᾽ ἐμοῦ], că om păcătos sunt [ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι], Doamne [Κύριε]!”.

9. Că uimire [θάμβος] l-a cuprins pe el și pe toți cei [care erau] împreună cu lui [el], în[tru] prinderea peștilor care au fost prinși;

10. Și la fel [i-a cuprins uimirea] și pe Iacovos și pe Ioannis, fiii lui Zebedeos, care erau părtașii lui Simon. Și Iisus a zis către Simon: „Nu te teme [Μὴ φοβοῦ]! De acum oameni vei fi prinzând [ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν]”.

11. Și aducând corăbiile la pământ, lăsând toate, I-au urmat Lui.


[1] De la malul apei.

Iov, cap. 5, cf. LXX

1. Și cheamă, dacă cineva ție [te] va asculta sau dacă vreunul [din] Îngerii cei Sfinți vei vedea!

2. Căci și pe cel nebun îl omoară urgia, iar rătăcind îl omoară râvna [πεπλανημένον δὲ θανατοῖ ζῆλος].

3. Iar eu i-am văzut pe cei nebuni rădăcină punând, dar îndată le-a fost mâncată mâncarea lor.

4. Să fie departe fiii lor de mântuire și să fie batjocoriți în ușile celor mai mici și nu va fi cel care izbăvește.

5. Căci pe cele pe care le-au adunat, cei Drepți le vor mânca, iar din cele rele nu vor fi scoși, [ca] să se istovească tăria lor.

6. Căci nu are să iasă osteneală din pământ, nici trudă [nu] se va ridica din munți,

7. ci omul se naște [cu] osteneală [ἀλλὰ ἄνθρωπος γεννᾶται κόπῳ], iar puii vulturului [la] cele înalte zboară.

8. Dar nu însă, ci eu mă voi ruga Domnului și pe Domnul, pe Stăpânul tuturor voi chema,

9. pe Cel care face [lucruri] mari și nepătrunse, slăvite și minunate, al cărora nu este număr.

10. Pe Cel care dă ploaie pe pământ, pe Cel care trimite ploaie peste cel de sub cer,

11. pe Cel care îi face pe cei smeriți întru înălțime și pe cei pieriți ridicând,

12. împăcând sfaturile celor pricepuți și nu vor face mâinile lor [lucrul] cel adevărat,

13. Cel care îi prinde pe cei înțelepți în gândire[a lor] și a uimit sfatul celor mult-încurcați.

14. Ziua va întâmpina lor întuneric, iar [la] amiază [vor ajunge] să pipăie la fel [cu] noaptea.

15. Și să piară în război și cel neputincios să iasă din mâna stăpânitorului.

16. Și să fie celui neputincios nădejde și gura celui nedrept să se închidă.

17. Și fericit [este] omul pe care l-a mustrat Domnul. Și mustrarea Atotțiitorului nu tăgădui [νουθέτημα δὲ Παντοκράτορος μὴ ἀπαναίνου]!

18. Căci El face a durea și iar reface, lovit-a și mâinile Lui au vindecat [αἱ χεῖρες Αὐτοῦ ἰάσαντο].

19. De 6 ori din nevoi te va scoate, iar în cea de a 7-a nu are să se atingă de tine cel rău.

20. În foamete te va mântui din moarte și în război din mâna fierului te va dezlega.

21. De biciul limbii te va ascunde și nu ai să te temi de cele rele care vin.

22. [Pe] cei nedrepți și [pe] cei fărădelege vei batjocori și de fiarele cele sălbatice nu ai să te temi.

23. Căci fiarele cele sălbatice vor trăi în pace ție [cu tine].

24. Atunci vei cunoaște că va trăi în pacea ta casa și mâncarea cortului tău nu are să păcătuiască.

25. Și vei cunoaște că [este] multă sămânța ta și fiii tăi va [vor] fi ca iarba câmpului.

26. Și vei veni în mormânt ca un grâu copt [ἐλεύσῃ δὲ ἐν τάφῳ ὥσπερ σῖτος ὥριμος], la vreme secerându-se, sau ca o grămadă de snopi la arie, la ceasul [ei] aducându-se.

27. Iată, pe acestea așa le-am cercetat [și] acestea sunt [cele] pe care le-am auzit! Iar tu cunoaște ție ce ai făcut!”.

Faptele Apostolilor, cap. 17, 30-34, cf. BYZ

3o. „Așadar, Dumnezeu anii neștiinței trecându-i cu vederea, acum [El] poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni a se pocăi [μετανοεῖν];

31. pentru că [El] a pus zi, în care va să judece lumea în[tru] dreptate, în Bărbatul [în] care a rânduit, credință dând tuturor, înviindul-L pe El din morți [ἀναστήσας Αὐτὸν ἐκ νεκρῶν]”.

32. Și auzind de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Te vom asculta din nou despre aceasta [Ἀκουσόμεθά σου πάλιν περὶ τούτου]”.

33. Și astfel, Pavlos a ieșit din mijlocul lor.

34. Dar unii bărbați, lipindu-se lui [de el], au crezut; în[tre] care și Dionisios Areopagitis/ Areopagitul [Διονύσιος ὁ Ἀρεοπαγίτης] și femeia [cu] numele Damaris [Δάμαρις], și alții împreună cu ei[1].


[1] Sfântul Sfințit Mucenic Dionisios Areopagitul e pomenit pe 3 octombrie, cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/794/sxsaintinfo.aspx, iar Sfânta Damaris a fost soția lui, și ei au fost botezați de Sfântul Pavlos dimpreună cei doi fii ai lor și cu toată casa lor, cf. https://oca.org/saints/lives/2008/10/03/206394-st-damaris-of-athens.

Faptele Apostolilor, cap. 15, 22-30, cf. BYZ

22. Atunci s-a părut Apostolilor și Presbiterilor, [dimpreună] cu toată Biserica, alegând bărbați dintre ei, să-i trimită întru Antiohia, împreună cu Pavlos și Barnabas: [adică] pe Iudas, cel care se cheamă Barsabbas [Βαρσαββᾶς], și pe Silas [Σίλας], bărbat povățuind în[tru cele] ale fraților,

23. scriind prin mâinile lor acestea: „Apostolii și Presbiterii și frații, fraților celor din Antiohia și Siria și Cilicia, [fraților] celor dintre neamuri, [le spune] a se bucura [χαίρειν]!

24. Deoarece am auzit că unii dintre voi, ieșind [din Biserică], v-au tulburat pe voi [cu] cuvintele [lor], tulburând sufletele voastre, zicând [că trebuie] a vă tăia împrejur și a păzi legea, cărora [noi] nu le-am poruncit [aceste lucruri];

25. părutu-s-a nouă, fiind de comun acord, alegând bărbați, să-i trimitem către voi, împreună cu cei iubiți ai noștri, Barnabas și Pavlos,

26. oamenilor dându-și [care și-au dat] sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

27. Așadar, i-am trimis pe Iudas și pe Silas, și pe ei, prin cuvânt, poruncindu-le acestea.

28. Căci părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă, a pune nimic mai mult vouă greutate, afară de acestea necesare:

29. a vă îndepărta de cele jertfite idolilor și de sânge și de [animalul] cel sugrumat și de curvie; de care păzindu-vă pe voi, bine veți face. Rămâneți cu bine!”.

30. Așadar, aceștia eliberându-se, au venit întru Antiohia; și adunându-se mulțimea[1], au dat epistola.


[1] În Biserică.

Lucas 4, 31-44, cf. BYZ

31. Și [Iisus] a coborât întru Capernaum, orașul Galileii; și era învățându-i pe ei în sabaturi.

32. Și se minunau de învățătura Lui, că în putere [ἐν ἐξουσίᾳ] era cuvântul Său.

33. Și în sinagogă era un om având duh de demon necurat [πνεῦμα δαιμονίου ἀκαθάρτου], și a strigat [cu] glas mare,

34. zicând: „Lasă [Ἔα]! Ce [este] nouă și Ție [τί ἡμῖν καὶ Σοί], Iisuse Nazarine[ne] [Ἰησοῦ Ναζαρηνέ]? Ai venit să ne pierzi pe noi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu [ὁ Ἅγιος τοῦ Θεοῦ]”.

35. Și Iisus l-a certat lui [pe el], zicând: „Taci și ieși din el!”. Și demonul, aruncându-l pe el întru mijloc, a ieșit din el, [cu] nimic stricându-l pe el.

36. Și s-a făcut uimire [θάμβος] în toți și spuneau unii către alții, zicând: „Ce [este] cuvântul acesta? Că în stăpânire și putere poruncește necuratelor duhuri și [ele] ies”.

37. Și a ieșit vestea despre El întru tot locul cel dimprejur.

38. Și ridicându-Se [Iisus] din sinagogă, a intrat întru casa lui Simon. Și soacra lui Simon era pătimind [πενθερὰ δὲ τοῦ Σίμωνος ἦν συνεχομένη] [din cauza] febrei mari [πυρετῷ μεγάλῳ]; și L-au rugat pe El pentru ea.

39. Și [Iisus] stând asupra ei, a certat febrei [ἐπετίμησεν τῷ πυρετῷ] [febra] și [boala] a lăsat-o pe ea [καὶ ἀφῆκεν αὐτήν]; și [aceasta], îndată ridicându-se, le slujea lor.

40. Însă, apunând soarele, toți câți aveau bolind [cu] boli felurite [πάντες ὅσοι εἶχον ἀσθενοῦντας νόσοις ποικίλαις], îi aduceau pe ei către El [ἤγαγον αὐτοὺς πρὸς Αὐτόν]; și Același mâinile punându-Și fiecăruia [pe fiecare] [dintre] ei, i-a vindecat pe ei.

41. Și ieșea[u] și demoni din mulți, strigând și zicând că: „Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu”. Și, certându-i, nu îi lăsa pe ei a vorbi, că[ci] știuseră [ᾔδεισαν] a fi El Hristos.

42. Și făcându-se ziuă, [Iisus] ieșind, a mers într-u[n] loc pustiu [εἰς ἔρημον τόπον]. Și mulțimile Îl căutau pe El și au venit până la El. Și Îl țineau pe El [pentru] a nu pleca de la ei.

43. Iar El a zis către ei că: „Și altor orașe Mi se cuvine să binevestesc Împărăția lui Dumnezeu! Că întru aceasta am fost trimis”.

44. Și [Iisus] era propovăduind în sinagogile Galileii.

Psalmul 68, cf. LXX

1. Întru sfârșit, pentru cei care se vor schimba, [psalmul] lui David.

2. Mântuiește-mă, Dumnezeu[le], că au intrat apele până la sufletul meu!

3. Înfiptu-m-am în noroiul adâncului și nu este [aceasta] firea [mea] [καὶ οὐκ ἔστιν ὑπόστασις]. Am venit întru adâncimile mării și vifor m-a înecat pe mine.

4. Ostenit-am strigând, s-a rănit gâtul meu, s-au sfârșit ochii mei din a nădăjdui în Dumnezeul meu[1].

5. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei care mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei care mă prigonesc cu nedreptate. [Căci] pe care nu le-am răpit, [mai] apoi le plăteam [le-am plătit].

6. Dumnezeu[le], Tu ai cunoscut nebunia mea [τὴν ἀφροσύνην μου] și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.

7. Să nu se rușineze în[tru] mine cei care Te rabdă pe Tine, Doamne, Doamne al Puterilor [și nici] să nu se întoarcă în[tru] mine [din cauza mea] cei care Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israil!

8. Că pentru Tine am îndurat ocară, acoperit-a rușinea fața mea.

9. Înstrăinat am fost fraților mei și străin fiilor maicii mele.

10. Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor care Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

11. Și am aplecat în post sufletul meu [καὶ συνέκαμψα ἐν νηστείᾳ τὴν ψυχήν μου] și a fost întru ocară mie.

12. Și am pus veșmântul meu sac și le-am fost lor întru parabolă.

13. Împotriva mea grăiau cei care stau în porți și întru [despre] mine cântau cei care beau vin.

14. Iar eu [eram întru] rugăciunea mea către Tine, Doamne, [în] vremea buneivoiri, Dumnezeu[le], în mulțimea milei Tale. Auzi-mă în adevărul mântuirii Tale!

15. Mântuiește-mă din tină, ca să nu mă înfig [în ea]! [Ca] să mă izbăvesc de cei care mă urăsc și din adâncimea apelor.

16. Să nu mă înece viforul apei și nici să [nu] mă înghită adâncul și nici să-și închidă groapa gura ei asupra mea!

17. Auzi-mă, Doamne, că bună [este] mila Ta! După mulțimea îndurărilor Tale privește spre mine!

18. Să nu-Ți întorci fața Ta de la slujitorul Tău, că mă necăjesc! Îndată auzi-mă!

19. Ia aminte sufletului meu și răscumpără-l pe el! Pentru vrăjmașii mei izbăvește-mă!

20. Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și umilirea mea. Înaintea Ta [sunt] toți cei care mă necăjesc.

21. Ocară a așteptat sufletul meu și suferință. Și l-am răbdat [l-aș fi răbdat] pe cel care se întristează împreună și nu a fost și pe cei care mângâie și nu i-am aflat.

22. Și mi-au dat întru mâncarea mea fiere și întru setea mea m-au adăpat [cu] oțet[2].

23. Facă-se masa lor înaintea lor întru cursă și întru răsplătire și întru poticnire!

24. Să se întunece ochii lor [pentru] a nu vedea și spatele lor totdeauna îl apleacă!

25. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei!

26. Facă-se casa lor pustie și în locașurile lor să nu fie cel care locuiește!

27. Că pe care Tu l-ai lovit, ei l-au prigonit și peste durerea rănilor Tale au adăugat [καὶ ἐπὶ τὸ ἄλγος τῶν τραυματιῶν Σου προσέθηκαν].

28. Adaugă fărădelege peste fărădelegea lor și să nu intre în[tru] dreptatea Ta!

29. Să se șteargă din cartea celor vii și cu cei Drepți să nu se scrie!

30. Sărac și îndurerat [ἀλγῶν] sunt eu și mântuirea feței Tale, Dumnezeu[le], mi-a ajutat mie.

31. Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu cântare [și] Îl voi mări pe El în laudă.

32. Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul cel tânăr, purtând coarne și unghii.

33. Să vadă cei săraci și să se veselească! Căutați pe Dumnezeu și va trăi sufletul vostru!

34. Că [i-]a auzit pe cei sărmani Domnul, și pe cei ai Lui, care au fost încătușați, nu i-a disprețuit.

35. Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate cele care se târăsc în ele[3]!

36. Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile Iudeii și vor locui acolo și o vor moșteni pe ea.

37. Și sămânța robilor Tăi o vor ține pe ea și cei care iubesc numele Lui vor locui în ea.


[1] Am suferit multe dureri din cauză că am nădăjduit în ajutorul Dumnezeului meu.

[2] Cu oțet din vin.

[3] În ape.

Lucas 4, 14-30, cf. BYZ

14. Și Iisus S-a întors în puterea Duhului întru Galilea; și vestea despre El a ieșit în toată împrejurimea.

15. Și El învăța în sinagogile lor, slăvindu-Se de către toți.

16. Și a venit întru Nazaret [Ναζαρέτ], care [unde] era crescut; și a intrat, după obiceiul Lui [κατὰ τὸ εἰωθὸς Αὐτῷ], în ziua sabaturilor întru sinagogă [ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων εἰς τὴν συναγωγήν], și S-a ridicat să citească [καὶ ἀνέστη ἀναγνῶναι].

17. Și I s-a dat Lui cartea lui Isaias Profetul. Și derulând [ἀναπτύξας] cartea[1], a aflat locul [în] care era scris:

18. „Duhul Domnului [este] peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți [cu] inima, să propovăduiesc robilor eliberarea [ἄφεσιν] și celor orbi recăpătarea vederii, să trimit [pe cei] împilați în eliberare [ἐν ἀφέσει],

19. să propovăduiesc anul plăcut Domnului [κηρύξαι ἐνιαυτὸν Κυρίου δεκτόν]”.

20. Și rulând cartea [πτύξας τὸ βιβλίον], dând-o slujitorului, a șezut; și ochii tuturor [acelora care] erau în sinagogă erau ațintiți [asupra] Lui.

21. Și a început a zice către ei că: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre [Σήμερον πεπλήρωται ἡ Γραφὴ αὕτη ἐν τοῖς ὠσὶν ὑμῶν]”.

22. Și toți mărturiseau Lui [καὶ πάντες ἐμαρτύρουν Αὐτῷ][2] și se minunau în cuvintele harului, care ies [ieșeau] din gura Lui [καὶ ἐθαύμαζον ἐπὶ τοῖς λόγοις τῆς χάριτος τοῖς ἐκπορευομένοις ἐκ τοῦ στόματος Αὐτοῦ], și ziceau: „Nu este Acesta fiul lui Iosif?”.

23. Și [Iisus] a zis către ei: „Cu siguranță Îmi veți zice Mie parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți!». Câte am auzit făcându-se în Capernaum [Καπερναούμ], fă și aici în patria Ta [ἐν τῇ πατρίδι Σου]!”.

24. Și [Iisus] a zis [către ei]: „Amin zic vouă, că niciun Profet [nu] este primit în patria sa [οὐδεὶς Προφήτης δεκτός ἐστιν ἐν τῇ πατρίδι αὐτοῦ].

25. Și în adevăr vă zic vouă, multe văduve erau în zilele lui Ilias [Ἠλίας][3] în Israil, când s-a închis cerul pentru 3 ani și 6 luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.

26. Și către niciuna [dintre] acestea [nu] a fost trimis Ilias, ci numai în Sarepta [Σάρεπτα] Sidonului [Σιδών][4], către o femeie văduvă.

27. Și mulți leproși erau în [zilele] lui Eliseos [Ἐλισαῖος][5] Profetul în Israil; și niciunul [dintre] ei [nu] s-a curățit, ci numai Neeman Sirosul [Νεεμὰν ὁ Σύρος]/ Sirianul”.

28. Și [καὶ], auzind acestea [ἀκούοντες ταῦτα], s-au umplut toți de mânie în sinagogă [ἐπλήσθησαν πάντες θυμοῦ ἐν τῇ συναγωγῇ],

29. și ridicându-se, L-au scos pe El în afara cetății, și L-au dus pe El până [pe] sprânceana muntelui [καὶ ἤγαγον Αὐτὸν ἕως ὀφρύος τοῦ ὄρους], pe care fusese zidită cetatea lor, întru [pentru ca] să-L arunce jos pe El [εἰς τὸ κατακρημνίσαι Αὐτόν][6].

30. Dar El, trecând prin mijlocul lor, mergea[7].


[1] Pentru că era sub formă de rulou, ca în fotografia de aici: http://www.buendiario.com/wp-content/uploads/2014/02/Buendiario-rabino-hungria-rollos-tora-rusia-sinagoga.jpeg.

[2] Toți erau de acord cu El, cu ceea ce El spunea.

[3] Forma de N. În text era forma de G.

[4] Forma de N. În text era G.

[5] Forma de N. În text era forma de G.

[6] Să-L arunce în prăpastie.

[7] A plecat de acolo.

Page 1 of 61

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén