Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Category: Traduceri (Page 1 of 60)

Lucas 3, 18-22, cf. BYZ

18. Așadar, și [cu] multe altele mângâindu-i, [Ioannis] bine-vestea poporului.

19. Iar Irodis, tetrarhul, mustrat [fiind] de către el pentru Irodias, femeia fratelui său, și pentru toate relele pe care le-a făcut Irodis,

20. a adăugat și aceasta peste toate [celelalte] și l-a închis pe Ioannis în temniță.

21. Și a fost când s-a botezat tot poporul, și Iisus botezându-Se și rugându-Se, să se deschidă cerul [ἀνεῳχθῆναι τὸν οὐρανόν]

22. și să Se coboare Duhul Sfânt trupește [καὶ καταβῆναι τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον σωματικῷ], [în] chip ca de porumbiță în El [εἴδει ὡσεὶ περιστερὰν ἐπ᾽ Αὐτόν], și glas din cer să fie, zicând: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, în[tru] Tine am binevoit”.

Psalmul 58, cf. LXX

1. Întru sfârșit, să nu nimicești cu totul [μὴ διαφθείρῃς], [psalmul] lui David, întru scriere pe stâlp, când a trimis Saul și a păzit casa lui, [ca] să-l omoare pe el.

2. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeu[le], și de la cei care se ridică împotriva mea răscumpără-mă!

3. Izbăvește-mă de cei care lucrează fărădelegea și de oamenii sângiurilor mântuiește-mă!

4. Că, iată, au vânat sufletul meu! Stătut-au împotriva mea cei puternici. [Nu pedepsi] nici fărădelegea mea, nici păcatul meu, Doamne [οὔτε ἡ ἀνομία μου οὔτε ἡ ἁμαρτία μου Κύριε]!

5. [Căci] fără nelegiuire am alergat și [ei] s-au îndreptat. Ridică-Te întru întâmpinarea mea și vezi!

6. Și Tu, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Dumnezeul lui Israil, ia aminte [ca] să cercetezi toate neamurile! Să nu Te milostivești de toți cei care lucrează fărădelegea. [Pauză psalmică].

7. Se vor întoarce întru [spre] seară și vor fi înfometați ca un câine și vor înconjura cetatea.

8. Iată, ei vor vorbi cu gura lor și sabie [va fi] în buzele lor! Că[ci] cine a auzit?

9. Și Tu, Doamne, vei râde de ei, vei disprețui toate neamurile.

10. Tăria mea către Tine o voi păzi, că Dumnezeu este apărătorul meu.

11. Dumnezeul meu [ești și] mila Sa va veni înaintea mea. Dumnezeu mi Se va arăta mie în vrăjmașii mei [ὁ Θεὸς δείξει μοι ἐν τοῖς ἐχθροῖς μου].

12. Să nu-i omori pe ei ca nu cumva să uite legea mea [Ta]. Risipește-i pe ei în puterea Ta și coboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne!

13. Păcatul gurii lor [este] cuvântul buzelor lor și să se prindă în[tru] mândria lor! Și din blestemul și minciuna [lor] se vor vesti sfârșiturile [διαγγελήσονται συντέλειαι] [lor].

14. În urgia sfârșitului [vor muri] și nu au să mai fie [ἐν ὀργῇ συντελείας καὶ οὐ μὴ ὑπάρξωσιν]. Și vor cunoaște că Dumnezeu [καὶ γνώσονται ὅτι ὁ Θεὸς], [Cel] al marginilor pământului [τῶν περάτων τῆς γῆς], stăpânește lui Iacov [δεσπόζει τοῦ Ιακωβ]. [Pauză psalmică].

15. Se vor întoarce întru [spre] seară și vor fi înfometați ca un câine și vor înconjura cetatea.

16. Ei se vor risipi să mănânce, iar dacă nu au să se sature, vor și murmura.

17. Dar eu voi cânta puterii Tale și mă voi bucura dimineața de mila Ta. Că ai fost apărătorul meu și scăparea [mea] în ziua necazului meu.

18. Ajutorul meu [ești Tu], Ție Îți voi cânta, că [Tu], Dumnezeu[le], apărătorul meu ești. [Tu ești] Dumnezeul meu [și] mila mea.

Lucas 3, 10-17, cf. BYZ

10. Și mulțimile îl întrebau pe el[1], zicând: „Așadar, ce vom face?”.

11. Și, răspunzând, [Ioannis] le zice lor: „Cel care are două hitoane [χιτῶνας]/ tunici să dea celui neavând! Și cel care are mâncăruri asemenea să facă!”.

12. Și au venit și vameșii să se boteze și au spus către el: „Învățătorule, ce vom face?”.

13. Iar el a zis către ei: „Nimic mai mult să [nu] faceți decât v-a fost poruncit vouă!”.

14. Și-l întrebau pe el și ostașii, zicând: „Și noi ce vom face?”. Și a zis către ei: „Pe nimeni să [nu] clătinați, nici să învinuiți pe nedrept. Și fiți mulțumiți [cu] plățile voastre!”.

15. Și așteptând poporul și gândind toți în inimile lor despre Ioannis, [dacă] nu cumva el să fie Hristos,

16. a răspuns Ioannis, tuturor zicând: „Eu [cu] apă vă botez pe voi. Dar vine Cel mai tare [decât] mine, Căruia nu sunt în stare să-I dezleg cureaua sandalelor Lui. El pe voi vă va boteza în Duhul Sfânt și [în] foc [Αὐτὸς ὑμᾶς βαπτίσει ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ καὶ πυρί].

17. A Cărui lopată de vânturare [τὸ πτύον] [este] în mâna Lui și va curăța podeaua de treierat [τὴν ἅλωνα] a Lui, și va strânge grâul întru hambarul Lui, iar pleava o va arde [în] foc nestins [τὸ δὲ ἄχυρον κατακαύσει πυρὶ ἀσβέστῳ]”.


[1] Pe Sfântul Profet Ioannis Botezătorul.

Psalmul 56, cf. LXX

1. Întru sfârșit, să nu nimicești cu totul [μὴ διαφθείρῃς], [psalmul] lui David, întru scriere pe stâlp, când el a scăpat de la fața lui Saul întru peșteră.

2. Miluiește-mă, Dumnezeu[le], miluiește-mă! Că în[tru] Tine a nădăjduit sufletul meu și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce are să treacă fărădelegea.

3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, [către] Dumnezeul cel care mi-a făcut mie bine.

4. A trimis din cer și m-a mântuit, a dat întru ocară pe cei care mă calcă în picioare pe mine. [Pauză psalmică]. A trimis Dumnezeu mila Lui și adevărul Său

5. și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. M-am culcat tulburat. [Căci] fiii oamenilor [au] dinții lor armă și săgeți și limba lor [este] sabie ascuțită.

6. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeu[le] [ὑψώθητι ἐπὶ τοὺς οὐρανούς ὁ Θεός], și peste tot pământul [înalță] slava Ta [καὶ ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἡ δόξα Σου]!

7. Cursă au pregătit picioarelor mele și au aplecat [κατέκαμψαν] sufletul meu. Săpat-au groapă înaintea feței mele și au căzut întru ea. [Pauză psalmică].

8. Gata [este] inima mea, Dumnezeu[le], gata [este] inima mea. Cânta-voi și voi lăuda.

9. Ridică-te slava mea! Ridică-te psaltirionule și liră! Ridica-mă-voi dis-de-dimineață.

10. Mărturisi-mă-voi Ție în[tre] popoare, Doamne. Lăuda-voi Ție [Lăuda-Te-voi pe Tine] în[tre] neamuri.

11. Că s-a mărit până la ceruri mila Ta și până la nori adevărul Tău.

12. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeu[le], și peste tot pământul [înalță] slava Ta!

Psalmul 55, cf. LXX

1. Întru sfârșit, pentru poporul cel de la cele sfinte îndepărtat [ὑπὲρ τοῦ λαοῦ τοῦ ἀπὸ τῶν ἁγίων μεμακρυμμένου]. [Psalmul] lui David, întru scriere pe stâlp [εἰς στηλογραφίαν], când, în Ghet, l-au prins pe el cei străini [ὁπότε ἐκράτησαν αὐτὸν οἱ ἀλλόφυλοι ἐν Γεθ].

2. Miluiește-mă, Doamne, că m-a călcat în picioare omul [κατεπάτησέν με ἄνθρωπος]! Toată ziua războindu[-mă] m-a necăjit.

3. M-au călcat în picioare vrăjmașii mei [κατεπάτησάν με οἱ ἐχθροί μου] toată ziua, că mulți [sunt] cei care mă războiesc pe mine dintru înălțime [ὅτι πολλοὶ οἱ πολεμοῦντές με ἀπὸ ὕψους][1].

4. Ziua mă voi teme [ἡμέρας φοβηθήσομαι], dar eu în Ție [în Tine] voi nădăjdui [ἐγὼ δὲ ἐπὶ Σοὶ ἐλπιῶ].

5. În Dumnezeu voi lăuda cuvintele mele toată ziua. În Dumnezeu am nădăjduit [și] nu mă voi teme. Ce îmi va face mie trupul [τί ποιήσει μοι σάρξ]?

6. Toată ziua urau cuvintele mele. Împotriva mea, întru rău, [erau] toate gândurile lor.

7. Ei vor pribegi și se vor ascunde. Vor păzi călcâiul meu, precum au răbdat sufletul meu.

8. Pentru nimic îi vei mântui pe ei [ὑπὲρ τοῦ μηθενὸς σώσεις αὐτούς][2], în urgie popoare vei coborî, Dumnezeu[le].

9. Viața mea am vestit-0 Ție. Ai pus lacrimile mele înaintea Ta, ca și în făgăduința Ta[3].

10. Se vor întoarce vrăjmașii mei întru cele dindărăt, întru care zi am să Te chem pe Tine. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu!

11. În Dumnezeu voi lăuda vorba [ἐπὶ τῷ Θεῷ αἰνέσω ῥῆμα], în Domnul voi lăuda cuvântul [ἐπὶ τῷ Κυρίῳ αἰνέσω λόγον].

12. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme. Ce îmi va face mie omul?

13. În mine [sunt], Dumnezeu[le], făgăduințele [mele], pe care le voi răsplăti laudei Ție [Tale].

14. Că ai izbăvit sufletul meu din moarte și picioarele mele din alunecare, [ca] bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.


[1] Mulți demoni mă războiesc pe mine din văzduh.

[2] Fără vreun merit al lor îi vei mântui pe ei, Dumnezeule.

[3] După cum mi-ai făgăduit mie că vei face.

Lucas 3, 1-9, cf. BYZ

1. Iar în al 15-lea an al stăpânirii lui Tiberios Chesar[1], stăpânind Pontios Pilatos[2] al Iudeii, și fiind tetrarh al Galileii Irodis, iar Filippos, fratele lui, fiind tetrarh al Itureii[3] și al țării Trahonitis[4], iar Lisanias[5] fiind tetrarh al Abilinisului[6],

2. în [vremea] arhiereilor Annas [Ἅννας][7] și Caiafas [Καϊάφας][8], a fost cuvântul lui Dumnezeu în Ioannis, fiul lui Zaharias, în pustie.

3. Și a venit [el] întru toată împrejurimea Iudeii, propovăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor [κηρύσσων βάπτισμα μετανοίας εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν].

4. Precum s-a scris în cartea cuvintelor lui Isaias [Ἠσαΐας][9] Profetul, zicând: „Glasul strigând în pustie [Φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ]: «Pregătiți calea Domnului [Ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Lui [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους Αὐτοῦ]!».

5. Toată valea se va umple și tot muntele și dealul se va [vor] smeri. Și va fi [vor fi] cele strâmbe întru drept[e] [καὶ ἔσται τὰ σκολιὰ εἰς εὐθεῖαν] și cele aspre întru căi line [καὶ αἱ τραχεῖαι εἰς ὁδοὺς λείας].

6. Și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu [καὶ ὄψεται πᾶσα σὰρξ τὸ σωτήριον τοῦ Θεοῦ]”.

7. Așadar, [Ioannis] zicea mulțimilor care vin [veneau] să se boteze de către el: „Puilor de vipere [Γεννήματα ἐχιδνῶν], cine v-a arătat vouă să fugiți de urgia care vine [τίς ὑπέδειξεν ὑμῖν φυγεῖν ἀπὸ τῆς μελλούσης ὀργῆς]?

8. Așadar, faceți roade vrednice de pocăință! Și să nu începeți a zice în voi înșivă: «Tată avem pe Avraam», căci vă spun vouă, că Dumnezeu poate [și] din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

9. Iar acum și securea stă la rădăcina pomilor. Așadar, tot pomul care nu face roadă bună se taie și întru foc se aruncă”.


[1] Am transliterat ambele nume la N. sg.: Τιβέριος Καῖσαρ. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Tiberius.

[2] Am făcut același lucru: Πόντιος Πιλᾶτος.

[3] Pentru că N. sg. este Ἰτουραία.

[4] Pentru că N. sg. este Τραχωνῖτις.

[5] Forma de N. sg.: Λυσανίας.

[6] De la N. sg. Ἀβιληνή.

[7] La N. sg.

[8] Tot la N. sg.

[9] Forma de N. sg.

Psalmul 54, cf. LXX

1. Întru sfârșit, în[tre] ale imnurilor, înțelegerea lui David.

2. Dumnezeu[le], pleacă urechea la rugăciunea mea și să nu treci cu vederea rugăciunea mea!

3. Ia aminte mie și auzi-mă! Mâhnitu-m-am în[tru] vorbăria mea [ἐλυπήθην ἐν τῇ ἀδολεσχίᾳ μου][1] și m-am tulburat

4. de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului. Că au abătut împotriva mea fărădelege și în urgie se supărau mie [καὶ ἐν ὀργῇ ἐνεκότουν μοι] [pe mine].

5. Inima mea s-a tulburat în mine și frica[2] morții a căzut peste mine.

6. Frică și cutremur a[u] venit peste mine [φόβος καὶ τρόμος ἦλθεν ἐπ᾽ ἐμέ] și m-a acoperit întunericul [καὶ ἐκάλυψέν με σκότος].

7. Și am zis: „Cine îmi va da mie aripi ca ale porumbiței [τίς δώσει μοι πτέρυγας ὡσεὶ περιστερᾶς], și voi zbura și mă voi odihni [καὶ πετασθήσομαι καὶ καταπαύσω]?”.

8. Iată, m-am îndepărtat fugind și m-am adăpostit în pustie! [Pauză psalmică].

9. Așteptam pe Cel care mă mântuiește pe mine de împuținarea sufletului și de vifor.

10. Îneacă [καταπόντισον], Doamne, și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și ceartă în cetate!

11. Ziua și noaptea o vor încercui pe ea peste zidurile ei. Fărădelege și osteneală [va fi] în mijlocul ei și nedreptate.

12. Și nu a[u] lipsit din cele largi[3] ale ei camăta și vicleșugul.

13. Că dacă vrăjmașul m-a ocărât, am răbdat, și dacă cel care mă urăște pe mine a grăit cuvinte mari împotriva mea, m-am ascuns [pe mine] de el.

14. Dar tu, omule, cel ca [mine] la suflet [ἰσόψυχε], povățuitorul meu și cel cunoscut al meu [ἡγεμών μου καὶ γνωστέ μου],

15. care împreună mie [cu mine] te-ai îndulcit de mâncăruri [ἐγλύκανας ἐδέσματα], în casa lui Dumnezeu am mers [în]tru același gând [ἐν τῷ οἴκῳ τοῦ Θεοῦ ἐπορεύθημεν ἐν ὁμονοίᾳ]!

16. Să vină moartea peste ei și să coboare întru Iad de vii! Că răutățile [πονηρίαι] [sunt] întru pribegiile lor, [sunt] întru mijlocul lor.

17. Iar eu către Dumnezeu am strigat și Domnul m-a auzit pe mine.

18. Seara și dimineața și la amiază voi povesti [și] voi vesti [lucrurile Domnului] și [El] va auzi glasul meu[4].

19. [Domnul] va răscumpăra în pace sufletul meu de cei care se apropie mie [de mine], că în[tre] cei mulți erau împreună mie [cu mine] [ὅτι ἐν πολλοῖς ἦσαν[5] σὺν ἐμοί].

20. Îi va auzi Dumnezeu și îi va smeri pe ei Cel care este mai înainte de veci [ὁ ὑπάρχων πρὸ τῶν αἰώνων]. [Pauză psalmică]. Că nu este lor schimbare și nu s-au temut de Dumnezeu.

21. [El] a întins mâna Lui când a răsplătit. Spurcat-au făgăduința Lui.

22. Împărțitu-s-au de urgia feței Sale [διεμερίσθησαν ἀπὸ ὀργῆς τοῦ προσώπου Αὐτοῦ] și s-a apropiat inima Lui [καὶ ἤγγισεν ἡ καρδία Αὐτοῦ]. Înmuiatu-s-au cuvintele Lui mai mult decât uleiul și ele sunt săgeți [ἡπαλύνθησαν οἱ λόγοι Αὐτοῦ ὑπὲρ ἔλαιον καὶ αὐτοί εἰσιν βολίδες].

23. Aruncă spre Domnul grija ta [ἐπίρριψον ἐπὶ Κύριον τὴν μέριμνάν σου] și El te va hrăni [și] nu va da val [σάλον] întru veac celui Drept.

24. Iar Tu, Dumnezeu[le], îi vei coborî pe ei întru groapa stricăciunii [κατάξεις αὐτοὺς εἰς φρέαρ διαφθορᾶς]. Bărbații sângiurilor[6] și ai înșelăciunii nu au să înjumătățească zilele lor[7] [ἄνδρες αἱμάτων καὶ δολιότητος οὐ μὴ ἡμισεύσωσιν τὰς ἡμέρας αὐτῶν], iar eu voi nădăjdui în Tine, Doamne.


[1] În vorbirea mea deșartă, despre diverse lucruri banale.

[2] Dar frica de aici e o frică a lașității, a lipsei de curaj în fața morții. Pentru că δειλία înseamnă în primul rând lașitate, timiditate. Și nu poți să ai curaj să mori dacă te simți păcătos.

[3] Din străzile ei, ale cetății.

[4] Mă va auzi când mă voi ruga Lui și când voi vorbi și voi propovădui oamenilor despre El și despre minunile Sale.

[5] Cei care se apropie de mine ca să îmi facă rău. Adică vrăjmașii mei.

[6] Bărbații care omoară oameni, criminalii.

[7] Nu au să ajungă la jumătatea vieții lor.

Page 1 of 60

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén