Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 23 zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi.

• Dorin Tudoran: „Ideea că îţi îndeplineşti obligaţiile de cetăţean doar pentru că în ziua alegerilor votezi este falimentară. Abia după ce ai investit încredere în cei aleşi trebuie să-ţi exerciţi obligaţiile de cetăţean. Alesul trebuie să simtă, în fiecare clipă, că nu există fără voinţa celui ce l-a ales”.
• „Helena Drnovsek Zorko, ambasadoarea Sloveniei la Tokyo, a cerut scuze publice copiilor săi şi întregii naţiuni deoarece a semnat ACTA, tratatul anti-piraterie, fără să analizeze cu atenţie prevederile legii”.
• Cateheză pentru infractori. Sau a vorbi pe înțelesul acelora care…n-au habar despre ce spun Scripturile.
• Adrian Năstase: „Nemultumirea latenta a populatiei creste continuu. Nemultumirea este legata de directia in care merge tara dar si de cei care o conduc. Atat guvernul, cat si Basescu, au un nivel de incredere publica in jur de 10%”.
• Dragoș Stoica (Jurnalul Național): „Pe o vreme câinească, aproximativ 400 de suporteri din toată ţara au protestat azi, [4 februarie 2012,] la Sibiu, într-un miting autorizat, contra unor prevederi ale Legii 4 care reglementează modul în care ultraşii se pot manifesta pe stadion. Dincolo de scopul iniţial, marşul de la Sibiu s-a transformat rapid într-o mişcare de protest la adresa întregii clase politice. Cel puţin ca atmosferă şi ca mesaj politic, Piaţa Universităţii din Bucureşti s-a mutat astăzi la Sibiu”.
• În ultimele zile s-a protestat în Piața Universității din București, la Sibiu, Oradea, Slatina, Alexandria. 15. 17. Antena 3.
• La 1 an al USL. Un articol al lui Victor Ponta.
• La Moscova, 4 februarie 2012, la -20 de grade Celsius: protest de 100.000 de oameni.
• Vintilă Mihăilescu (Dilema Veche): „În primul rînd, această revoltă nu poate fi încadrată global într-o singură căprărie, nu i se poate aplica o singură etichetă, definitivă. Şi aceasta deoarece, pe de o parte, este un soi de war in progress, o devenire, şi nu o stare de moment; pe de altă parte, deoarece este…mai multe: cele două trotuare de la Piaţa Universităţii, de pildă, sînt diferite”.
• Idem: „„Revolta creativă“ actuală pare să aibă astfel o semnificaţie de lungă durată, dincolo de explozia mămăligii, fiind (şi) o revoltă pentru, nu doar una împotriva. În primul rînd, ea este şcoala creativă a unei noi generaţii, care devine conştientă de ea însăşi şi care (re)vine la politic, ca o minoritate, desigur, dar una „calificată“, dispusă şi competentă să ducă o luptă de durată pentru un alt fel de dialog între putere şi societate”.
• Vlad Bontea (Bucureștii vechi și noi): „În ultimii ani veniturile locuitorilor din oraşe au scăzut prin diverse metode (disponibilizări, reduceri de salarii, tăierea unor drepturi) iar costul vieţii a crescut prin o serie constantă de creşteri a preţurilor mai ales cel al combustibililor. Cheltuielile cu chiriile şi întreţinerea rămân ridicate iar posibilitatea achiziţionări unei locuinţe de către un tânăr orăşean este extrem de scăzută”.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73.

***

Căci dacă pentru omul credincios minunea este o sporire a credinței, a conștientizării lui vizavi de reponsabilitățile care îi revin ca creștin, pentru omul necredincios…minunea poate fi…un fapt banal sau un eveniment care îl împinge la contestarea lui.

La negarea minunii…a bucuriei și a schimbărilor petrecute, din cauza minunii, în alți oameni.

Și această negare a schimbărilor petrecute în oameni o vedem foarte evident în situația unei reale convertiri.

Căci atunci când un om se convertește în adevăratul sens al cuvântului…și când simte că înainte trăia prostește…și că Dumnezeu îl cheamă la o viață curată, sfântă…schimbările din viața lui nu numai că sunt reale…dar sunt atât de reale și de rapide încât, cei care, până mai ieri, erau prieteni cu el…îl cunoșteau…nu îl mai recunosc…

Și de aceea se comportă față de convertirea lui în mod negaționist…

Pentru că ei nu cred că un om se poate schimba atât de rapid…la întâlnirea cu Dumnezeu…Și, mai ales, nu pot să accepte că cel pe care ei îl cunoșteau…s-a schimbat atât de mult într-un timp record.

Și îmi aduc aminte propria mea convertire. Propria mea experiență…în materie de schimbări bruște…și rapide…

Pentru că, deodată…devenind om al Bisericii…unul care am început să mă duc tot timpul la Biserică…am pierdut toți prietenii, toți cunoscuții…de până atunci.

Ba chiar și rudele…și părinții…și bunicii…adică toată lumea…era împotriva mea, a convertirii mele.

Nimeni nu m-a acceptat…în primă fază…că am devenit un om credincios.

Pentru că niciodată până în revoluția din decembrie 1989…eu nu dădusem semne publice de religiozitate.

Tuturor li se părea anacronică…viața mea de nou convertit…de trezit din păcat…deși eu fusesem botezat de mic…

Și în timp ce viața mea începea să meargă pe un curs real, normal…pentru că, până atunci, nu fusese…eram nevoit să lupt cu toată lumea. Adică să-i conving de faptul…că noua mea viață…nu este o joacă…

Și am fost nevoit să lupt cu toată lumea…să conving pe toată lumea de veridicitatea convertirii mele…deși eu nu făceam rău nimănui.

Însă noua mea ipostază, de om credincios…a deranjat…și încă deranjează…

Și cum puteam să le greșesc prietenilor, cunoscuților, familiei mele, rudelor mele prin faptul că mergeam la Biserică, prin faptul că citeam mult…că posteam…că mă rugam…că aveam o viață…încercam să am o viață cu totul inclusă în ritmul Bisericii?

Cum dar puteam să le greșesc cu o astfel de viață, care, văzută din afară, era în termenii ireproșabilității?

Toate astea se petreceau la vârsta de 13-14 ani…

Și ceea ce pentru unii era ireproșabil…pentru alții era un adevărat scandal…o adevărată sminteală noua mea viață.

De ce?

Simplu: presupuneau că joc teatru!

Sau că, presupusa mea schimbare de viață…de paradigmă…de mod de a vedea lucrurile va fi pentru două clipe…

Așteptau să-mi treacă religiozitatea…

Și iată că mă văd acum…(pe 6 august 2008…cred că împlinesc 17, 18, 19 ani…nici nu mai știu câți…din 1990 până azi…de când am intrat în Biserică, la Schimbarea la față…și nu m-am mai rupt de ritmul Bisericii)…și nici până acum mulți dintre cunoscuții mei…nu pot să accepte schimbarea/ convertirea mea…

Nu i-am convins nici până acum…că sunt altul…

Atunci eram în clasa a 7-a sau a 8-a de gimnaziu…

Și mulți dintre cei care mă cunoșteau atunci nu s-au mai putut apropia de mine deloc…pe premisa că nu pot să înțeleagă (mai bine zis: nu vor să înțeleagă) cine sunt eu, cel care s-a schimbat atât de radical…

Eu nu m-am schimbat însă atât de radical…pe cât se crede…Nici înainte de convertire nu aveam o viață aiurea din punct de vedere moral…

Eram un om care învățam bine, eram respectuos cu oamenii…dar pe principii seculare.

Fără să văd ambianța harului lui Dumnezeu în relațiile dintre mine și alți oameni.

Schimbarea de paradigmă, cu toate că a fost interioară, s-a revărsat pe fața mea, pe trupul meu…și în relațiile mele cu oamenii…și oamenii care mă cunoșteau…sau care nu mă cunoșteau prea bine…au stat reticenți vizavi de mine.

Cei care doreau să aibă o viață strict seculară…sau una strict sufletească/ intelectuală…au stat reticenți…

Mai apoi mi-am pierdut și prietenii cu care am scris literatură…

Și aceasta, pentru că viața duhovnicească, plină de harul lui Dumnezeu și în care îți dorești ca harul lui Dumnezeu să cuprindă orice compartiment al vieții tale…fiind viața prin excelență…fiind viața Bisericii…fiind spațiul în care se acumulează mântuirea…nu a fost acceptată de cunoscuții mei.

Și, pe scurt, în viața mea…și a oricărui alt convertit, nu este acceptată schimbarea…pentru că nu se vrea a fi urmată…

Însă pentru cei care te urmează, pentru cei care se schimbă prin tine, care se convertesc datorită faptului că văd în tine pe realul om…ești o mare minune.

Ești un înaintemergător al pocăinței lor. Al schimbării lor.

Dar pentru cei care vor să fie lăsați acolo unde sunt…care nu vor să fie treziți din moarte…la viața de pocăință, de mântuire…prezența mea naște consternare…

Și asta se petrece cu fiecare om credincios…la contactul cu cei care nu îi acceptă…

Oamenii sunt consternați…ridică nasul…pentru că exigențele noastre…avântul nostru pentru o viață de sfințenie, pentru o cultură teologică vastă și pentru o cultură științifică, tehnologică vastă…adică duble, triple, cvadruple specializări…această imensă dorință de multiple specializări…în diverse lucruri: teologie, filosofie, știință, ș.a.m.d., specializări care au la bază tocmai viața ascetică, munca de a te curăți de patimi și de a te umple de viața Bisericii…aceste exigențe sunt prea mari și enervante.

Paradoxal…când această viață, plină de asceză și de știință, trăită în Biserică, e cea mai frumoasă și mai plină de bucurii.

Însă experimentez mereu faptul…și văd și la alții…că viața asta maximală, ca om al Bisericii…nu e prea plăcută…

Nu e prea plăcută munca noastră imensă, nu e plăcută liniștea noastră interioară, pare insuportabilă finețea noastră de caracter…cât și ritmul muncii noastre la exigențe, la cote înalte.

Și, paradoxal, în loc să părem oameni onești și muncitori…părem oameni orgolioși sau mândri dacă muncim prea mult…

Oamenii cred că vrem să facem performanțe. Dar acelea nu sunt performanțe…ci modul nostru de a fi. Modul în care noi viețuim în mod zilnic.

Noi așa trăim…

Și oamenii ne percep pe noi, pe oamenii credincioși, ca pe niște ființe din afara cadrului social, teluric…pentru că nu vor să o țină numai în muncă, în rugăciune, în perseverență duhovnicească.

Pentru că oamenii vor și un ceai dansant, o nuntă, o petrecere…să dea pe gât o țuică…și li se pare că noi nu înțelegem toate aceste lucruri.

Ba da: și cu noi se poate glumi sau se poate bea un pahar de vin…o țuică fiartă…sau se poate mânca, când trebuie, o bucată de șorici…sau o friptură!

Și această neîncredere…respingere a noastră se petrece pe fondul preconcepției următoare: omul secular crede că omul religios nu are deloc apetență pentru normalitatea vieții.

Sau că omul religios…e unul cu care nu se poate discuta…

Pur și simplu…te încercuie…trece pe lângă tine…se uită la tine…și te lasă în pace…dacă nu cumva te ironizează…

Pentru că te consideră un fel de mamut…sau o statuie…cu care nu se poate discuta.

De ce?

Pentru că noi, oamenii religioși, am fi atât de retrograzi…încât nu am înțelege…că există și o viață a trupului, o viață a sentimentelor, că există o viață societală…trăită în societate…

Însă și noi trăim (vorbitorul zâmbește trist)…în societate!

Dar trăim…și dorim să trăim ca niște creștini ortodocși. Adică cu exigențe maximale.

Nu cu exigențe mici…de paradă…de fațadă…unde să părem teologi…sau să părem oameni ai studiului și ai culturii, ai cărților…dar care să nu depunem și eforturi pe măsură.

Nu, nu așa! Ci vrem să fim ceea ce suntem! Și să părem ceea ce suntem: niște oameni care muncim zilnic, care ne clădim interior zilnic, care ne curățim zilnic de păcatele noastre…cu toată neputința și păcatele noastre…

De aceea ne plac oamenii care nu pierd timpul cu lucruri mărunte. Ci oamenii care se adâncesc în tot felul de științe, în tot felul de culturi, în tot felul de traduceri, citiri duhovnicești, înțelegeri…

Pentru că cu astfel de oameni ai ascezei și ai studiului…am putea să vorbim ore la rând…

Însă raportarea lumii, a oamenilor cu mentalitate seculară la noi…la oamenii care am intrat în relație mântuitoare cu Dumnezeu…este aidoma mentalității acestor cărturari din Evanghelia de azi…care erau duplicitari.

Pentru că într-un fel vorbeau în fața oamenilor…și alții erau în ei înșiși.

În fața oamenilor ei erau niște impozanți, niște intelectuali, niște cugetători…dar pentru ochii lui Dumnezeu…cărturarii erau niște oameni care cloceau răul în inima lor.

Care gândeau răul în inima lor…care nu se bucurau de frumusețea…de bucuria…de vindecarea din viața oamenilor.

La versetele 5 și 6 Domnul arată că iertarea păcatelor este mai importantă…mai mare…decât vindecarea trupului.

Iertarea păcatelor o putem avea în cadrul Sfintei Spovedanii și a pocăinței noastre, a vieții Bisericii.

Vindecarea trupului o putem avea, deopotrivă, în cadrul Bisericii, prin harul dumnezeiesc, cât și pe patul spitalului și cu ajutorul medicinei științifice sau naturaliste…și a lui Dumnezeu în același timp.

Însă observăm de aici că adevărata vindecare nu se poate face fără iertarea păcatelor. Sau că iertarea păcatelor este punctul prim de unde începe vindecarea sufletului și a trupului.

Că iertarea păcatelor este punctul inițial și terminus, primul și ultimul al vindecării omului.

Și că vindecarea noastră trebuie să fie un motiv de bucurie dumnezeiască…de mare bucurie dumnezeiască…

Versetul al 7-lea vorbește despre eghertis…despre scularea/ ridicarea celui bolnav….până acum câteva clipe bolnav…care se întoarce la casa lui.

Iar versetul al 8-lea, versetul ultim, vorbește despre frica mulțimilor…i ohli…

Despre înfricoșarea lor…și despre faptul că ele au slăvit pe Dumnezeu…

Dar L-au slăvit pe Dumnezeu…considerându-L pe Iisus Hristos, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat…doar un om.

Pentru că mulțimile au spus că Dumnezeu dă oamenilor o astfel de putere de a face minuni…

Și îl vedem aici, la Mt. 9, 8, pe exusian…putere…care e foarte important în Tradiția ortodoxă.

Pentru că îl găsim în rugăciunile de dezlegare a păcatelor…de la Înmormântare și Spovedanie.

Și acolo e vorba de puterea de a ierta păcatele oamenilor, primită de la Hristos, prin hirotonirea lor în preot sau în episcop…și prin hirotesirea în duhovnic.

Și pentru această exusian, pentru această putere de a ierta păcatele oamenilor…oamenii Îl lăudau pe Dumnezeu.

Ce trebuie să reținem din această privire succintă asupra Evangheliei de astăzi, din Duminica a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh?

Că boala este o realitate care survine/ se produce în urma păcatelor noastre…că boala trebuie suportată cu mulțumire…că nu trebuie să râdem de cei bolnavi…ci trebuie să îi ajutăm…și să-i sprijinim…cu fapta și cu cuvântul…cu cuvântul nostru bun…și că trebuie să fim conștienți de faptul că iertarea păcatelor, în cadrul Sfintei Spovedanii…și că pocăința și nevoința noastră…sunt începutul și cuprinsul ieșirii noastre din boală.

Că ele sunt vindecarea noastră…

Că noi ne putem ridica din boală dacă ne schimbăm, în mod fundamental, raportarea la Dumnezeu. Și că Dumnezeu este Cel care îngăduie boala, datorită multelor noastre păcate…că boala este o metodă pedagogică…o metodă de instruire/ de înțelepțire a noastră…dar că boala nu este creată de Dumnezeu ci e creată de propria noastră nesăbuință.

De viața noastră păcătoasă…

Căci dacă El, Creatorul nostru, este Mântuitorul și Vindecătorul nostru, Cel care ne scoate din orice boală…și, mai ales, din moartea sufletească, din moartea ca păcat, din moartea ca patimă, din moartea ca rămânere în patimă, cum să fie El Cel care ne îmbolnăvește?

Însă cu învierea sufletului din păcate și din patimi se începe vindecarea noastră…și învierea noastră personală, care va fi urmată, la învierea generală, de învierea trupului.

Căci mântuirea omului e tocmai această înviere preadumnezeiască care se face în Biserică prin spovedanie, prin împărtășirea cu Domnul și prin viața noastră ascetică.

Tuturor celor care ne citiți și ne ascultați…și, mai ales, ne ajutați prin rugăciunile și cumsecădenia dumnevoastră, vă dorim multă pace și bucurie în viața dumneavoastră!

Și ne dorim ca toți să medităm cu multă pătrundere la rostul vieții noastre și la faptul că sănătatea noastră este un mare dar al lui Dumnezeu…pentru care trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu și în culcare și în sculare…

În fiecare clipă a noastră trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile și darurile date nouă…dar și întregii umanități.

Pentru că nu trebuie să ne pese numai de noi ci de întreaga lume.

Dacă în rugăciunea noastră ne limităm doar la cererile pentru noi…atunci ne bucurăm prea puțin. Ne împărtășim prea puțin din bucuria rugăciunii.

Pentru că bucuria rugăciunii este bucuria pentru întreaga umanitate vie și adormită, este durerea și bucuria pentru întreaga suflare umană ca pentru noi înșine.

Dumnezeu să ne binecuvinteze și să vă binecuvinteze cu pace, El, Dumnezeul nostru Cel preaslăvit, Prea Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

 My Beloved,

Today’s Gospel [Luke 18, 10-14] is about us!

About us, those who have a good opinion about ourselves…and, from that cause, we are proud and we look down on others [Luke 18, 9].

But today’s parable is a medicine for our callousness…and must be regarded as such.

A medicine at the beginning of preparation for the Great Lent.

Because whatever we have done so far…does not entitle us to be evil and contemptuous of others. On the contrary, the holy life understands infirmities of others…and do not condemn them with arrogance.

For what the Lord wanted to tell through the person of pharisee was this: that you can live religiously…but not be religious in the true sense.

That we can be, unfortunately, only some people that understand from outside the relation with God…and we are not full of God’s communion and His goodness.

For if we are of God, how but we judge things so coarse? And how can we claim communion with God and obedience to Him, if our first instinct is to justify us before Him?

The pharisee has turned his prayer in contemplation of his own narcissism. But the publican, in counterweight, has not tried to lie to himself and, from this motive, he said: „God, be merciful to me, the sinner!” [v. 13].

The Pharisee does not lie in the moment in that he exhibits his good works.

But the good works are not for to brag of them!…

The good works are those that keep us human, we keep the heart alive…and therefore they are not the motives for vanity.

On the other hand, nor lack of good deeds of the publican is not a good thing. He justified for himself not because he was a sinner…but because he wanted God’s mercy.

And here the Lord corrects on both persons and, through the intermedium of them, on all of us.

Because we do not have to be proud for our spiritual life and nor to despise on those who sin.

Sensibility, attention, compassion are interior attributes of godliness. They are as clear testimony that we do not focus on us…but we are centered in God.

Namely we are with God and from His perspective we look the interior of ourselves and the interior of others.

Why now this Gospel?

Because our fast must be authentic. Our fast must be full of attention at personal sins.

And if in time what we fast, we see our sins…and we descend in humility due of this saving view…then our fast justifies us.

But what are the motives for that we lift with the mind? What makes us so sure of ourselves?

Today’s Gospel tells us that there is no reason to be proud…because we are all sinners.

Only looking wrongly the things we can conclude that we sit well in matter of…holiness.

For holiness is never much what we do.

Therefore we are called to take at the end with purity, with holiness. Because Holy God wants us Saints always, not occasionally.

And for this we must descend from the good opinion of ourselves…in station of the correct vision of self. Amen!

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 22 zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi.

• „Fericirea a devenit un bun politic şi mediatic, şi ea este tot mai mult transformată în bani şi putere. Fericirea înseamnă iubire şi solidaritate, confort şi siguranţă, lipsa grijilor sau asumarea lor particulară”.
• Sunt – 4 grade la București. 10. 31.
• Pe 3 februarie 2012, la Bistrița Năsăud au protestat 50 de persoane. „Oamenii au scandat lozinci antiguvernamentale şi antiprezidenţiale precum: “Băse, iarna nu-i ca vara, protestăm în toată ţara“, “Lasă-ne, lasă-ne dictatorule”, “Jos Băsescu”, “Jos Olteanu [se referă la Ioan Oltean], jos, eşti un mincinos”, “Jos, Olteanu, jos, eşti periculos”. Totodată, ei au avut pancarte pe care scria “Şmecherii din Guvern ne cred proşti“, “Nu vă lăsaţi cumpăraţi la alegeri”, “Clasa politică este compromisă şi murdară. Ruşine”, “Jos Băsescu şi cu Boc”, “Nu poţi stăpâni peste oameni când nu le stăpâneşti inimile”, “Numai uniţi vom scăpa de ei”, “Putere, nu uita, judecata e aproape“.
• Cameră web Jurnalul Național, 14. 54:

• Varujan Vosganian: „Patru milioane de români mai puţin în două decenii este enorm. E cam cât am pierdut la Diktatul de la Viena. Există multe popoare pe glob care nici măcar nu numără patru milioane de oameni! Am pierdut un român din cinci!!! E o tragedie prin care poporul român nu a trecut niciodată până acum. Pierderile sunt inestimabile şi ele riscă să afecteze toate echilibrele noastre, de la piaţa forţei de muncă şi bugetele sociale până la puterea creativă a neamului nostru, dacă socotim că cei plecaţi aparţin generaţiilor tinere şi se selectează, mai ales, dintre cei mai curajoşi şi plini de iniţiativă”.
• Scrisoarea lui Claudiu Crăciun către Dorin Tudoran: „Piata este un exercitiu de solidaritate. Dar mai este si o imensa provocare pentru societatea romaneasca. Piata este o oglinda, chiar daca sunt 200 de oameni inghetati in ea. Reactia societatii romanesti este insa cea importanta. Si am observat aceste doua reactii, una maniheista si alta care suspenda autonomia individuala. Atat de profunda este problema societatii romanesti. Am ajuns sa tratam cu frica si neincredere orice stimul, orice mesaj, orice gest. Observam un om daca este trimis, provocat sau controlat de cineva si daca se integreaza in grupul dusmanilor sau al prietenilor”.
• Iuliu Maniu adresându-se națiunii române (12 martie 1947; copie CNSAS).
• Se protestează și la Sibiu. 18. 23. Antena 3.
• Protestul din Piața Universității la ora 18. 34:

• Răzvan Exarhu: „spiritul de solidaritate este ceva de care poporul se fereşte ca de dracul, că de-aia e ortodox”.
• „Vrem spitale, nu catedrale” e asumată de Remus Cernea.
• Crucea Roșie și diverși bucureșteni aduc de mâncare și de băut protestatarilor. 19. 10. Antena 3.
• Pomelnicul Mănăstirii Bistrița de la 1407.
• Conform recensământului din 2011, în Sfântul Munte Athos trăiesc 1. 830 de oameni. În 2001 erau 2. 262.
• În loc. Măriuța, jud. Călărași zăpada este de 2 metri. 20. 01. Realitatea TV.
• Copia Mona Lisei. „Ms Mozo said the underdrawing of the Madrid replica was similar to that of the original, which suggests both were begun at the same time and painted next to each other, as the work evolved”.
• Lauren Zalaznick, Conștiința televiziunii.
  

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a…

***

94. Recensământul populației și al locuințelor din 2011

Datele sunt potrivit comunicatului de presă[1] din 2 februarie 2012 al Institutului Național de Statistică[2].

Și acesta ne prezintă „date provizorii”[3] ale recensământului.

Din cele 105, 5 mii sectoare de recensământ[4] s-au preluat date din care reies următoarele realități statistice:

1. populația stabilă a României este de 19.042.936 persoane;

2. avem 7.086.717 de gospodării;

3. avem 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit;

4. avem 5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit[5].

Însă recensământul nu îi înglobează și pe cei nerecenzați. „Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuinţelor, adică circa 1 milion de persoane (cuprinzând populaţia plecată în străinătate – întreaga familie – pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia necontactată).

Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti (6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc.”[6].

Persoanele prezente la recensământ au fost în număr de 18.384.049 iar cele absente din țară în mod temporar în număr de 658.887[7].

52, 8% dintre locuitorii României domiciliază la oraș și 47, 2% la sat[8].

„22 judeţe au înregistrat sub 400 mii locuitori însumând 35,6% din populaţia ţării, 17 judeţe aveau o populaţie cuprinsă între 400–700 mii locuitori concentrând 47,9% şi doar 2 judeţe au depăşit 700 mii locuitori reprezintând 7,7%. Din totalul de 19.042 mii de persoane, 8,8% se regăsesc în Municipiul Bucureşti (respectiv 1.678 mii persoane)”[9].

„Judeţele cu populaţia cea mai numeroasă sunt Prahova (cu 735,9 mii locuitori), Iaşi (cu 723,6 mii), Cluj (cu 659,4 mii), Timiş (cu 649,8 mii), Constanţa (cu 630,7 mii), Dolj (cu 618, 3mii), Suceava (cu 614,5 mii).

Cel mai mic număr de populaţie îl au judeţele Tulcea (201,5 mii), Covasna (206,3 mii), Sălaj (217,9 mii), Mehedinţi (254,6 mii), Ialomiţa (258,7 mii), Giurgiu (265,5 mii), Caraş-Severin (274,3 mii) şi Bistriţa-Năsăud (277,9 mii)”[10].

„Judeţele cu un grad ridicat de urbanizare sunt: Hunedoara (cu 74,1%), Braşov (cu 71,2%), Constanţa (cu 67,9%), Cluj (cu 65,9%), în timp ce judeţele cu ponderile cele mai mici ale populaţiei urbane sunt: Giurgiu (cu 27,9%), Dâmboviţa (cu 28,3%), Teleorman (cu 31,3%), Neamţ şi Călăraşi (cu 35,0%)”[11].

Din totalul celor recenzați 88, 6% s-au declarat români, adică 16. 870 mii de persoane[12].

Maghiarii din România sunt în număr de 1.238 mii, adică 6, 5%, pe când romii/ țiganii sunt 619 mii persoane, adică 3, 2% din populația României.

„Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9 mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane)”[13].

Un procent de 0, 3%, adică 59, 2 mii de persoane nu au etnia înregistrată[14].

„În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.

Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%).

Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş.

Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).

Cei mai mulţi ucraineni se regăsesc în judeţele Maramureş (31,2 mii persoane), Timiş (6,0 mii persoane), Suceava (5,7 mii persoane) şi Caraş-Severin (2,6 mii persoane), reprezentând 88,0% din totalul acestora.

Aproape trei sferturi din persoanele de etnie germană (73,0%) se regăseşte în judeţele Timiş (8,5 mii persoane), Satu Mare (5,0 mii persoane), Sibiu (4,1 mii persoane), Braşov (3,3 mii persoane), Caraş–Severin şi Arad (fiecare cu câte 3,0 mii persoane).

Circa 90% dintre persoanele de etnie turcă au fost înregistrate în judeţele Constanţa (21,0 mii persoane) şi Tulcea (1,9 mii persoane) şi în Municipiul Bucureşti (2,4 mii persoane).

O proporţie de 87,7% dintre ruşii-lipoveni îşi au reşedinţa în judeţele Tulcea (10,9 mii persoane), Constanţa (3,5 mii persoane), Iaşi (2,8 mii persoane), Brăila (1,9 mii persoane), Suceava (1,7 mii persoane).

În judeţul Constanţa este concentrată cea mai mare parte a etniei tătare, respectiv 96,4% dintre persoanele care au declarat că aparţin acestei etnii (19,7 mii persoane)”[15].

„În 16 judeţe majoritatea gospodăriilor populaţiei se află în municipii şi oraşe, ponderi mai mari prezentând următoarele judeţe: Hunedoara, Braşov şi Constanţa (între 76,3 – 71,2%), Sibiu (68,7%), precum şi Cluj şi Timiş (66,1%).

La polul opus, cu cele mai mici ponderi ale gospodăriilor din mediul urban, se situează judeţele Giurgiu (28,4%), Dâmboviţa (30,7%) şi Teleorman (32,1%)”[16].

Numărul camerelor de locuit: 22.739.300, dintre care 11.417.793 sunt la oraș și 11.321.507 la sat[17].

În concluzie: populația României e în scădere…și oamenii migrează către orașe tocmai pentru a-și găsi locuri de muncă și pentru a da copiilor lor dreptul la un viitor mai bun.

Iubiții mei,

în această zi începe Triodul…adică pregătirea pentru Paști. Și în tot acest drum vom fi când vameși…când farisei…

Adică când smeriți…când infatuați…

Și de aceea drumul nostru este cu vale…și deal…cu deal…și vale…cu ridicări și coborâșuri.

Cât de mari ridicări…ascensiuni duhovnicești?

!!!!

Însă căderile…o, da, căderile…în păcate…sunt multe, grele și rele…

Cel care nu știe logica înaintării duhovnicești…crede că duhovnicia/ sfințenia…nu are iluzii…căderi…rușine…

Ba da, are!

Însă sfințenia nu e suma locurilor în care n-am cedat păcatelor…ci e forța duhovnicească a iubirii pentru Dumnezeu…aceea care nu ne lasă de a pactiza…interior…cu necurăția…cu lipsa de frumusețe.

E dorința, fără răgaz…pentru bucuria cu Dumnezeu.

Nu, nu e o problemă care se înțelege de la sine…parabola de astăzi [Lc. 18, 10-14].

Nu știm ce e smerenia…și nici ce e infatuarea…și lipsa de recunoștință…până nu ne curățim de patimi…până nu privim limpede, profund, în sinele noastre.

Pentru că smerenia nu e părerea smerită despre noi…ca sumă a tuturor greșelilor și neputințelor noastre…după cum infatuarea nu se confundă cu înălțarea minții și cu o părere călduță despre noi înșine.

Pentru a te infatua îți trebuie daruri, harisme mari…pe care să le terfelești…să le calci în picioare…crezând că ți s-au dat numai ție…

Pe când, pentru a te smeri cu adevărat…trebuie să te umpli de mare pocăință…de multe vederi dumnezeiești…de multă sfințenie…ca să înțelegi cât de mic ești tu…pe lângă Dumnezeul slavei.

Și patima infatuării…și harisma smereniei au nevoie de oameni cu mari sporiri duhovnicești și intelectuale…și nu de leneși.

Un om genial…cu scrieri fluviu, cu compoziții muzicale…cu o măiestrie picturală enormă…au motive serioase…reale…de infatuare.

Ei se cred mari…pentru că sunt mari.

Însă încep să se creadă mari la modul negativ…uitând…că măreția artei lor e darul lui Dumnezeu…

Și infatuarea începe din momentul…în care îți asumi…ceea ce nu poți asuma: izvorul artei tale, care e harul lui Dumnezeu.

Când te pui pe tine în locul harului lui Dumnezeu…atunci începe decăderea ta artistică.

La fel, cine se poate infatua, cine se poate înălța cu mintea, cine poate crede lucruri mari despre sine…decât un om duhovnicesc plin de harisme și minuni?

Și acesta e motivul pentru care toți Sfinții lui Dumnezeu au căutat să fie minimalizați, să fie vorbiți de rău sau se vorbeau de rău…tocmai pentru a nu lăsa loc acestei bune păreri despre ei înșiși.

Pentru că buna părere despre tine te face vedetă duhovnicească.

Și vedetismul în materie de viață duhovnicească te face să cauți laude, onoruri, adepți…pe măsură ce o lași, tot mai moale, cu munca teologică, cu asceza, cu curățirea de patimi.

Bineînțeles oamenii te pot aprecia…te pot asculta cu nesaț…te pot publicita.

Problema însă nu stă în ce spun alții despre tine…ci în ceea ce crezi tu despre tine.

Pentru că infatuarea se traduce tocmai prin faptul…că ajungi să crezi că ești altul…decât ești.

Uneori nu poți fugi de laude exagerate…dar, de fiecare dată, poți face acest gest în inima ta: de a nu le accepta.

Pentru că de la a nu le accepta…începe toată coborârea în smerenie…

Și omul care se știe…care își știe și își vede păcatele…patimile…la modul abisal și cu consternare…cu durere…cu jale…nu și le minimalizează…și nu poate fi mințit de nimeni cu o părere „curată”, „parfumată” despre el.

În ce interval ne mișcăm noi atunci?

În intervalul compromisului…al lejerității…al nebătăii de cap.

Închidem ochii pentru că avem nevoie…

Ne gândim că e mai bine…mai ușor…decât mai repede…ca să nu ne îmbolnăvim subit…

Ne spunem că merge și așa…fără schimbări…pentru că și noi suntem greu de urnit spre bine.

Călduți…vorba Apocalipsei.

Suntem călduți…și înceți…

Ne e teamă de prea mult bine…sau de prea mult rău…de aceea nici păcate mari nu avem…nici virtuți mari nu avem.

Însă lenea noastră…lâncezeala noastră…insensibilitatea noastră…sunt cele care ne schimbă, în timp, credința…din ceva viu…în ceva abia respirabil…

Cum ne putem îndrepta…din ce nu ne place că suntem…că am devenit?

Fiecare trebuie să își caute răspunsul la întrebare…stând în fața lui Dumnezeu.

Și, garantez acest lucru: Dumnezeu nu ne lasă fără un răspuns despre noi…despre ce trebuie să facem fiecare dintre noi…dacă problema se pune stringent...pe viață și pe moarte…cu seriozitate bărbătească.

Pentru că bărbăția e virtutea ascetică și a bărbaților și a femeilor…prin care recunoaștem ce suntem…și ce trebuie schimbat în noi. E eroismul sincerității noastre…

Dumnezeu răspunde de fiecare dată…la întrebările ultimative…

De fapt asta și așteaptă Dumnezeu: ca să devenim atât de serioși…încât, într-o clipă…să dorim să tranșăm lucrurile foarte clar.

De fiecare dată când stau înaintea lui Dumnezeu…mă cutremur…

Pentru că mă simt dezarmat…fără nimic…gol cu desăvârșire de vreun lucru bun…

Și de fiecare dată…îndreptarea datorată rămânerii înaintea Lui…înseamnă tot mai multă responsabilitate…o tăioasă responsabilitate…și mai multe proiecte…și mai puțin timp pentru mine…și mai mult, tot mai mult timp pentru El și…pentru statul cu El.

Adică îndreptarea nu e doar pentru azi…ci îndreptarea e pentru fiecare secundă…

Chiar dacă până azi…am făcut multe…am trăit multe…am experiat multe…a nu mai vrea…dintr-o clipă…și mai mult…înseamnă a pierde totul.

De aceea nu contează, vorba Sfântului Pavel, victoriile zilei de ieri…dacă azi, în clipa de față…sunt o „epavă admirabilă”.

Cu ce mă ajută bucuria de ieri…dacă astăzi sunt trist ca un demon?

Ce să fac cu tot ce am spus ieri…dacă azi simt că am început să trăiesc net diferit de ieri?

A mă lăuda cu împliniri, cu bucurii trecute…înseamnă a mă infatua…a mă auto-amăgi că sunt fericit…când eu știu că nu sunt…

De aceea, dacă azi, mâine, peste un an…mă simt gol…mă simt nefericit…neîmplinit…a recunoaște toate acestea în fața lui Dumnezeu înseamnă a avea curajul să privesc…cu ochi plânși…propria mea dramă…propria mea părăsire…

Și, deși e foarte dureros să te vezi așa…eroismul mărturisirii…înseamnă ridicarea din gol…din singurătate.

Vă doresc să ieșiți din mințirea de sine…așa cum coborâți dintr-un tren pe peron!

Gara…vi se va părea o liniște dulce…

Amin!

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a…

***

93. Mesajele protestelor

E vorba despre mesajele protestelor pentru România din ianuarie 2012…cu care eu am rezonat și care cred că reprezintă chintesența protestului național.

Le extrag din articolele TPA dedicate acestor zile de renaștere a conștiinței civice românești.

*

Pe 13 ianuarie 2012, într-o zi de vineri, spre seară…au început protestele la București…și cineva purta o cruce de lemn pe care era scris: „Băsescu = Ceaușescu”[1].

Autoritarismul prezidențial unilateral și disprețuitor era luat în vizor de către protestatari.

Atunci a început să se scandeze: Jos Băsescu! și Demisia!…În fața Palatului Cotroceni.

Spuneam a doua zi, dimineața: „Ce s-a petrecut aseară în București și în alte orașe ale României nu a fost altceva decât transmutarea revoltei din oameni și din cadrul familiilor lor, din spațiul privat…în stradă, în spațiul public. Pentru că aceasta e starea reală de spirit a românilor, a majorității românilor, în fața unei puteri politice susținute artificial”[2].

„Antena 3[3], Realitatea TV[4] și OTV[5] au fost singurele televiziuni românești care au prezentat evenimentele în derulare…și în consens cu protestatarii.

Cotidianul[6] a făcut updeituri continue și Gândul[7] la fel. La fel și Jurnalul Național[8] și Hot News[9]”[10].

*

Pe 14 ianuarie 2012[11]: „Opriți hoția!”, „Stop abuzurilor!”, „Ne-ați mințit și ne-ați furat”, „Plecați și ne lăsați”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul”, „Păcat, păcat de sângele vărsat”…la revoluția din decembrie 1989, „Dacă vă pasă, ieșiți din casă!”[12]…cu adresă la cei care nu s-au solidarizat la București cu oamenii de pe străzi.

Se cer alegeri anticipate.

Jandarmii lovesc protestatari…Se produc ciocniri violente între cele două tabere. Victime și în rândul jandarmilor și în cel al protestatarilor.

La ora 21. 32 se cerea Libertate!…în Piața Universității.

S-a protestat la București, la Deva, la Cluj, la Constanța, Oradea, Târgoviște[13]…

În petiția sa, Sorin Ilieșiu[14] cerea demisia președintelui și a premierului și alegeri anticipate  organizate de un guvern nepolitic[15].

*

Pe 15 ianuarie 2012, la ora 16. 08 minute, protestatarii din Piața Universității cântau Imnul de stat al României.

„Javră ordinară”, cu adresă la președinte, înseamnă „lipsă de caracter”.

În acea zi s-a strigat: „Nu vă fie frică şi Băsescu pică”, „Arafat, Arafat, Alba e cu tine”, „Hoţii, hoţii”, „Piticu şi cu chioru au umilit poporul”, „Un guvern de mafioţi ne-a furat banii la toţi”, „Jos Băsescu”, „Nu vrem comasate, vrem anticipate”[16].

„Pentru cei ce au murit în 22, dați-ne România înapoi”: cuvinte scrise pe pânză albă[17].

Cristian Tudor Popescu: „Conștiința civică face parte din democrație”. Și protestatarii își manifestă conștiința civică. 17. 09 minute, Antena 3.

Peste 2.000 de oameni la București. Un protestatar cere primarului general Sorin Oprescu…autorizație pe timp nelimitat.

Realitatea TV: Proteste la Bistrița, Pitești, Focșani, Alba Iulia, Deva, Hunedoara, Satu Mare, Galați, Craiova…în 24 de localități…[18]

România TV: „La Iaşi, Cluj, Timişoara, Alba Iulia, Ploieşti, Galaţi, Vaslui, Ploieşti, Craiova, Slobozia, Arad, Deva, Hunedoara, Focşani, Satu Mare, Târgovişte, sute de oameni au ieşit în pieţele din centrul oraşelor”[19].

La Brașov, la 18. 59, s-au ars fotografii ale președintelui și premierului.

Bogdan Teodorescu: Cu Raed Arafat s-a umplut paharul. 20. 02 minute. Antena 3…Președintele s-a pus „în antinomie cu poporul”.

„Pasivitate = complicitate”: la ora 20. 25, în Piața Universității.

Crin Antonescu[20], liderul Opoziției (în direct, de la ora 20. 31, Antena 3): avem de-a face cu o „nemulțumire majoră” a românilor. Apel la calm și ordine. Solidar cu protestatarii.

Cere începerea procedurilor de alegeri anticipate. Opoziția se va adăuga, de mâine, protestatarilor[21].

*

Pe 16 ianuarie 2012, în a patra zi de proteste, tot pe alb: „Fraților, alăturați-vă, să învingem mișeii ce-n inima țării și-au înfipt colții”[22].

„Băsescu, la pușcărie!”. 22. 11. Antena 3[23].

Mesaj pentru președinte de la o profesoară: Să-ți fie rușine!, 22. 34. România TV. Ea însă l-a votat…

Președintele „ne-a păcălit pe toți”. O femeie de 60 de ani…stând de vorbă cu Mirela Voicu. Tot la România TV, 23. 02.

Și tot ea: „Să ne lase în pace! Să vină unul capabil…Să-și dea demisia! Asta vrea lumea: o schimbare!”.

*

Pe 17 ianuarie 2012[24]…am aflat că jandarmii au băgat Cultura în dubă…adică pe unul dintre creatorii Tu știai. ro[25]. 20. 48. Antena 3.

Mircea Badea a fost în Piață și i-a dinamizat pe oameni. A țipat până a răgușit…

S-a strigat în acea zi: „Nu vrem alegeri comasate, vrem alegeri anticipate”, „Băse nu uita, te așteaptă Jilava”, „Fără violență”, „Roșia montană n-o dăm de pomană”, „Avem baloane, nu bastoane”[26].

*

Pe 18 ianuarie 2012, în a 6-a zi de proteste la București[27], „protestatarii de la Universitate afișează pancarte pe care se poate citi  „Demisia!”, „Noi te plătim, noi te ciuruim!”, „Nu vă mai vrem!”, „Băsescu nici nu știi cât de Boc începi să fii”, „Jos Guvernul!” și spun că nu vor renunța la doleanțele lor, respectiv demisia lui Traian Băsescu și a Guvernului Boc. Protestatarii scandează „Hoții!”, „Demisia!”, „Jos Băsescu!””[28].

Glasul diasporei românești începe să se audă cu putere…

*

În a 7-a zi, pe 19 ianuarie 2012[29], a fost protestul USL, de 20.000 de oameni, la Arcul de Triumf…în paralel cu protestul din Piața Universității și scandările au fost numeroase…cerându-se demnitate, libertate și bun simț în relațiile dintre guvernanți și națiune, pe lângă demisia actualei guvernări a țării.

Mircea Diaconu: „Este timpul să se simtă puterea celor fără de putere”.

Gheorghe Zamfir: „Boala vine din minciună”.

Emil Hossu: „Mă aflu aici pentru demnitate…demnitatea renăscută a românilor”.

Victor Ponta: „În acest moment, conducătorii țării sunt dușmanii românilor”.

Crin Antonescu: „Libertatea nu e violență”.

Protestatarii de la Arcul de Triumf vin în Piața Universității.

„Fără violență!”.18. 45.

„Eba[30], tatăl tău, nu vrea să vorbește cu noi”. 19. 27. Antena 3.

Radu Tudor[31]: Autismul și ruptura lui Ceaușescu de popor o simt în cazul lui Băsescu. 20. 13. Antena 3.

Cristian Tudor Popescu[32] recunoaște că s-a înșelat în ceea ce privește puterea de a reacționa a românilor. 20. 29. Realitatea TV.

Zi de joi.

„Vă rugăm să ne scuzați că nu producem cât furați”.

„Un coleg de gen neutru a distrus Învățământul”.

„Lustrația: acum sau niciodată; pentru o țară curată”.

Un protestatar: „Vrem ca românii să fie ascultați”, 21. 37. RTV.

Mircea Diaconu: mesajele protestatarilor ar trebui să ajungă pe un perete în Parlament…atunci când vom avea libertate. 21. 53. Antena 3.

23. 04. Protestul din Piața Universității a luat sfârșit…pentru că jandarmii i-au dispersat în forță[33].

*

E vineri, a 8-a zi, 20 ianuarie 2012[34].

Văd pentru prima dată pânza cu „Poezia e în stradă”[35]. De la Cristian Șuțu, din Google +.

Pentru Vladimir Tismăneanu „protestele din ianuarie sunt „concerte ale urii”[36]…și nu semne de normalitate din partea unui popor maltratat sistematic”[37].

Maria Grapini dă dovezi despre „spargerea sloiurilor de gheață”[38] dintre români.

„S-a început prin discreditarea și minimalizarea protestelor românești…s-a încercat intimidarea protestatarilor prin violență și manipulare…s-a încercat egalizarea Puterii cu Opoziția…deși nu Opoziția a produs dezastrul actual al României…și se tace continuu din partea Puterii…fapt pentru care protestele nu încetează”[39].

„Foamea, sărăcia a cuprins România!”.

200 de profesori, care au protestat în fața Ministerului Educației au venit mai apoi în Piața Universității.

„Nu mai putem răbda până vă judecă istoria!”.

Mircea Cărtărescu e de acord cu demisia președintelui și cu alegerile anticipate[40].

Comunicatul de solidarizare al Patriarhiei Române[41] apare spre seară, în jurul orei 17.

Crin Antonescu: Protestatarii sunt reprezentanții a milioane de români nemulțumiți.

„Vrem cianură pentru dictatură!”/„Cine a pus protestu-n drum ăla n-a fost om nebun”/„Poporul prost nu mai vrea băieți deștepți”.

„Vrem conducători luminați”: un protestatar. 21. 35. RTV.

„Somnul națiunii naște monștri”.

Se proiectează o pagină de Twitter pe Facultatea de Arhitectură. 22. 17. Antena 3. Un tânăr…cu un laptop…și un video proiector.

Agerpres: „“Nepăsarea şi hoţia conduc România”, “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă”, “Jos UDMR”, “Vrem alegeri anticipate”, “Guvern provizoriu”, “Nu mai staţi acasă, vouă nu vă pasă?””[42].

Mediafax…a 8-a zi. „Manifestanţii scandează: “Jos Băsescu” şi “Monarhia salvează România” şi au afişat bannere pe care scrie, printre altele, “Băsescu egal Ceauşescu”, “Băsescu şi Boc v-au minţit, românii au sărăcit”, “Diaspora, trezeşte-te”, “Fie iarnă, fie vară, până pleci noi stăm afară“, “Români, toată ţara vă aşteaptă în Capitală”, “Nu mai putem răbda până vă judecă istoria, semnat Ciumpalacii”, “Ciumpalaci din toate ţările, uniţi-vă”, “Pierdut clasă politică, o declar nulă“, “Vai de tine Românie, stat de drept în agonie, condusă de mitocani, de slugoi şi hoţomani”, “Traian, lasă-ne, du-te pe insula Elena”, “Schimb salariul de profesor cu salariul de parlamentar (şpaga inclusă)”, “Pierdut guvern şi preşedinte, îi declar nuli“”[43].

Bogdan Teodorescu: asistăm la niște proteste ale consensului național…ale unei societăți fără societatea civilă. 23. 13. Antena 3.

Marius Oprea: au început procedurile de „curățire” ale Pieței de către jandarmi. 23. 20. Antena 3. Piața cere Guvern de tehnocrați și reducerea TVAului[44].

*

A 9-a zi, sâmbătă, 21 ianuarie 2012…Începe să ningă la București[45].

Și la Lisabona s-a protestat. 12. 15. Antena 3. La Stuttgart au protestat 60 de români. În Franța se va protesta astăzi, la Paris.

„Ne plouă, ne ninge, dar vom învinge”/ „Banii pe cultură i-ați dat pe băutură”/  „Ne este frig dar nu ne este frică”/ „Voi aveți bastoane, noi mâinile goale!”[46].

Rodica Culcer e de acord cu Dan Tapalagă că protestele de la Universitate sunt „făcătură televizată”[47].

Mircea Badea: în stradă se amendează lipsa de reacție a societății civile în ultimii 20 de ani. 22. 31. Antena 3.

*

A 10-a zi, duminică, 22 ianuarie 2012[48].

Românii au protestat la Montreal[49], în Canada, la – 25 grade Celsius. 13. 03 minute. România TV[50].

Mircea Platon: românii reacționează în parametrii inamiciției impuși de actuala putere[51].

Familia Regală a României se solidarizează cu protestatarii[52].

„Suntem români, suntem solidari” și „România nu uita: noi suntem de partea ta!”: pancarte afișate la Londra.

Se vorbește peste tot în lume despre protestele românilor.

Cornel Nistorescu vorbește despre luciditatea și spiritul critic al protestatarilor din Piața Universității[53].

„Respect” (cere un protestatar din Piața Universității)…18. 50. RTV.

Cristian Pîrvulescu: președintele T. Băsescu temporizează…așteaptă…dar România de acum e alta și nu se mai pot întoarce lucrurile la statusul de dinainte de proteste. 21. 12. Antena 3.

„Nu scăpați de mâna care vă trage de urechi”.

„Ciolanul: furtul și foamea poporului”. 21. 33. Antena 3.

„Chiar dac-am plecat, noi nu v-am uitat”: pancartă din Danemarca.

„Cuza, Iorga, Eminescu nu vor Udrea, Boc, Băsescu”. 22. 32. Antena 3.

Andreea Moloța (25 de ani, doctorand în Științe Politice): „Iubesc democrația”./ „Nu ai cum să nu-ți placă” să fii în Piața Universității. / Protestul înseamnă să ai voce. 23. 04. Antena 3.

*

A 11-a zi…a fost o zi de luni. 23 ianuarie 2012[54].

„Fie iarnă, fie vară, până pleci noi stăm afară”[55]/ „Creștem, învățăm, ne grupăm. Acesta este doar începutul!”[56].

2. 431 de protestatari au fost aseară, 22 ianuarie 2012, în Piața Universității…pentru că unul dintre protestatari le dă numere de ordine. 10. 30. Antena 3.

„Sunt român și nu sunt de vânzare”[57].

„Partidul Poporului pune semnul de egalitate între corupție și toate partidele. La fel și Noua Dreaptă.

Extremiștii ortodocși online nu agreează protestele pentru că anumiți lideri ai lor le-au spus că nu e lucru bun…și, se pare, că nici eterodocșii online (baptiști, penticostali etc.) nu se simt români și nu sunt afectați de ce se petrece în România…și de aceea nu au nicio reacție pozitivă”[58].

Andreea: cei din Piață sunt „un câine de pază” pentru democrația noastră. 21. 49. Antena 3.

Locot. Alexandru Gheorghe a venit cu trenul la București pentru ca să ia atitudine. Reprezintă nemulțumirea multor militari și se supune „voinței poporului”, așa cum a jurat, pentru că „democrația constituțională e încălcată în România”.

Oana Stancu: dacă protestele se termină…nimic nu se schimbă în atitudinea disprețuitoare a actualei guvernări.

„Udrea ești admiratoarea ta. Hai, plecați și tu și ea!”: pe o pancartă. 23. 27. Antena 3.

*

A 12-a zi, zi de marți, 24 ianuarie 2012[59].

La Iași oamenii sunt prinși în horă. 10. 53. Antena 3. În hora care ne unește de Ziua Unirii[60].

„Tinerii actori au decis: vrem anticipate și locuri în teatre”[61]/ „Nu încercați să ne opriți, acum nu mai reușiți!”[62].

„Vrem un președinte educat și un prim-ministru competent”: pancartă de la București, din Piața Victoriei.

Mircea Badea: „În Piaţă însă sunt şi mulţi infiltraţi activişti băsişti, asta neînsemnând că sunt cetăţeni care consideră că Traian Băsescu este bun pentru ţară şi care au venit acolo să spună asta. Sunt cetăţeni care au o misiune, au o treabă. Se află acolo la serviciu, în nici un caz pentru a face cunoscută o opinie personală”[63].

Mircea Diaconu[64]: „Ne trebuie un calmant” pentru România, adică un președinte care să ne aducă echilibru în spațiul public. 17. 43. Antena 3.

Prima reacție a președintelui Traian Băsescu, spre seară, la numirea unui nou ministru, după ce nu a participat la nicio manifestare publică de Ziua Unirii: „Se observă veselia demolării”.

Semn sigur: n-a înțeles nimic.

Mircea Dogaru[65]: președintele „agonizează urât de tot”. 19. 17. Antena 3.

Victor Ponta: discursul președintelui Băsescu a fost „un delir”. 20. 25. Realitatea TV. / E „un om rupt cu totul de realitate”.

Cristian Tudor Popescu: T. Băsescu „se străduiește să semene cu N. Ceaușescu al acelor zile”. 20. 31. Realitatea TV.

*

25 ianuarie 2012, a 13-a zi, zi de miercuri[66].

Discursul lui Cătălin Tolontan[67] se va dovezi de o mie de ori mai bun decât cel al președintelui României din acea zi.

„Nu te bucura de viscol! Tot nu scapi”: pancartă de azi.

Serviciile secrete filează Piața Universității[68].

„Piaţa Universităţii a reacţionat la discursul lui Băsescu: “Iarna nu-i ca vara / Nu te mai vrea ţara“”[69].

Moare Emil Hossu…pe care îl văzuserăm cu toții la Arcul de Triumf…

„Poa’ să ningă, poa’ să plouă, noi vrem guvernare nouă”[70]/ „Dacă voi nu ne lăsați să visăm…nici noi nu vă lăsăm să dormiți!!!”[71]/ „Statul în casă dăunează grav…democrației”[72].

*

A 14-a zi, într-o joi, 26 ianuarie 2012[73].

Bogdan Teodorescu[74]: „România se scufundă sub zăpezi în regimul Băsescu”.

Oamenii s-au adunat din nou în Piața Universității. Nu cedează. Cineva spune că…aici e cald, iar altcineva că a învățat de pe timpul lui Ceaușescu să rabde frigul. 18. 30. Antena 3.

Pe pancarta pusă pe un om de zăpadă, aseară, în Piața Universității, scrie: „Băsescu, nu uita, nici zăpada nu te vrea!” 18. 47, Antena 3.

Sunt 400 de oameni în Piața Universității, când afară sunt  -7 grade în București.

Se strigă: Cinste lor, cinste lor, cinste ciumpalacilor! și Rezistență fără violență!

La -10 grade Celsius au protestat 100 de oameni la Focșani. 19. 47. Antena 3.

*

A 15-a zi, vineri, 27 ianuarie 2012[75].

„Jos Băsescu! Lângă Ceaușescu…” se strigă acum, la 17. 40, în Piața Universității.

Sunt -8 grade Celsius la București acum,  la 18. 27.

O protestatară: „E o atmosferă liberă acolo”, în Piața Universității. 18. 48. Antena 3.

Se strigă: „Demisia!”. 18. 50.

Ceai fierbinte, pizza, covrigi, fructe…pentru protestatari.

„Iarna nu-i ca vara, nu te mai vrea țara”/ „Fie viscol, fie ger, tot demisia o cer”.

„Și în toate aceste zile…români au dăruit și au primit motive de demnitate. Pentru că, în primul rând, ceea ce s-a obținut a fost o primenire a încrederii românilor în ei înșiși. Și când creștem în coeziune și în încredere, în bucurie, creștem în credința în Dumnezeu”[76].

*

A 16-a zi, sâmbătă, 28 ianuarie 2012[77].

Ieri, vineri, 27 ianuarie 2012, în a 15-a zi de proteste, aproape 100 de oameni au protestat în Piața Universității la -10 grade Celsius. Iar la Sibiu au protestat 150 de persoana la -5, 5 grade Celsius. 35 de persoane au protestat la Constanța iar 50 de oameni la Timișoara[78].

„Câteva zeci de suceveni au protestat din nou, vineri seară, [27 ianuarie 2012], la minus 15 grade Celsius, cerând alegeri anticipate, demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a Guvernului şi scandând “Nu renunţăm!”, proteste împotriva actualei puteri fiind organizate şi la Fălticeni şi Gura Humorului”[79].

„”Alegeri anticipate“, “Jos Băsescu” şi “Demisia preşedintelui” sunt cele mai frecvente sintagme întâlnite pe site-uri, bloguri, conturi de Twitter şi paginile publice de Facebook în textele care au legătură cu protestele care au început pe 12 ianuarie, se arată într-o monitorizare Mediafax. Monitorizarea a fost realizată în perioada 12-24 pe circa 57.000 de surse online în limba română”[80].

„Libertatea nu are nevoie de autorizație!”[81].

“Asta-i ţara noastră, nu hoţia voastră!”, “Ocupaţi Piaţa, ocupaţi România”, “Libertate, solidaritate, unitate”…azi, în Piața Universității.

4.000 de oameni au protestat la Timișoara[82].

*

Pe 29 ianuarie 2012 a fost a 17-a zi. Zi de duminică[83]…

Crin Antonescu: „modelul României, în materie de libertăți, este Statele Unite și nu Siria”…ca reacție la o afirmație a unui oficial american la București.

„În ciuda gerului siberian peste 200 de persoane protestează şi azi, duminică [, 29 ianuarie 2012,] în stradă, în Piața Universității, împotriva Puterii.

Este cea de-a șaptesprezecea zi de proteste. Oamenii scandează aproape neîntrerupt: “Jos Băsescu!”, “Demisia!”, “Ieși afară, javră ordinară”, ”Plouă, ninge, noi vom învinge!”, “Boc, Boc, Boc demisia pe loc”, “Zi de zi aici vom fi!” și afișează zeci de pancarte cu lozinci antiprezidențiale și antiguvernamentale precum: “Ciumpalac, fac piaţa!”, “Democraţie, nu Băse-craţie!”,”Nu vom renunţa până nu veţi pleca!”, “Ne-am săturat de îngâmfaţi, vrem un guvern de tehnocraţi!”.

Alte mesaje ale participanţilor la protest sunt “Democraţie şi respect, România te iubesc!”, “Români, uniţi-vă! Jos guvernul ce doar împrumută!”, “Parlamentari, dacă sunteţi cu poporul, daţi-vă demisia“. Proteste au avut loc [în această] duminică și în alte orașe ale țării”[84].

Bogdan Teodorescu: „erodarea prin deriziune” e produsă de toată avalanșa de epitete și imagini minimalizatoare ale guvernării actuale. 20. 48. Antena 3.

Radu (medic care protestează): „Nu ies în stradă pentru mine. Eu mi-am învățat lecția. Am 35 de ani și nu mai aștept nimic bun de la nimeni. Dar copiii mei nu au 35 de ani. Copiii mei au 3 și 5 ani și nu au greșit cu nimic. Copiii mei au dreptul la o școală bună, o casă încălzită, haine frumoase și jucării noi. Copiii mei au dreptul la părinți”[85].

*

30 ianuarie 2012, luni, a 18 zi de proteste[86].

Crin Antonescu: „Mă îndoiesc profund că românii aşteaptă 3%, 5%, 7% de la Boc. Cred că românii aşteaptă ca această Putere să plece mai devreme sau mai târziu”[87].

Ieri s-a scandat: „Ne-am săturat de îngâmfați, vrem un guvern de tehnocrați!”, “Democrație și respect, România te iubesc!”, “Români, uniți-vă! Jos guvernul ce doar împrumută!”, “Parlamentari, dacă sunteți cu poporul, dați-vă demisia””[88].

Erau -11 grade în București la ora 18. 53.

S-a respins ideea de agoră[89].

Sunt 50-60 de protestatari acum în Piața Universității. 20. 41. Antena 3.

*

În ultima zi a lui ianuarie 2012, pe 31 ianuarie, zi de marți…a 19-a zi de proteste[90].

La București: „Boc, Boc, demisia pe loc!”…iar la Satu Mare: „Vrem să muncim, nu să cerşim”.

La Focșani „oamenii au scandat “Jos Băsescu”, “Jos Guvernul Boc”, “Alegeri anticipate!”, “Să plece din ţară”. Manifestanţii au purtat steaguri tricolore şi pancarte pe care se putea citi: “Jos Traian Băsescu”, “Demisia”, “Jos Guvernul Boc”, “Jos mafia” şi “Jos dictatorul!”[91].

În Frankfurter Rundschau se vorbește despre președintele autocrat al românilor[92].

Erau -17 grade Celsius la București la ora 21…și în Piața Universității se protesta.

Crin Antonescu:  T. Băsescu e „un virus antidemocratic” pentru România. 21. 25. Antena 3.

Cel mai aplaudat la Bruxelles a fost d-l Crăciun…în numele protestatarilor din România…și a vorbit despre libertate. A fost aplaudat de întreaga audiență…în afara de 5 oameni, membrii PDL. 21. 43. Antena 3.

Oana Stancu[93]: Traian Băsescu nu s-a schimbat deloc după cele 18 zile de protest. 22. 04. Antena 3.

Sorin Roșca Stănescu[94]: Nu mai avem separarea puterilor în stat. Adică „chintesența democrației”. 22. 10. Antena 3.

Mihai Gâdea: Acum nu mai protestează persoane sonore…ci oameni necunoscuți, dar care judecă corect. 22. 47. Antena 3.

Însă protestele românilor pentru demnitate nu s-au sfârșit în ianuarie 2012…

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a…

***

Omul nobil = cel care are comuniune cu Dumnezeu, p. 309/ Hristos este „din sămânța lui David după trup”, Ibidem/ apropierea și depărtarea de Dumnezeu ca niște consecințe ale faptelor noastre, p. 309-310.

*

„Cei care [sunt] supuși desfrânării, cei stăpâniți de mânie și cei înrobiți de lăcomie nu vor ca Domnul să împărățească peste ei, și, pe cât [ține] de voia lor, Îi refuză Împărăția”, p. 311.

*

„durerea ascuțită este suferința apărută în timpul nașterii în părțile vitale [ale femeilor] care nasc”, p. 311/ schimbarea culorii feței în timpul fricii, Ibidem/ „Iar noapte este viața aceasta, în care faptele rușinii sunt ascunse”, Ibidem/ „Cel care umblă în lumina poruncilor lui Hristos, [acela] este zi”, p. 312/ despre stele și constelații, p. 312-313/ nesăbuința, p. 314/ Canaan = ca o zguduitură, Ibidem.

*

„este greu să fie păstrată în firea umană curăția inimii”, p. 314/ „Orice păcat e nesăbuință și odraslă a nesăbuinței”, p. 315, a îndrăznelii păcătoase.

Nu îmi amintesc să mai fi întâlnit substantivul nesăbuință în vreo traducere românească recentă. El a cam dispărut din limbajul obișnuit…pentru că folosim, cel mai adesea, pe imprudență…pe neatenție…pe lipsă de cuviință…de moralitate.

*

„semeția este sora fărădelegii”, p. 315/ „cel nedrept este semeț față de dreptate și se trufește față de ea”, Ibidem/ „smerirea nesăbuinței celor semeți”, Ibidem.

*

Sufir = o țară de neam indian, p. 315/ În n. 1667, p. 315, traducătorul nostru spune că e vorba de Ofir, considerată, de obicei, ca fiind Etiopia.

*

În p. 315-316 nu e vorba despre aurul nelămurit (o eroare de redactare), ci despre cel lămurit, care e purificat de amestecuri.

*

„Temelia pământului nu este cunoscută firii omului, după cum aflăm din Iov”, p. 316/ despre pământ, p. 317/ cer = Puterile cerești, Ibidem/ „Puterile cerești sunt în acord cu urgia dreaptă a lui Dumnezeu”, Ibidem/ Madai = măsurătoare, p. 318/ înțelepciunea ca femeia de care Dumnezeu este îndrăgostit, p. 319/  „ziua răsplătirii”, Ibidem/ zdrobirea de piatra Hristos a pruncilor minții babilonice, amestecate, a ideilor în care s-a amestecat intenția/ dorința de păcătuire, Ibidem.

*

„Învățăturile rele” trebuie lovite de „cuvântul adevărului”, p. 319/  „umilirea Babilonului”, p. 320/ „trista pustiire”, Ibidem/ „Ecoul înseamnă pustiirea extremă”, p. 321/ sirenele mitologiei, Ibidem/ despre struți, Ibidem.

*

Aquila a pus semnul de egalitate între sirene și struți, p. 321.

*

Iar pe onocentaurii despre care vorbește LXX și Aquila, Sfântul Vasile îi egalizează cu „un neam de demoni îmblăniți și întunecați la înfățișare, a căror faptă este să umble neliniștiți, să nu stea deloc cu picioarele și nici să nu se folosească de cuget”, p. 321. Ideea e că acest neam de demoni așa le apare/ așa li se arată oamenilor: ca fiind niște monștri îmblăniți.

*

Există mai multe pustiuri Sodoma…și Sodoma înseamnă orbire sau pustiire…dar are și conotații pozitive: liniște adâncă, asemănare, chemare, temeliile lor…, p. 322.

*

Gomora = măsură și răzvrătire, p. 322/ „distrugerea orbirii este începutul vederii”, Ibidem.

*

Necesitatea, soarta și destinul, accentuează Sfântul Vasile, sunt concepții păgâne, p. 322/ „astrologia este o invenție a caldeilor”, Ibidem/ prin astrologie se neagă providența/ purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni, Ibidem.

*

„sălaș al duhurilor rele”, p. 323/ sufletul confuz este sufletul bântuit de ecoul părăsirii lui Dumnezeu, Ibidem/ demonii, prin „chemarea cu glasul”, prin vorbe și prin cântece, produce desfrânare în suflete, Ibidem/ negarea miturilor păgâne, Ibidem.

*

„Demonii, care produc în noi diverse păcate, se spune că dansează…[...] [Căci] demonii, folosindu-se de noi ca de niște măști, acum dansează ca un furios, acum ca unul care dorește și este agitat de plăcerea trupului, altădată ca un mincinos. Și astfel ne facem primitori ai lucrării felurite ale demonilor, schimbându-ne după dorința acelora inima noastră și mădularele trupului”, p. 323-324.

*

Despre arici: „un animal care are în jur țepi în loc de peri, [și care este] greu de prins și viclean”, p. 324.

*

Cap. al 14-lea al cărții începe odată cu p. 325./ despre prozelit, Ibidem/ „Lucifer, cel care a căzut din cer”, p. 326/ Demonul sau „cel rău nu are necurăția în alcătuirea [firii lui], ci pentru că s-a mânjit de sânge, distrugând pământul Domnului și ucigând poporul prin păcat”, Ibidem/ firea omenească asemănată cu o haină, Ibidem.

*

„Probabil înainte de a fi omul creat, i-a fost lăsat și diavolului loc de pocăință și dacă vanitatea, chiar dacă era o boală mai veche, ar fi fost totuși îngrijită, [iar el] s-ar fi vindecat prin pocăință, se putea ca el să fie repus [în starea de] la început”, p. 327.

*

Omul care e „sămânță rea” e cel care se face exemplu de păcătuire pentru alții, p. 328/ rodirea faptelor bune, p. 329/ „Răul este o ridicare a răutății”, Ibidem, o răutate în act, în acțiune, în derulare…/ rămășița păcatului, amintirea lor…naște alte păcate, p. 329-330.

*

Vorbirea în pilde a Scripturii, p. 330/ șerpii = saducheii și fariseii; vulpea = Irod; caii în rut/ în călduri = cei iubitori de păcate; oile = oameni lipsiți de răutate; iezii = cei fără comuniune și zgârciți, Ibidem/ aricii = cei bogații, p. 330-331/ țară/ țarină = inima cea bună, p. 331.

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 21 zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi.

• Istoria se scrie de către oamenii care produc evenimente marcante.
• Lelia Munteanu (Gândul): „Aseară [e vorba de 1 februarie 2012], la Universitate, „ciumpalacii” spărgeau gheaţa de pe trotuar şi scandau: “Hai, Băsescule, în Piaţă/ Ca să-ţi dăm whisky cu gheaţă!””.
• Diana Stancovici (Gândul): „Peste două mii de suporteri ai principalelor echipe de fotbal din ţară sunt aşteptaţi, sâmbătă, 4 februarie 2012, la un protest antiguvernamental la Sibiu”.
• Elena Udrea: „Pentru cei care cu adevărat sunt nemulţumiţi şi şi-au spus nemulţumirea în stradă avem toată înţelegerea şi încercăm să găsim soluţii la problemele lor. Pentru ceilalţi, care fac din asta politică, eu zic că e mai bine să treacă la muncă”.
• Dan Zavaleanu (Cotidianul): „Preşedintele PSD Victor Ponta a declarat, la Realitatea TV, că prima măsură pe care ar lua-o USL în momentul preluării guvernării ar fi scăderea CAS, nu creşterea veniturilor, arătând că scopul ar fi crearea de locuri de muncă. Pe de altă parte, social-democratul consideră că sunt unele venituri care ar trebui crescute imediat, în timp ce altele nu ar trebui majorate deloc”.
• Crin Antonescu: „Văd însă, în continuitatea protestelor, că oamenii nu se mai lasă păcăliţi ca să cedeze. Cert este că fiecare zi care trece, fără ca noi să avem o soluţie de deblocare, este foarte costisitoare pentru noi toţi. Este un an economic greu, e nevoie de decizii serioase, de opţiuni majore care nu pot fi luate decât de un guvern puternic, nu în sensul susţinerii sale parlamentare, ci al încrederii pe care cetăţenii să i-o acorde. Or, semnul de nediscutat al acestei greve nu se dă decât la alegeri”.
• „”Poc, poc, lasă-ne Boc”; “Traian a naufragiat în marea co­rupţiei/ Boc şi acoliţii fură sub co­man­da lui/ Stop/ Trimiteţi de urgenţă DNA, DIICOT şi SMURD””.
• Bogdan Essin, protestatar: „Cred că cineva, oricine ar veni la conducerea ţării, trebuie neapărat să aibă coloană vertebrală şi o mo­ra­litate excepţională. Un om mo­ral, de asta avem nevoie”.
• Mihai Boboc, protestatar: „Avem nevoie de oameni competenţi. La agricultură să fie inginer agronom, la industrie, un inginer care să fi parcurs măcar câteva cicluri productive, nu pui popă sau ginecolog la agricultură, vreau să fie omul potrivit la locul potrivit. Avem atâţia oameni pregătiţi, care pleacă în “afară” şi noi punem politicieni”.
• Mădălina Ion, protestatară: „Îmi place să fiu liberă, să nu fiu constrânsă. Cu toate că eram tânără când a căzut Ceauşescu, observ acum aceleaşi apu­cături la domnul preşedinte Băsescu. Iar motivul prin­cipal pentru care m-am ho­tărât să ies în Piaţă a fost acela că nici măcar pe vremea comunismului nu ne-au tăiat atâtea drepturi şi beneficii. Ne taie din libertate, ne fură viitorul. Aş vrea ca românii să fie mai solidari”.
• Călin Gabriel Gherghinescu, protestatar: „Sunt aici să protestez pentru că nu au făcut nimic bine până acum şi ne-au păcălit să-i votă”.
• Gabi Ion, protestatar: „Am venit în Piaţa Universităţii din mai multe motive, dar cel mai tra­gic este că am simţit mirosul dictaturii. Şi este păcat că cei mai tineri dintre noi nu l-au simţit şi cred că nu au de unde să-l simtă. Ei încă nu ştiu ce înseamnă să trăieşti sub o dictatură şi nici mi­nunea democraţiei. Oricum ar fi, nu ne îndreptăm într-o direcţie bună”.
• Ana-Maria Essig, protestatară: „Protestez pentru câştigarea dem­nităţii şi pentru moralitatea po­porului român, care este frumos, dar, din păcate, a adormit puţin, iar cu frigul ăsta poate se tre­zeşte un pic”.
• Nicolae State, protestatar: „Am venit în Piaţa Universităţii cu un mesaj: Deşteaptă-te, ro­mâ­ne! Pro­testează împotriva oricui dis­pre­ţuieşte legea, adevărul şi mun­ca! Am venit în Piaţa Universităţii pentru că manifestaţia de aici să nu se întrerupă până la rezolvarea tu­turor cererilor oa­menilor”.
• Miruna Matei, protestatară: „Cred în democraţie. Cred că e important să lupţi pentru ceea ce crezi şi momentan democraţia este pusă în pericol de un guvern care nu mai ţine seama de nimic”.
• Florin Zamfirescu: „Prin eşecurile repetate pe care le traversăm, toată lumea crede că guvernanţii noştri, de-a lungul vremii, erau proşti. Dar eu cred că au fost şi sunt extrem de in­te­ligenţi, numai că sunt rău in­ten­ţio­naţi. Acest lucru e vizibil cu ochiul liber. Sunt an­gajaţi să distrugă tot ceea ce în­seam­nă această ţară. Nu întâmplător României i se spune Grădina Maicii Domnului, nu întâmplător Prinţul Charles desco­peră Transilvania şi habar n-avem câte mai avem de vânzare şi cât de repede se vând! Şi nu este din prostie. De fapt, este subordonarea unor comandamente exterioare”.
• Idem: „Sunt bucuros că oamenii au început să se trezească”.
• Idem: „Lumea să nu creadă că Piaţa Universităţii este formată doar din 50 de demenţi sau de disperaţi care stau acolo în frig şi urlă. Piaţa Universităţii este formată acum din 20 de milioane de oameni care nu pot veni, care nu pot sta acolo. Cred că prin martie toa­tă ţara va fi în picioare!”.
• Idem: „Eu am fost crescut „prost”. Bunicul îmi spunea: “Ai grijă, există neamuri bune şi neamuri proaste. Poate să aibă câte facultăţi vrei, dar cu neamul prost n-ai ce să faci!” Şi eu mă întrebam, fireşte, ce însemnează neamul prost? Din punctul bunicului de vedere, este acel neam care funcţionează după interesele proprii, care uită de cuvânt, de promisiune, de punctualitate, care uită de onoare şi funcţionează după propriile interese”.
• Elena Băsescu: „Tinerii s-au îndreptat în număr mare către universităţi, ceea ce a dus la o inflaţie de diplome, mai ales în domenii ca Drept şi Economie. Nu spun că este un lucru rău, dar uneori e nevoie de muncitori ca tâmplari, electricieni, instalatori şi nu-i mai poţi găsi astăzi în rândul populaţiei tinere. Cred că această situaţie reprezintă un semnal de alarmă”.
• Carmen Dragomir și Petru Zoltan de la Jurnalul Național despre cea de a 21-a zi: „Pentru a 21-a zi consecutiv, în ciuda frigului de afară, oamenii au ieşit din nou în stradă să-şi strige nemulţumi­rile împotriva Guvernului condus de Emil Boc. În jurul orei 19:00, în faţa Teatrului Naţional se aflau aproximativ 100 de manifestanţi aflaţi în aşteptarea tinerilor care protestează la Fântână, pe latura opusă a Pieţei”.
• Idem: „Mulţimea manifestanţilor scandează „Rezistenţă, rezistenţă!”, afirmându-şi dorinţa de a continua protestele în ciuda politicienilor care vor ca vocea Pieţei Universităţii să nu se mai facă auzită, dar şi a gerului care a pus stăpânire pe România”.
• Idem: „”M-ai numit neavenit, de aia am venit. Prin această pancartă îmi exprim dispreţul”, sau „Băse, metroul este de vânzare!”. O doamnă, între două vârste, poartă un banner cu următorul mesaj: „Au înnebunit salcâmii, şi acum vrei să fii cuminte?”. Unul dintre cele mai dure mesaje din Piaţă face o comparaţie între Traian Băsescu şi Nicolae Ceauşescu: „Nu vrem bani, nu vrem mâncare, dictatorul să se care”.
• Idem: „Tinerii prezenţi în Piaţa Universităţii au scandat şi împotriva mi­nistrului Educaţiei, Daniel Funeriu, amintindu-i că „un bărbat de gen neutru a distrus învăţământul””.
• Idem: „Solidar cu manifestanţii a ţinut să fie şi un grup de angajaţi ai Metrorex care şi-a strigat nemul­ţumirile faţă de degradarea condi­ţiilor de viaţă din România”.
• Idem: „Pe partea opusă a Pieţei, la Fântână, alături de un steag tricolor e afişat mesajul: „O dorinţă sinceră, România liberă! Cer mult?”.
• Adrian Năstase: „In 2004, cand am parasit guvernarea, datoria pe fiecare locuitor era de 1000 euro. In 7 ani, Basescu a dus-o la 4570 euro. Datoria fiecarui roman a crescut deci, in regimul Basescu de 4, 5 ori”.
• Idem: „In 2011, am platit [ca tara] 6 milioane euro pe zi numai dobanzi la datorie. In 2012, vom plati 2, 2 miliarde euro numai dobanzi (6, 2 milioane euro/zi)”.
• Camera web a Jurnalului Național, 21. 19:
  
• Ioan Oltean: „Cei care urlă, cei care ţipă, sunt neputincioşii, nepricepuţii, aceia urlă, slăbănogii. Nu veţi găsi un om deştept, un om harnic, un om priceput, să vină să urle, să dea în cap şi să jignească pe nimeni, dar nepricepuţii, handicapaţii”.
  
• Zeci de persoane protestează la Deva de 20 de zile. 21. 45. Antena 3. La Bistrița: 60 de oameni în fiecare zi. La Craiova la fel: se protestează. Îl jelesc pe președinte în mod umoristic. Și la Ploiești se protestează.
• Isteria bucureștenilor în materie de cumpărături…pe fondul dezinformării de astăzi cu ninsoarea…m-a îngrozit. Am avut impresia că majoritatea suferea de un virus mortal…și își căutau antidotul. În unele magazine, senzația de frică animalică a fost arhiprezentă…
• Panica asta a lipsei mâncării, care s-a extins la nivel național, a fost primul test major de manipulare pe 2012.

• Claudiu Crăciun: „Noi suntem dumnevoastră”. 22. 06 minute. Antena 3. Noi, cei din Piața Universității…suntem unii dintre dumneavoastră.
• Idem: Sunt vreo 200-250 de oameni acum în Piața Universității.
• Idem: Acum se stă în Piață dintr-un sentiment de îndârjire și responsabilitate./ Protestează și străini în Piața Universității. /
• Daniel Barbu: „e o mișcare antiguvernamentală conjuncturală”. 22. 12. Antena 3./ În cadrul protestelor s-a auzit glasul societății./
• S-a protestat astăzi și la Petroșani și Hunedoara.
• Doru Stănculescu: „revolta de astăzi e total justificată”. 22. 20. Antena 3./ Am indemnizație de revoluționar./ mă doare „lipsa de respect a celor care sunt plătiți de noi”/
• Dorin Tudoran: „Uneori, ei şi admiratorii care-i urmează necondiţionat îmi par aflaţi într-o transă din care nu mai pot ieşi, fiindcă au uitat atât de unde şi de ce au plecat la drum, cât şi locul unde-şi propuseseră să ajungă. Fumează opinii încontinuu, se-nvârtesc ameţiţi în loc şi privesc fascinaţi la rotocoalele ce se ridică spre cer, fără să bănuiască vreo clipă că e vorba chiar de fumul ce le iese pe nas şi pe urechi. De atât fum, devine din ce în ce mai greu să deosebim formatorii de fumătorii de opinie”.
• Vladimir Tismăneanu: „actiunile strategice ale lui Traian Basescu, fara a fi “impecabile”, merg pe linia unei etici a responsabilitatii, nu pe aceea a unui rigorism exacerbat”. Concluzia sa: cei care protestează…nu sunt exasperați…ci bucuroși.
• Și folclorul protestatar prosperă…

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69.

***

Că El blasfimi/ blasfemiază…

Că El blasfemiază pe Dumnezeu…pentru că a dat iertare de păcate acestui fiu al Său…acestui fiu al suferinței…care era paraliticul/ slăbănogul nostru.

Cine sunt cărturarii în cadrul acestui eveniment dumnezeiesc…al vindecării unui suferind?

Cine sunt ei?

Sunt oamenii cu virtuți…sunt oamenii cu o pregătire teologică, cu o pregătire științifică…intelectuală…Dar care nu știu să se bucure existențial, plenar…

De ce anume?

De vindecarea unui om…

Și când nu poți să te bucuri…și când nu poți să feliciți pe cineva pentru ieșirea lui dintr-un cataclism…prin aceasta îți anulezi statutul tău de om…de om sensibil la durerile și la bucuriile celuilalt.

Statutul tău de om, de așa-zis gânditor…

Pentru că intelectualitatea noastră, studiile noastre trebuie să ne umanizeze…trebuie să ne umple de capacitatea de a ști să relaționăm cu oamenii.

Să știm să vorbim.

Să știm să ne raportăm…

Studiile, pregătirea noastră științifică trebuie să fie pentru viață și pentru relațiile cu oamenii.

Fiindcă noi venim în ajutorul oamenilor…

Și ele ar trebui să ne facă oameni de caracter, niște oameni verticali.

Și, în esență, să știm să ne bucurăm cu cei care se bucură, cum spune Sfântul Pavel, și să ne întristăm cu cei care se întristează [Rom. 12, 15].

Căci să vezi un paralitic, să vezi un om „condamnat” la neputință pe toată viața – atâta timp cât atunci nu erau sistemele medicale și aparatura de acum, unde omul mai poate avea o șansă – că se vindecă…că se ridică pur și simplu în fața ta…și tu să te poziționezi nu prin ochii bucuriei și ai mirării față de el ci prin ochiul parșiv, pseudo-teologic, ridicând, în mod injust, problemei iertării păcatelor…înseamnă a nu fi om…

Căci cum mai poți să te întrebi: cum poate cineva să ierte păcatele…când vezi că omul se ridică din boală, că s-a vindecat?

Înseamnă să nu pui prima întrebare: cum s-a vindecat acest om?

Însă întrebările cărturarilor, ale învățaților lui Israel sunt precugetate…premeditate…

Sunt dialoguri interioare…care neagă prima raportare la eveniment…pentru că ei stau distanți față de evenimentul vindecării…și se întreabă lucruri secundare.

Sau se întreabă lucruri extrem de răutăcioase…

Pentru că nu se bucură de vindecarea slăbănogului, a paraliticului…ci ei chestionează în ei înșiși…ce?…însăși statura interioară a Fiului lui Dumnezeu.

Ei se întreabă: „Cine este Acesta?!”. Adică la modul disprețuitor…

Sau își spun, mai degrabă: „Acesta este un nimeni…E un impostor…”.

De ce?

Pentru că hulește…

Căci cine putea să Îl blasfemieze pe Dumnezeu decât un impostor?

Și din acest motiv ei nu cinstesc vindecarea…sau nu se bucură de vindecarea slăbănogului…

Pentru că ei aveau o părere preconcepută despre cine este Iisus.

Pentru ei Iisus nu era Mesia. Nu era Fiul lui Dumnezeu.

Iar vindecarea – motiv pentru care nu se bucurau de ea – era considerată de ei un șiretlic. Ba chiar – și asta era nebunia, aroganța lor – vindecarea era considerată un truc periculos…prin care Iisus căuta să-i înșele pe cei care Îl urmau…și pe alți potențiali adepți.

Și tocmai de aceea ei pun problema blasfemiei.

Și problema blasfemiei o va repune în calcul…cine?

Arhiereul…

Când?

În momentul când Îl va judeca [Mt. 26, 65; Mc. 14, 64; Lc. 22, 71; In. 19, 7].

Și când pune problema blasfemiei?

După ce tocmește oameni care trebuiau să aducă mărturii plurale, care se băteau cap în cap…mărturii mincinoase [Mt. 26, 59-60]…

Și de aceea, dragii noștri, trebuie să înțelegem că raportarea la oameni sau raportarea la Dumnezeu nu trebuie să fie premeditată.

Ci trebuie să vorbim cu Dumnezeu și cu oamenii din simplitatea inimii noastre.

Trebuie să vorbim din curăția primului simțământ pe care îl avem…care se naște în inima și în mintea noastră.

În cadrul convorbirilor duhovnicești sau în cadrul povățuirii duhovnicești a ucenicilor…marii Sfinți ai Bisericii răspundeau întrebărilor lor cu primul gând pe care Dumnezeu li-l lumina…li-l aducea în mintea lor…

Adică venea ucenicul și întreba: E bine să fac acest lucru? Și întrebarea aceasta trebuia să fie una smerită și ascultătoare…în relația cu Învățătorul, cu Părintele lor, cu Maestrul lor duhovnicesc.

Iar dacă era astfel…dacă ucenicii căutau lucruri dorite de Dumnezeu…Părinții lor primeau imediat sfat…luminare pentru ei.

Însă Părinții lor primeau sfatul pentru ucenici tocmai în smerirea lor față de fiii lor duhovnicești. Atunci lumina Dumnezeu mintea Părintelui, când Părintele și ucenicul doreau, cu adevărat, luminarea lui Dumnezeu.

Și Părintele, încredințat de luminarea lui Dumnezeu, îi spunea ucenicului primul cuvânt simțit…de el.

Pentru că știa că e rodul luminării lui Dumnezeu…pentru el…și un răspuns potrivit acelei situații.

Însă într-o altă situație…și cu raportare la alt ucenic…aceeași problemă suferea mutații…

Trebuia un alt răspuns pentru el…

Căci Dumnezeu lucrează, cu fiecare în parte, altfel…

El lucrează într-un mod propriu lor…și pe măsura înțelegerii lor…

Și observăm că măsura înțelegerii cărturarilor era ocultată…pentru că ei răspundeau premeditat…

Raportarea lor la Hristos nu se făcea din prima…ci ei aveau adâncul lor…infectat de răutate și de porniri rele împotriva Lui…a lui  מָשִׁיחַ/ Mașiah…a lui Mesia…a Fiului lui Dumnezeu întrupat.

Căci de aceea, la Matei 9, 4, stă scris în textul grecesc: che idon o Iisus/ și văzând Iisus…ce?…as entimisis afton…cugetările lor…le-a spus: Inati entimiste ponira en tes cardies imon/ De ce cugetați rele în inimile voastre?

De ce gândiți la rele în inimile voastre?

De ce clociți răutatea în inima voastră…și nu acceptați din prima ceea ce inima voastră resimte/ înțelege/ vede?

Și acceptăm cu toții acest lucru: că oricât de păcătos, de ateu, de pizmaș și de nenorocit ar fi un om…oricât de căzut/ de decăzut ar fi el…când e vorba să vadă o minune…tresare…

Tresare inima lui…

Pentru că minunea e revărsarea iubirii lui Dumnezeu față de cineva. De un om, de un animal…într-o anume situație…

Și omul, adâncul omului resimte imediat manifestarea lui Dumnezeu în viața oamenilor…în viața lumii..în viața creației.

Însă aceiași oameni pătimași, care văd minunea…imediat o neagă…imediat astupă această bucurie, această emoție…această raportare la minune…cu ce?…cu precugetările lor…cu cugetările rele pe care tot le-au mestecat în adâncul inimii lor, cu necredința pe care și-au asimilat-o de-a lungul timpului…pentru ca să nu cadă de proști…

Pentru ca să nu-și nege pozițiile lor anti-umane, anti-dumnezeiești…adică necredința și ateismul lor.

Tocmai de aceea își neagă acele sentimente de bucurie, de perplexare…de bucurie pentru altcineva…pe care îl văd vindecat…îl văd salvat…dacă sunt martorii unei minuni…și se adâncesc, în fața minunii, în propriile lor gânduri rele, în propria răutate a inimii lor.

Și toate acestea pentru un singur lucru: pentru ca să nu fie mulțumitori.

Și observăm, din păcate, toate aceste împotriviri față de credința în Dumnezeu…la foarte mulți oameni…în diferite momente ale vieții lor…

Căci, pe de o parte…îi vedem că se bucură de un câștig la loto, de o fericire anume, de o vindecare…dar, pe de altă parte, nu se gândesc să înalțe nicio mulțumire față de Dumnezeu…nu dau nicio milostenie…Bisericii sau aproapelui…

Nu devin mai respectuoși, mai fragili în gânduri…cu mai multe fragilități interioare față de mediul înconjurător…față de familia lor…față de rudele lor…față de comunitatea în care ei sunt și în care trăiesc.

Și, din acest motiv…observăm că minunea nu este de ajuns pentru mântuirea omului…pentru trezirea lui din dormitare…