O platformă creştin-ortodoxă pentru o altfel de postmodernitate
Posts tagged pr. dorin picioruș
Probabil sau mai mult ca sigur
08 months ago
by Pr. Dorin
in Fişe de lectură
Ebraică/ Șalom, ma șlonca? → Bună, cine ești tu? / Eu sunt student. → Ani telmid. /
Eu = ani; tu = ata (m.)/at (f.); el = hu; ea = hi, noi = anahnu; tu = atem (m.)/ aten (f.); ei = hem, ele = hen.
Alfabetul: alef, beth, ghimel, daleth, hei, vav, zain, het, tet, iod, caf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, țadic, cof, reș, șin, tav.
rege = meleh; Miriam; Natan; ban= chesef; tată = abà; mamă = imà; bine = tov; zahăr = sucar; carne = basar; usturoi = bațal; cameră = heder; unchi = dod; umăr = catef; ureche = ozen.
cana(h) = cumpărat (m.)↔ h-ul final nu se rostește dar se transliterează.
de asemenea = gam; dificil/ greu = cașe; dimineață = bocher; fericit = samer; foame (m.) raev; foarte = meod; înalt = gavoa; lună = hodeș; lung = aroh; mare = gadol; minut = daca; laila(h) = noapte; obosit (m.) = aief; oră = șaa(h); sărac = ani; scurt = cațar.
urs = dov; vechi (cu referire la obiect) = iașan; ziua = iom.
Punct pe dreapta = ș/ punct pe stânga = s.
Zilele săptămânii: șabat; iom rișon = ziua întâi = duminica; iom șeni = ziua a doua = luni; iom șliși = ziua a 3-a = marți; iom revii = ziua a 4-a = miercuri; iom hamiși = ziua a 5-a = joi; iom șiși = ziua a 6-a = vineri.
albină = dvora; haia(h) = animal; zachen = bătrân/ vechi (cu ref. la o persoană); bogat = așir; hole(h) = bolnav
Sliha(h)! = scuzați-mă!
Erev tov! = Bună seara!
Bocher tov! = Bună dimineața!
Litra ot! = La revedere!
Șalom = Pace/ Salut!
Ma șlom ha? = Ce mai faci? (când se adresează bărbatul); Ma șlom meh? = Ce mai faci? (când se adresează o femeie); Ani miț taer!= Îmi pare rău! (pentru bărbat); Ani miț taert! = Îmi pare rău! (pentru o femeie).
lo = nu; chen = da
Beracașa! = Te rog!
Toda(h) = Mulțumesc!
șmi = numele meu este…
Ani besete raiata? = Eu sunt bine, tu? (pentru bărbat); Ani besete reat? = Eu sunt bine, tu (pentru o femeie).
ve = și; bet-cafe = cafenea/ casa cafelei; hotel = malon; mi-ar place/ mi-aș dori = alacheș; muzeu = muzeon; Arțot Abrit = Statele Unite = USA; aeroport = namaltuha; repede = maher; restaurant = misada; șem areho = numele străzii; taxi = monit
Savantul evreu Eliezer Ben-Yehuda (1858-1922) a creat limba ivrit (caractere ebraice + reguli fonetice, morfologice și sintactice + neologisme).
ever = de dincolo; midrașul cuprinde ramez + draș.
Cele 4 sensuri: pșat (literal); remez (aluziv); draș (exegetic) și sod (mistic).
Alfabetul ebraic are 23 de semne și cuvinte cu rădăcină triconsonantică. Scriere de la dreapta la stânga. Limbă sintetică.
hascala = iluminism
Orice cuvânt începe cu o consoană. Toate consoanele se citesc în afară de a, h, v, iod, a.
Iod, vav și he nu se rostesc la final de cuvânt și când sunt precedate de vocale.
ochla(h) = mâncare; orma(h) = viclenie; baonia = în corabie.
Dagheșul forte (punctul în consoană) dublează consoana.
dușman = sin; goiim = neamuri; ruah = duh/ vânt; rea = prieten; răsplată = ghemul; halelu = lăudați; roșie = aduma; hacheled = câinele.
Mappicul = punctul în consoană pentru a se rosti h-ul final.
Accentul cade pe ultima silabă a cuvântului.
sefer = carte, hasefer = cartea, losefer = cărții
Accentele: atnah, silluc și munch.
Hai(e)or = Nilul; devarim = lucruri.
Limba ebraică are prepoziții puține: be = în, lângă, prin cu; ce = ca, ca și, după , conform cu; le = la, spre, pentru.
min-haareț = din pământ; vavul proclitic e conjuncție = și, dar, așa (de); astfel, dacă…sau ca un prefix inseparabil.
Ierușalaim = Ierusalim; Canaan; șem = nume, mână = iad; idiș = leagăn
*
Germană. /Emotion= emoție; Kleid = rochie; Verband = 1. uniune/ asociație, 2. pansament, bandaj.
Substantivele se scriu numai cu literă mare, adjectivele și verbele cu literă mică.
Verbannung = exil; Verbeugung = plecăciune; Kleidung = îmbrăcăminte; Klammer/ -n = 1. paranteză/ -e; agrafă/-e.
Și germana e limbă sintetică.
Klang = sunet; es klappt = în regulă!
Schlange = șarpe. Ca să avem șarpe cu clopoței trebuie să alăturăm cele două cuvinte și să formăm unul singur: Klapper⁄schlanger. Și în interiorul noului cuvânt substantivul e scris cu literă mică.
adj. klar = clar, limpede; vt. klären = a clarifica, a limpezi; Klause = chilie; Klavier = pian [citim clavir, după cum l-am împrumutat și noi în română].
Klavier spielen = a cânta la pian. Dar pentru pianist (adică pentru cântător la pian) avem subst. Klavier⁄spieler.
kleben = a lipi; adj. klein = mic…de unde Inocențiu Micu/ Klein; klein⁄stadt = oraș mic, provincial (klein + stadt); Klerus = cler
Klo⁄papier = hârtie de veceu = hârtie igienică…pentru că Klosset, prescurtat Klo = closet, veceu.
Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [18]
08 months ago
Scrisoarea nr. 33 (3 martie 1946)
Destinatar:
D-nei Florica Ivan,
str. Griviței, nr. 67,
Turnu Măgurele,
jud. Teleorman.
*
Expeditor:
I.[lie] Mocanu,
str. Silistra, nr. 15,
Calea Colentina,
București.
Florica,
Florica, tu ce mai faci? Azi ți-am strigat numele în gând de mai multe ori. Aveam așa impresia că te chem…și [că] tu îmi răspunzi și vii…
Eu nu sunt supărat dacă nu-mi scrii, dacă pentru tine faptul acesta este un motiv care îți aduce plăcere.
În scrisoarea trecută am uitat să te întreb ce Babă ți-ai ales[1]. Acum e prea târziu…
Dar, în orice caz, să-mi scrii care a fost [ziua] și cum a fost acea zi în care ai ales să fii Babă. Eu îți spun că am ales ziua de 7…
Mi-e dor să mă cert cu tine.
Să ne certăm și să ne împăcăm!
Oricât de răi am fi unul față de altul, tot e mai bine așa, împreună, decât departe unul de altul. Și liniștiți, și bine…
Dar…nu e așa că noi nu ne certăm?…Noi suntem cuminți!…
Doar câteodată, așa, ca să nu ne plictisim și să nu uităm că ne este frică, și unuia și altuia, că nu mai ținem unul la altul. Sau că unul ține mai mult și altul mai puțin…
Și niciodată n-o să ajungem să ne iubim îndeajuns [de mult].
Eu niciodată n-o să ajung să te iubesc atât de mult [pe] cât mă iubești tu. Dar nici tu n-o să ajungi să mă iubești atât de mult [pe] cât te iubesc eu.
Vezi, ăsta e un motiv foarte serios de necaz și ceartă pentru noi, chiar de ură câteodată!…
Eu cred că ai înțeles fraza ultimă, din scrisoarea trecută, așa cum trebuie[2]…
Florica, tu mai mă visezi? Eu nu te-am mai visat de multă vreme. Ce zici? Asta înseamnă că nu te gândești la mine.
Dar ce Dumnezeului faci acolo? Sunt curios să știu!… Ba nu sunt curios deloc…De ce să zici tu că ești mai tare și ai izbutit, nescriindu-mi, să mă faci curios și nerăbdător?!
Sau poate tu mă încerci…
Ei bine, dacă este așa[3], atunci trebuie să afli că, chiar scriindu-ți numai eu și tu nescriindu-mi deloc, tot eu sunt mai tare, fiindcă așa vreau.
Ilie.
***
Scrisoarea nr. 34 (11 martie 1946)
Destinatar:
D-nei Florica Ivan,
str. Griviței, nr. 67,
Turnu Măgurele,
jud. Teleorman.
*
Expeditor:
I.[lie] Mocanu,
str. Silistra, nr. 15,
Calea Colentina,
București.
Florica…
Dacă prin faptul că nu[-mi] scrii scontezi anumite lucruri și păreri, nu mă interesează. Dar mă doare faptul că acest sistem l-ai întrebuințat față de alții iar acum îl folosești [și] față de mine. Adică, cu alte cuvinte, mă treci și pe mine în rândul celorlalți.
E drept că uneori eu spun anumite lucruri ce n-ar trebui spuse, așa [după] cum faci tu. Află însă că eu vreau să apar[4] așa [după] cum sunt.
Puțin mă interesează dacă e bine sau rău, dacă mă scad sau mă înalț prin aceasta.
Mie nu mi-e teamă să mă arăt în lumină, fiindcă nu am nimic de ascuns.
Dacă tu te ascunzi sau ai ceva de ascuns eu nu îți pot cere nimic.
Însă [vreau să știi] un singur lucru: niciodată nu am cerșit ceva cuiva. Niciodată, mai ales, nu am insistat prea mult [față de cineva].
Cum am simțit că cineva se plictisește cu[5] prezența mea, m-am retras onorabil.
De aceea, iată, e ultima scrisoare pe care ți-o trimit!
Dacă de acum înainte îmi vei scrie, eu îți voi răspunde.
Și numărul scrisorilor mele va fi egal cu al celor trimise de tine.
Nimic nu se va schimba în sufletul meu. Dar atitudinea aceasta e necesară pentru ținuta înaltă ce trebuie să o dăm sentimentelor noastre.
Cât îmi vei dărui atât vei primi în schimb.
Cred că e just [așa] și nu ai de ce să te superi.
Deci, începutul scrisorilor ce se vor mai schimba între noi ai datoria să îl faci tu. Ai datoria [aceasta], dacă un sentiment adevărat îți mai înmiresmează visul și trupul [tău] frumos.
Puterea dragostei mele aci încetează[6].
Nici Dumnezeu din ceruri nu[-l] poate salva pe un om, dacă el însuși, în toată libertatea, nu tinde spre Dumnezeu.
De asemenea[7], mai puțin poate un om. Și nu am puterea să te chem sau să te țin lângă mine, dacă tu însăți nu dorește, în mod liber[8], acest lucru.
Îmi pare de prisos tot ceea ce scriu. Însă am datoria morală să o fac chiar umilindu-mă [în acest fel].
Când iubești nu există umilință. Și aceasta e scuza în fața conștiinței mele.
Eu te las să alegi, deși din felul în care ai început [să te comporți față de mine] nu pot înțelege unde vom putea ajunge.
Trebuie să termin. De altfel aș fi putut rămâne indiferent la toate și ți-aș fi [putut] arăta în acest fel ceea ce îmi arăți tu.
Dar eu nu vreau să trec în rândul celor care, depărtându-se [de tine] te-au uitat ci, dimpotrivă, procedând [așa] cum procedez, vei intra tu în rândul lor, rămânându-mi mie sinceritatea.
Să-ți amintești [aceste lucruri] și, poate[9], adio!
Lucică.
[1] E vorba de o tradiție populară în care se alege o zi între 1 și 9 martie și se observă schimbările atmosferice și sufletești din acea zi. Și după cum e acea zi așa este și firea omului sau așa va fi anul în curs pentru el.
[2] Ca pe o glumă…din dragoste.
[3] Dacă așa stau lucrurile…
[4] Să fiu perceput de tine…
[5] De…
[6] Nu pot, din dragoste, să îți cer lucruri pe care nu vrei să le faci.
[7] De aceea.
[8] În mod voit.
[9] Dacă nu îmi vei scrie…
Sony Tablet P sau tableta carte
0A apărut ieri, e mai ieftină și cântărește mai puțin decât iPad 2. Mie îmi place pentru faptul că o poți folosi ca pe carte.
Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [17]
08 months ago
Scrisoarea nr. 32 (1 martie 1946)
Destinatar:
D-nei Florica Ivan,
str. Griviței, nr. 67,
Turnu Măgurele,
jud. Teleorman.
*
Expeditor:
I.[lie] Mocanu,
str. Silistra, nr. 15,
Calea Colentina,
București.
Florica,
Este ceva trist în clipele acestea în mine. E ca și cum tu te-ai înstrăina prin ceva de mine. Dar la ce bun? Are, poate, prea puțină importanță lucrul acesta.
Numai dacă ai vrea să îți amintești, în clipa când vei citi această scrisoare, de ceea ce făceai în seara de întâi martie.
E vineri. O zi care poartă unele amintiri. Și este chiar timpul în care îți scriu.
Dar poate nu ai să-mi scrii!
Eu am creat destule motive care să te fi provocat și să-ți fi dat prilejul de a discuta pe această cale cu mine.
Eu, deși mă găsesc în situația de a mă întreține singur în discuție[1], totuși o fac fără vreo părere [de rău] sau scop [neprincipial].
Numai un singur lucru [nu-mi place]: situația [aceasta] este puțin neplăcută pentru mine!
Nu pentru alte motive ci fiindcă e nedrept și jenant să fii prea insistent și persistent atunci când cealaltă persoană se arată rece, distantă.
Sunt însă [și] alte considerente care micșorează amărăciunea acestor neliniștite gânduri reci.
Acum aproape o lună, un prieten, care este căsătorit aici, auzind că m-am hotărât să-ți scriu o scrisoare la două săptămâni, s-a mirat. S-a uitat lung la mine și mi-a spus: „E posibil să scrii atât de rar?!”…„Nu te înțeleg! Ce este cu tine?”.
Îi vorbisem numai de mine și el, care trăise o iubire într-o vreme, îmi mărturisește că el coresponda cu soția lui mult mai des.
I-am spus că eu nu fac decât ceea ce îmi pare natural să fac. „[Dacă] nu simt nevoia să scriu mai des, nu voi scrie”, i-am răspuns.
Totuși, începând de atunci nu a trecut o săptămână în care să nu-ți fi scris. Pentru mine, poate, ar fi[2] o justificare să-ți scriu chiar mai rar decât îmi scrii tu. [Am primit de la tine] o singură scrisoare într-o lună și jumătate.
Am atâtea de făcut pe aici încât aș fi putut neglija să-ți scriu cu foarte mare ușurință. Totuși am socotit altfel. Pentru că a-ți scrie era o plăcere pentru mine.
Îmi închipui că ești prea mult ocupată. Sau gândurile, din cine știe ce motive, îți sunt așa de risipite și îndepărtate de mine încât îți este foarte ușor să renunți la această mică plăcere pe care ți-o provoacă, poate, o scrisoare.
Ar fi neplăcut pentru mine, prin cele exprimate, să-ți determin o atitudine sau alta.
Însă întotdeauna mi-a plăcut să fim bine înțeleși chiar cu riscul de a deveni cicălitor prin această și să pierd oarecum în fața ta.
Dar o fac cu inimă curată, fără să ascund vreun gând chiar mie însumi. Căci ceea ce ascund față de tine am impresia, și cred, că ascund și față de mine.
Am întâlnit astăzi [pe] un coleg al meu, profesor de Franceză, care s-a căsătorit aici. Și el mi-a dat unele relații interesante. Am fost foarte bucuros și…poate îți închipui despre ce am discutat[3].
Te urăsc și nu vreau să te văd[4].
Lucică.
[1] În lipsa scrisorilor tale.
[2]Ar exista.
[3] Despre demersurile legale pe care trebuia să le facă pentru a se căsători civil.
[4] A scris în glumă ultima frază și a tăiat-o.
21 de ani. Student. Ortodox. Român. Extraordinară surpriză!
08 months ago
by Pr. Dorin
in Live blog 2011
Astăzi seară mi s-a împlinit o dorință tainică: aceea de a vedea un tânăr ortodox român care să știe să își apere credința și să își mărturisească crezurile în mod eficient și cu distincție.
TheMistAnchorite este surpriza mea! El spune că se numește Mocanu (nume de familie). Doar atât…
Sunt evidente studiile sale teologice intense, faptul că se mișcă cu lejeritate în română, engleză, georgiană…și în spațiul online.
Însă până la el nu am mai întâlnit un alt ortodox de vârsta lui care să știe să prezinte atât de provocator spațiul românesc și credința ortodoxă.
Doar cu astfel de oameni putem face online ortodox în adevăratul sens al cuvântului.
E o binecuvântare să te cunosc, dragul meu, și sper să faci lucruri și mai copleșitoare pe viitor!
Recent Comments