O platformă creştin-ortodoxă pentru o altfel de postmodernitate
Posts tagged psa. gianina picioruş
Despre omul Împărăției [19]
13 days ago
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
Despre omul Împărăției
***
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.
***
8 ianuarie 2000.
L-am găsit pe Fericitul Ilie dormind. L-a trezit Green…Și astfel mi s-a plâns că doarme mult în ultimul timp…pentru că se simte foarte obosit.
Cum am ajuns, primul lucru pe care mi l-a spus a fost acela că n-am mai venit de mult la el. Și că se întreba ce fac. Asta pentru ca să mă încurajeze să vin mai des…
Apoi, imediat după asta, deși abia trezit din somn…mi-a dictat o rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail…pe care mi-a mărturisit că a spus-o de două ori și pentru mine…știind că sufăr din cauza ispitelor.
Și ca să scap de visele urâte…mi-a spus să spun, înainte de a mă culca (în timp ce fac semnul Sfintei Cruci pe pernă): „Sfântul Arhanghel Mihail cu mine și nimeni împotriva mea!”. Așa l-a învățat tatăl său…pe când era copil.
L-am găsit citind Lumina neînserată a lui Serghei Bulgakov[1]. Îl consideră un om foarte cult pe autor, atâta timp cât poate face o recapitulare și o analiză a întregii filosofii.
Și mi-a vorbit din nou despre crearea lumii ca despre o creare din fecioria/ din curăția lui Dumnezeu, în sensul că Dumnezeu a creat toate bune, curate, frumoase.
Din copilărie și până la 34-35 de ani Fericitul Ilie a avut dureri de cap. Și pe când făcea rugăciunea inimii i s-a întâmplat la un moment dat ca rugăciunea să facă „ocolul” inimii iar inima „să pocnească”. Când a trăit acest lucru i-au încetat durerile de cap.
Și explicația sa e aceea că inima a început să nu mai pompeze, în mod excesiv, sânge spre cap ca până atunci…și de aceea i-au trecut durerile.
Însă el era prea concentrat la toate…se epuiza enorm…și de aici durerile de cap pe care le avea.
Când a ajuns să vadă lumina lui Dumnezeu zile în șir…inima lui era atât de sensibilă la ce trăia și de slăbită din punct de vedere fizic încât o asemăna cu o vietate prinsă într-o pânză de păianjen…care abia se mai zbate…
Tot atunci a început să lăcrimeze și să plângă duhovnicește…cu lacrimi dulci.
Cu timpul însă inima i s-a întărit.
La Baia Sprie, în închisoare, ajunsese să aibă dureri atât de mari încât lua și câte două-trei antinevralgice deodată. Odată a luat patru…și pentru că inima n-a mai suportat a încetat să mai ia.
Și-a vorbit despre durerile de cap…pentru că le trăiesc și eu de mai bine de 10 ani. Și el îmi spune că sângele pompat de inimă e prea mult…și circulă cu rapiditate…și de aceea le am.
M-a întrebat în ce cameră dorm (când i-am spus că visez urât)…și, deși nu a mai fost la noi în casă de când a terminat lecțiile de engleză, și-a adus aminte cum arată apartamentul nostru.
Fericitul Ilie a meditat întotdeauna acasă la elev. De aceea făcea zilnic 7-8 kilometri ca să ajungă pe la toți pe care îi medita.
M-a întrebat dacă am citit toate Imnele Sfântului Simeon Noul Teolog. Și m-a surprins întrebarea sa…pentru că nu le citisem decât jumătate. Restul mai mult le-am răsfoit. Și i-am răspuns rușinată: „Aproape…”.
Și mi-a spus din nou că Dorin [Picioruș] face un lucru extraordinar prin exegeza la opera sa „teologico-poetică”, că nu a greșit nimic din ceea ce a spus despre el…și că numai în două locuri crede că a interpretat teologic ceea ce el a spus mai mult metaforic.
Și a admis în cele din urmă faptul, văzând exegeza lui Dorin, problemele pe care el le ridică, că poemele sale sunt greu de înțeles pentru cititori.
Și mi-a dat exemplu o strofă…în care apar sintagmele: „străluciri de nestemate” și „pustiul viu”.
Și mi-a subliniat faptul că pentru el cele două expresii sunt „lucruri reale”…pentru că simțea străluciri de nestemate curgându-i în inimă…dar și pustiul viu îl simțea tot în inimă. Însă pentru cititori ele sunt metafore…
Și i-am confirmat acest lucru…spunându-i că una e ceea ce înțelege el…și altceva e ceea ce înțelegem noi din cărțile sale…și de aceea e nevoie să precizăm sensurile cuvintelor și ale expresiilor.
A vorbit apoi despre neliniștile mele. Și mi-a spus că ele sunt din cauza că eu am rupt relațiile cu societatea.
Și mi-am adus aminte că i-am mărturisit odată că mă atrage pustiul…și că privind la Mănăstirile din pustia Egiptului sau din Palestina…
La care el spune, prompt: „ai râvnit și tu”…Da!, am dat eu din cap…
Însă atunci el mi-a spus: „Pustiul poți să-l creezi în tine și în societate sau în chilie. Pentru că el ține de ceea ce tu vrei să faci cu viața ta”.
Și tot atunci, în discuția cu pustiul, pe care mi-am amintit-o acum fără să vreau…m-a sfătuit să nu mă călugăresc, dacă asta vreau, decât după ce termin facultatea. Pentru că altfel voi regreta că nu mi-am împlinit studiile.
Apoi am trecut la viața sa de pe front. Atunci spunea rar rugăciuni. Și când se ruga, se ruga cu Tatăl nostru și cu o altă rugăciune.
Însă se ruga „cu credință tare”…
Și Dumnezeu l-a ferit de gloanțe…deși ele șuierau pe lângă el la tot pasul…
La un moment dat, pe front, a căutat moartea. Vroia să moară…De aceea s-a oferit voluntar ca să facă parte dintr-o echipă de asalt asupra Odesei[2].
Echipa anterioară fusese anihilată.
Și el a fost unul dintre cei 16 voluntari…aleși dintr-un regiment de 3.000 de oameni.
Fericitul Ilie era sublocotenent…
Și când să ia cu asalt Odesa…află că ea capitulase. Și, totodată, că regimentul lor plecase…și pe ei, voluntarii, îi lăsase singuri și fără provizii.
Au plecat după regiment…și l-au ajuns din urmă după 3 zile. Și timp de 3 zile, până a ajuns la al lor, au mâncat din rezervele altui regiment…pe care l-au întâlnit pe drum.
Când s-au întâlnit cu regimentul lor…au fost declarați „eroi”…neștiind că ei nu atacaseră Odesa. Și Fericitul Ilie îmi spune: „Ne-au făcut eroi fără voia noastră”.
Astfel l-a scăpat Dumnezeu de la moarte. Pentru că în cazul unui asalt…piereau cu toții.
Când a devenit profesor…în timpul comunismului…a fost reperat imediat că merge…la Biserică. Și i s-a spus să nu mai meargă…pentru că îi desfac contractul de muncă.
Și el a protestat…cerându-le să îi arate articolul din Constituția României în care e interzisă libertatea religioasă.
Ea exista stipulată, el știa asta, dar era prezentă în Constituție numai de ochii lumii…pentru că dictatura comunistă nu dădea doi bani pe credința religioasă.
Și factorii „de răspundere” au dat înapoi când au văzut vehemența lui…cu toate că presiunile au continuat.
Și Fericitul Ilie i-a sfidat în continuu, mergând la Biserică…cu toate că îl tachinau în chip și fel.
Mi-a mărturisit apoi despre perioada lui nihilistă din liceu. În clasa a 6-a de liceu…a devenit „ateu” în urma unor lecturi.
Preotul cu care făcea Religie nu l-a spovedit și nu l-a împărtășit dar l-a sfătuit să citească și cărți religioase. În special Noul Testament.
Și l-a ascultat pe preot…și a început să citească cu râvnă. Astfel „m-am convins singur…și am ajuns un creștin devotat”.
De atunci a început să spună că mai degrabă crede că nu există soare pe cer decât să creadă că Dumnezeu nu e în cer și nu ține toate pe care le-a făcut.
Însă, îmi spune el cu durere, lui Green i-au trebuit 20 de ani ca să se întoarcă la credință…
Ar vrea să scape de suferință. E din ce în ce mai bolnav. Nu mai poate să meargă aproape deloc. Nici la Biserică nu mai poate merge…și nu vrea să le silească să îl ducă. A încercat să meargă…dar după 100 de metri s-a întors.
Îi e milă de soție și de fată. Și îmi spune că acum a ajuns la vârsta când alții trebuie să îl îngrijească.
S-a plâns de pensia sa „de mizerie”. Are pensie de profesor de 550.000 de lei. Cu ea nu ar fi putut trăi. Însă are ajutorul de la Asociația foștilor deținuți politici de circa două milioane de lei. „Așa că Dumnezeu nu m-a lăsat nici acum!”.
A avut vise urâte când a dormit într-o cameră unde dormiseră recent alți oameni. Necredincioși și răi…Și a refuzat să mai doarmă acolo până nu a venit preotul și s-a rugat. După aceea…n-a mai avut vise urâte în acea cameră…
Când era copil…și tatăl său era detașat undeva (am uitat localitatea) a locuit într-o casă unde locuise înainte un criminal. Și tatăl său visa în fiecare noapte un câine negru, turbat, care se repezea la el să îl sfâșie. Și când au sfințit casa…au dispărut și visele.
Am vorbit…până când mi-a spus: „Am obosit”. Și atunci m-am ridicat și am plecat. Era seară, târziu…
A rămas ca a doua zi să îi aduc un alt exemplar din opera Sfântului Simeon Noul Teolog, adică „Discursuri teologice și etice”, pe care el îl citise mai de mult de la mine și îl subliniase.
Însă mi-am dat seama acasă, că și Dorin făcuse, între timp, sublinieri pe el…și mai multe adnotări…și că are nevoie de el.
Și m-am rugat ca să înțeleg ce trebuie să fac în situația asta…pentru că Dorin avea nevoie de el…iar eu i-l promisesem Fericitului Ilie.
Însă când am ajuns la Fericitul Ilie…primul lucru pe care mi l-a spus a fost acesta: „M-am răzgândit! Azi dimineață m-am gândit că și Dorin o fi subliniat pe carte și lui îi trebuie mai mult decât mie. Mie la ce-mi trebuie? Pot să o recitesc pe cea nouă, pe care mi-ai făcut-o cadou de Crăciun”.
Și eu îi făcusem cadou de Crăciun un alt exemplar din aceeași carte…neștiind că el o citise deja.
Însă el „nu știa” dacă Dorin făcuse…sau nu sublinieri pe ea…sau dacă o citise. Dar aflase, în mod duhovnicește, acest lucru…
Și m-am minunat cum Dumnezeu aranjează lucrurile…atunci când le lași pe seama Lui.
Cu o zi înainte, îmi trecuse fulgerător prin minte faptul că nici Fericitul Ilie nu mi-a spus La mulți ani! de Sfântul Ioan Botezătorul.
Nimeni nu m-a felicitat…
Părinților mei a trebuit să le reamintesc eu că Gianina înseamnă Ioana.
Dar când am plecat de la Fericitul Ilie…mi-a spus în mod surprinzător: „La mulți ani!…pentru Sfântul Ioan”…
Și am înțeles din nou…adânca sa vedere a gândurilor noastre.
La întrebarea lui Green de ce mă împărtășesc în mod des, Fericitul Ilie a răspuns în locul meu, văzând că ezit: „Așa și-a luat angajamentul!”.
Iar când Green m-a întrebat dacă postesc mult, i-am spus că nu, ci țin posturile normale, cele 4, de peste an…la care Fericitul Ilie a adăugat: „și miercurea și vinerea, ca orice creștin”.
Însă eu nu cred că i-am spus vreodată că postesc miercurea și vinerea…
Și când am plecat de la el, mi-a spus: „Gianina, Gianina…”…Nu știu ce a vrut să spună…pentru că tonalitatea cu care le-a spus nu mi-a dezvăluit nimic: nici reproș, nici milă, nici vreo cerință anume. Nimic…
Pentru că s-a întâmplat ca până acum Fericitul Ilie să vorbească cu mine, în unele perioade cât am stat de vorbă, având televizorul deschis…lucru care pe mine mă enervează…astăzi, când Green a vrut să deschidă televizorul…el a refuzat.
Și iarăși mi-a citit gândurile! Pentru că în mintea mea eu i-am reproșat acest lucru: vorbitul cu mine…în timp ce televizorul e deschis…și nu mă pot concentra la discuție…
Și astăzi, Fericitul Ilie și-a cerut scuze pentru televizorul deschis…deși eu nu afirmasem acest lucru cu glas…
[1] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Bulgakov.
O etichetă. O grimasă. Și mai multe dâre de întrebare
03 days ago
by Pr. Dorin
in Live blog 2012
- Mai puțină sare în alimente…și nu mai îți palpită inima chiar așa.
- „Circa 100 de muzee din România se aliniază evenimentului la care 3.000 de muzee din Europa îşi deschid porţile, gratuit, pentru vizitatori” în această noapte (19 mai 2012).
- „Mitocanii şi parveniţii devin repere ale succesului, slugoii cu pretenţii intelectuale trec drept exemple de rectitudine morală, iar ţara condusă de meritocraţii ăştia se scufundă într-o mocirlă urât mirositoare şi clisoasă”.
- „Aseară, la un şpriţ cu nişte prieteni, am avut onoarea să cinăm cu marea violonistă Ida Handel şi am avut şi un taraf care a cântat ceva muzică. La sfârşit Ida a spus că a fost în multe locuri de-a lungul carierei ei, dar nu a văzut talent ca în România şi nu a simţit nicăieri aşa spirit şi astfel de pasiune. Şi nu se referea la piesele cântate de taraf, se referea la tot ceea ce nu vedem noi, la calităţile pe care le avem, pentru că întotdeauna iarba vecinului e muuult mai verde ca a noastră”.
- „Bucureștenii care aleg să participe, sâmbătă noaptea, la Noaptea Muzeelor, nu trebuie să-și facă probleme despre transport. RATB a înfiinţat, pentru Noaptea Muzeelor 2012, o linie specială de autobuze, care vor circula de sâmbătă, 19 mai, ora 21.00, până duminică la ora 4.00, pe un traseu care include mai multe muzee din Bucureşti”.
- „Setea asta de a fi omul perfect – si bogat, si destept, si celebru! Nu e doar la noi, insa aici capata forme grotesti. Problema lor e ca nu se multumesc doar cu atat. Vor sa fie si iubiti, si alesi si recunoscuti drept mari valori. Si mari romani. Cata saracie de fond!”.
- Gândul îl publicitează electoral pe Sorin Oprescu.
- Harta muzeelor bucureștene…de vizitat în această noapte.
- „Cercetarea, realizată de Institutul Naţional Oncologic din SUA, a analizat, timp de 14 ani, efectul cafelei asupra unui eşantion impresionant: 400.000 de adulţi cu vârste înaintate. Iar rezultatele au demontat studiile efectuate anterior care arătau că băutura de dimineaţă creşte riscul de boli cardiovasculare”.
- Tessa Dunlop (realizatoare de la BBC) s-a îndrăgostit de elevul ei, un român, care avea 12 ani pe atunci…și cu care mai apoi s-a căsătorit când acesta avea 23 de ani și ea 31.
- „Regele Mihai I a reprezentat România la un dineu în onoarea reginei Elisabeta a II-a. Suverana a primit ieri la castelul Windsor monarhi din 26 de ţări pentru o cină cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la urcarea pe tron. Astfel, vineri, 18 mai 2012, Majestatea Sa Regele împreuna cu Principesa Mostenitoare au participat in Holul Sfantul Gheorghe al Castelului Windsor, la un pranz oficial oferit de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu ocazia Jubileului”.
- 16 mai 2012: o nouă manifestație publică la Chișinău…pentru a sublinia realitatea celor 200 de ani de ocupație rusească în Basarabia. / „Sunt mândru că mi-s român basarabean și că o să le pot spune copiilor mei, peste ani, în România Mare, că m-am născut în aceeași țară cu marii Doina și Ion Aldea Teodorovici, cei care i-au frânt însăși dragostei inima cântându-i despre Basarabia…”.
-
- „Numărul de căutări pe Google de pe telefonul mobil înregistrat în decembrie 2011 în România a fost dublu faţă de cel înregistrat cu un an în urmă, în timp ce rata de creştere a căutărilor de pe calculatoare de birou (desktop) a fost de 25% în acelaşi interval, potrivit Google”.
- „Medicii de la Imperial College din Londra au inventat un plasture digital care monitorizează semnele vitale ale pacienţilor, printre care bătăile inimii, respiraţia şi temperatura, pe care le transmite la un centru de comandă urmărit de medicii de la spital”.
- „Majoritatea expertilor in probleme de securitate informatica apreciaza ca spammerii au renuntat in buna masura la e-mail, si ne agaseaza acum cu ofertele lor nesolicitate pe retelele sociale”.
- Specialistă în creșterea oilor, 26 de ani, are 150 de oi și 13 câini, a scris o carte…și dorește bărbat ca lumea. Emma Gray din Marea Britanie.
-
- Important e: să știi ce nu-ți trebuie!
- Fierbe sparanghelul vreo 10 minute…și îl răcește cu apă rece. Și pune peste sparanghel și creveți vin alb.
Cei mai buni cititori sunt ăia pe care nu-i avem
04 days ago
by Pr. Dorin
in Live blog 2012
- Pe unde a fost Varujan Vosganian de când cu campania asta de primăvară…
- „Operatorii de transport pe calea ferată, inclusiv CFR Călători, au transportat în 2011 doar 61 milioane de pasageri, în scădere puternică faţă de anul 2004, atunci când circa 100 milioane de pasageri utilizau anual calea ferată”.
- Muzeul mondial al comunismului.
- Și a fost și a doua zi…la media asta mai nouă…
- „Viorel Hrebenciuc a avut cotizaţii de 7.400 de lei, Oana Niculescu Mizil – 31.915 lei, Ecaterina Andronescu – 10.150 de lei, Nicolae Bănicioiu – 16.000, Ioan Chelaru – 12.000, Titus Corlăţean – 12.300, Corina Creţu – 16.532,50, Liviu Dragnea – 7.000 lei, Cătălin Ivan – 10.100, Dan Nica – 8.100, Gheorghe Nichita – 17.000, Constantin Niţă – 15.022, Marian Oprişan – 16.095, Ioan Mircea Paşcu – 12.352, Ion Prioteasa – 12.000, Rovana Plumb – 15.386, Ilie Sârbu – 13.500, Dan Şova – 9.750, Claudiu Tănăsescu – 22.954, Adriana Ţicău – 25.117, Marian Vanghelie – 8.000”.
- „Deputatul PDL Raluca Turcan a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX că “PDL are nevoie” de Mihai Răzvan Ungureanu şi acesta are nevoie de PDL pentru viitoarea sa carieră politică, arătând că după locale partidul ar trebui să devină nucleul unei mişcări de dreapta, iar premier să fie Ungureanu”.
- „Datoria TVR este de 140 milioane de euro”.
- „„Poşta Română pregăteşte noi disponibilizări. Consiliul de Administraţie discută astăzi un plan de restructurare pentru evitarea falimentului. Planul prevede concedierea a 100 de directori şi peste 1.000 de salariaţi TESA”, a declarat ministrul Comunicaţiilor, Dan Nica”.
- „Grupul de Investigatii Politice (GIP) si Militia Spirituala publica documente care demonstreaza ca lucrarea de doctorat a Laurei Codruta Kovesi este un plagiat. In decembrie 2011, Laura Codruta Kovesi a sustinut la Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a Universitatii de Vest din Timisoara teza de doctorat cu titlul Combaterea crimei organizate prin dispozitii de drept penal. Laura Codruta Kovesi a fost insotita de un cortegiu de sustinatori in frunte cu George Maior, directorul SRI, si Marius Iacob, procurorul general adjunct. Procurorul general al Romaniei a primit pentru aceasta lucrare calificativul magna cum laude”.
- „Ponta a atras atenția că înființarea clasei pregătitoare este un demers pentru cheltuirea a 50 de milioane de lei din bugetul de stat, însă demersul nu poate fi oprit în acest an”.
- „Irina Loghin, în vârstă de 73 de ani, este internată la Spitalul Militar din Bucureşti după ce a suferit o comoţie cerebrală. Comoţia este leziunea cerebrală cauzată de un traumatism la nivel cranian sau la nivelul întregului corp. Ea poate determina pierderea temporară a stării de conştienţă sau ameţeală”. / Știre dovedită falsă: „Eu am venit în urmă cu două seri la spital cu un puseu de tensiune pe care îl poate face oricine la vârsta mea şi m-am oprit aici să fac nişte perfuzii, am făcut şi tomografie. De fiecare dată sunt foarte atentă cu sănătatea mea. Dar de aici şi până la ce s-a spus…Să le fie ruşine că au spus că am făcut atac cerebral. E o ruşine”.
- „În România, industria filmelor pentru adulţi a depăşit-o pe cea a Italiei, după cum spun specialiştii. Cei mai mulţi bani din industria şi vânzarea filmelor pentru adulţi se fac în continuare în SUA”.
- Pomana…e gest de mare iubire pentru cel adormit…dar și de omenie pentru cei vii:
-
- Etimologiarum-ul Sfântului Isidor de Sevilla în latină.
- Omenia e dreapta proporție între a primi și a dărui.
- „5, 5 milioane de români care accesează internetul de pe telefonul mobil tot sunt, cifră care mi se pare mult mai exact măsurată decât a numărului de români (unici) cu acces tradițional la internet. La finalul lui 2011, ANCOM a numărat 3, 26 milioane de conexiuni la internet fix care stau la baza celor 8-8, 5 milioane de români care au acces la internet de la un PC”.
- „E nevoie, rapid, de un program de relansare economică, altminteri ţintele privind justiţia socială şi cele privind reducerea, pe termen mediu, a impozitării vor fi cu dificultate corelate cu obiectivul consolidării fiscale”.
- Adobe Creative Suite 3 – Master Collection. Serial: 1325-1996-5480-4089-2610-5512.
- „Asta se întîmplă cînd lași niște ageamii să se ocupe de orice, de la fotbal și politică la literatură, sigur o să-mi pară foarte rău dacă Wikipedia va pierde cursa cu ACTA dar poate că este mai bine așa, somnul rațiunii naște monștri iar Wikipedia în limba română este un proiect mort înainte de vreme”.
- „Candidatul independent la Primăria Sectorului 5, Mugur Mihăescu, alias Garcea, și-a stabilit sloganul electoral: ”Nu am mici, nu am bere, nu am partid, am doar bun simț”.
- „cred ca trebuie sa ne gandim si la valentele profund simbolice ale conceptului de reprezentare – la negocierea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana nu a participat presedintele. Acesta a fost prezent doar la semnarea Tratatului de aderare. A mai semnat, in numele Romaniei, Tratatul fiscal (incurcand data) dar negocierea acestuia nu putea fi facuta decat de catre guvern. Si mandatul in astfel de situatii se da tot de guvern (nu vorbesc de deplinele puteri ci de mandatul de negociere). Una este sa reprezinti Romania la inmormantarea unei mari personalitati europene, de exemplu, cand nu e nevoie de un mandat din partea guvernului si este altceva daca e vorba de semnarea unui tratat. Atunci, mandatul de la guvern este necesar”.
- De ce îi place lui Clooney de Obama?
- „Pentru aglomeraţia şi balamucul din Bucureşti e aiurea să înjurăm doar şoferii. Oamenii, cetăţenii sînt de vină. Neseriozitatea, graba (de cîte ori pe zi auzim “sînt în Victoriei – ajung acum în cinci minute la Unirii”) şi neştiinţa de a ne face programul au adus oraşul aici”.
- Despre cum Pasajul Pipera a devenit…realitate.
- „Un document intrat în posesia DeCeNews arată că primăria Sectorului 3 [din București] cumpără coșuri de gunoi la prețul de 1.500 de lei bucata. O băncuță stradală din același lot costă peste 1.600 de lei (vezi documentul)”.
- „Începând cu luna aprilie [2012] şi până în prezent, sute de arădeni s-au prezentat la medic după ce au fost înţepaţi de căpuşe. În România, deja sunt recunoscute anumite zone endemice precum Cluj, Arad, Sibiu, Neamţ şi Botoşani”.
- „”Proiectul “Controlul integrat al poluării cu nutrienţi” urmăreşte reducerea poluării apei şi solului cu nutrienţi, în special azot şi fosfor, prin investiţii, platforme şi utilaje pentru depozitarea gunoiului de grajd, în aproape 70 de localităţi din zone vulnerabile la acest tip de poluare, din 34 de judeţe ale României”.
- „Preţurile din lanţurile de magazine sunt exagerate pentru că adaosurile comerciale pe care le practică acestea şi intermediarii care intervin pe traseu dublează sau triplează costul unui produs”.
- „varza iese din vamă cu 0,53 lei kilogramul şi se vinde în supermarketuri cu 1,89-2,19 lei (de 3,5-4 ori mai mult). În piaţă preţul este chiar şi mai mare şi ajunge la 2,5-3 lei pe kilogram. Roşiile intră în ţară cu 3,5 lei kilogramul, iar cumpărătorii le achiziţionează din hipermarket de peste două ori mai scump, cu 8 lei/kg, şi nici în supermarketuri preţurile nu sunt mult mai mici (6,49-7,69 lei/kg). Piaţa agroalimentară este şi în acest caz mai scumpă decât marile magazine, aici kilogramul de roşii din import putând fi cumpărat cu 8-8,5 lei. Asociaţiile din domeniul legumelor şi fructelor se feresc să vorbească pe acest subiect, de teamă că marfa lor nu îşi va mai găsi locul în marile reţele de magazine. “Nu vă pot spune cine este vinovat de preţurile mari ale legumelor pe raft, comparativ cu cele de intrare în vamă, pentru că stric relaţiile cu hipermarketurile. Importatorii îşi iau şi ei marja lor de profit, dar hipermarketurile scumpesc cel mai mult“, a declarat şeful unei asociaţii profesionale din domeniul legumelor. Un kilogram de mere, care în piaţă costă 4 lei, intră în ţară cu 0,83 de lei şi este vândută în hipermarket cu 4,3-6 lei (import Italia), un preţ de 5-7 ori mai mare. În supermarket, merele de import costă în jur de 4 lei kilogramul, de peste 4,5 ori mai mult ca la intrarea în ţară. Preţul unui kilogram de pere de import în hipermarket variază între 5 şi 8,5 lei, iar în ţară intră cu 2,2 lei. În supermarketuri ajung de două până la patru ori mai scumpe (4,5-9 lei), iar în piaţă costă de 2-3 ori mai mult (5-7 lei/kg). La struguri (0,94 lei/kg în vamă) diferenţa este şi mai mare, pentru că pe rafturile unui hipermarket kilogramul costă 12-14,3 lei, iar în supermarketuri este 14 lei, ceea ce înseamnă de 12-14 ori mai scump. De peste 16 ori mai mare este şi preţul practicat în pieţe, unde un kilogram de struguri importaţi din Chile costă 15 lei. “Nu cunosc situaţii în care produsele ajung pe rafturi de 10-12 ori mai scumpe decât intră în vamă”, este tot ce s-a rezumat să afirme pe acest subiect Eugen Zbârcea, directorul hipermarketului Cora Pantelimon. Fasolea intră în ţară cu 1,4 lei kilogramul, dar cumpărătorii o găsesc în hipermarketuri cu 6 lei şi în supermarketuri cu 6-7 lei. În acest caz, diferenţa este de “doar” 400-500%, exact ca în cazul pieţelor, unde kilogramul de fasole costă 6-8 lei. Morcovii ajung şi ei mult mai scumpi în magazine: 2,6 lei kilogramul în hipermarket şi 2,2 – 2,8 în supermarketuri, faţă de 0,94 lei în vamă. Un kilogram de morcovi costă 3-4 lei în piaţă. Dacă intră cu 0,53 lei/kg în ţară, conopida se vinde în hipermarket cu 5 lei şi în supermarketuri cu 5-7 lei kilogramul, adică de peste zece ori mai scump. Tot de 10 ori mai scump se vinde şi în piaţă, unde preţul unui kilogram ajunge la 5 lei. Un kilogram de gutui iese cu 0,89 de lei din vamă şi se vinde cu 5 lei în hipermarket şi 7 lei în supermarketuri (de 5,5-7,8 ori mai scump)”.
- „Tungstenul sau wolframul, cum mai este cunoscut în chimie, este un metal dur, cenuşiu-deschis, întrebuinţat cu precădere la obţinerea oţelurilor speciale şi la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice. Este foarte greu, rezistent la căldură, dens şi fără impact pentru mediu. Este utilizat pentru producerea carbidului cimentat, unul dintre cele mai puternice şi mai durabile mixturi. Rezerva de tungsten a lumii este dominată de China, care are influenţe semnificative asupra preţului său. China controlează două treimi din rezervele de tungsten ale lumii şi produce 60.000 de tone anual din totalul de 72.000 de tone pe an, cât se produce la nivel mondial”.
- Noutățile lui Windows 8: ocupă puțin loc în hard, are interfață tactilă, are aplicațiile în prim-plan, o altfel de bară de pornire și funcții de salvare sau de ștergere a tuturor fișierelor.
- Bună Ziua Brașov…publicitează PP-DD-ul.
- Jurnalul de Botoșani și Dorohoi merge la două capete: publicitează și PNL-ul și PDL-ul în campania electorală.
- Monitorul de Galați sprijină independenții.
- Gazeta de Maramureș are drept icon o acvilă…și două suplimente săptămânale oferite în PDF: Gazeta de Politică & Administrație și Eroii rezistenței anticomuniste.
- La Arad, la piață, cireșele costă 30 de lei…pe când roșiile 9.
- Curierul de Vâlcea de mândrește cu faptul că este „primul cotidian particular din România, fondat la 19 ianuarie 1991”. Are drept icon/marcă porumbelul potopului…și sintagmă: „Orice adevăr merită citit”.
- În Telegraful de Constanța e publicitat PNL-ul pentru alegerile locale.
- În Monitorul de Neamț și Roman…e publicitat Culiță Tărâță de la APEL (?)…Adică transformarea PDLului în verde.
- Ce n-au ziarele locale? N-au design frumos…și nici articole multe și diverse. Adică lipsesc oamenii de bun gust…și cu știință de carte.
- Deci…și dimensiunile sunt stabilite! Atunci care sunt dimensiunile cele mai mari…ale chipurilor electorale?
- În Ziua de Vest…publicitarea electorală e pentru USL și UNPR.
- Cruxius, cel mai „afon” dintre muzicieni, înnebunește audiența cu Hava Naghila.
- Tehnologia…ca pironire în loc:
- Ce înseamnă să te doară capul…de atâta altitudine:
- Unde îi găsim pe cititorii…care au nevoie de noi?
Despre omul Împărăției [18]
06 days ago
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
Despre omul Împărăției
***
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a.
***
12 decembrie 1999.
Convorbirea de astăzi cu Fericitul Ilie…cu probleme care mă interesează în mod direct.
1a: Care este diferența dintre subconștient și inconștient?
1b: Sunt trei straturi: conștientul, subconștientul și inconștientul în teoretizările curente.
Subconștientul reprezintă stratul în care se depozitează informații din conștient.
Inconștientul e și el tot „un depozit”…dar spre deosebire de subconștient el înglobează atât trecutul personal cât și cel ereditar.
La un moment dat, din subconștient unele lucruri pot trece în inconștient.
Inconștientul e foarte profund și nu și-l cunoaște nimeni. E lucru rar când cineva își poate cunoaște inconștientul.
Însă informația din inconștient este ereditară și ea se poate moșteni.
2a: Am impresia uneori că ies demoni asupra mea…și mă înspăimântă cu idei sau cu prejudecăți. Cu lucruri și gânduri despre care nu știu nimic. De unde ies toate astea? Din inconștient?
2b: Da, din inconștient. Păi și Sfinții sunt sâcâiți de aceste lucruri până când primesc harul și văd lumina lui Dumnezeu în ei.
3a: De ce ați început să vă rugați în închisoare?
3b: Mă rugam și înainte de a intra în închisoare…Și am început să mă rog continuu pentru că am crezut că e cel mai bun lucru pe care îl puteam face acolo.
Când am intrat în închisoare…am început să îmi exersez memoria cu cuvinte în limba germană și engleză. Învățam cuvinte…Mai ales în germană…
Însă apoi am început să mă rog…
Și când au apărut revelațiile dumnezeiești în viața mea…și am început să compun poeme…la început le-am scris pe zid…
4a: Cu ce? Cu un cui?…
4b: De unde cui? Cu un ac! Și peretele celulei era tabla noastră de scris.
Repetam poemele câteva zile până le învățam. Iar pe cele învățate bine le repetam la o săptămână sau două.
La fel scriam și rugăciuni pe perete. Așa am învățat Acatistul Mântuitorului, Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului…și de la romano-catolici Calea Crucii și Rozariul.
„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este Rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”…o spuneam în română, în stil ortodox…dar și în latină, așa cum o spun romano-catolicii: „Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum. Benedicta tu inter mulieres et benedictus Fructus ventris tui, Iesus. Sancta Maria, Mater Dei, ora pro nobis, peccatoribus, nunc et in hora mortis nostrae. Amen”[1].
Și rosteam de 50 de ori „Născătoare de Dumnezeu…” – pentru că asta e recomandarea la romano-catolici – atât în română cât și în latină.
Iar rugăciunea Tatăl nostru o spuneam în închisoare în română, franceză, engleză și germană.
Alături de alte 30 sau 40 de rugăciuni mai scurte.
Însă învățasem și o rugăciune într-un limbaj arhaic românesc…căreia nu îi înțelegeam toate cuvintele…și un preot m-a sfătuit să o repet până îi voi înțelege sensul cuvintelor.
Și, cu adevărat, pentru că am repetat-o mult, ea mi-a devenit mai clară decât oricare altă rugăciune.
Mai apoi am avut discuții cu preoți ortodocși și i-am întrebat dacă e bine să fac și rugăciuni romano-catolice…și le-am spus ce învățasem acolo.
Și unii mi-au spus că pot să fac din cele comune și nouă…pentru că unele sunt anterioare schismei din 1054…sau au conținut comun cu ale noastre.
5a: Ce înseamnă ermetism pentru dumneavoastră? Adică scriere în simboluri?
5b: Sunt anumite simboluri, cât și sentimente, imposibil de definit în cuvânt. Sau chiar printr-un simbol. De aici ermetismul…
Pentru că ideea și simbolul nu sunt complet asimilate de către cei care citesc un text.
…Însă intenția mea poetică nu a fost una de tip ermetic. Eu am ales întotdeauna între a fi apropiat de ceea ce am văzut…sau între a fi mai explicit.
Și am ales, mai mereu, varianta de a fi apropiat de ceea ce am văzut în mod extatic.
Însă dificultatea de a exprima ceva, vorbind în general, naște ermetismul. Poemul poate să pară ermetic cititorului însă el să nu fie deloc așa…adică să fie foarte explicit.
Spre exemplu eu am spus undeva: „Feciorie în trei sori”. Nu am dorit să fiu ermetic…ci am descris o vedenie. Căci după rugăciuni insistente am văzut un oval cu fundal albastru…care avea trei luceferi, trei sori…și pe care l-am înțeles că e Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului.
Eu am fost explicit…însă cititorului îi lipsesc detaliile demersului meu poetic. De aceea pot fi considerat ermetic…când eu nu am avut deloc intenția să fug de înțelegerea cititorilor.
Sau, alt exemplu, am simțit în interiorul sufletului meu…și al trupului meu pe Pruncul Iisus. Și prin El mi s-a descoperit Împărăția lui Dumnezeu…în diverse viziuni pline de curăție și frumusețe dumnezeiască. Dar e greu să explic cum am simțit…și cum El are în Sine pe Tatăl și pe Duhul Sfânt. Cum simțim noi întreaga Sfântă Treime în ființa, în interiorul nostru.
Pentru că ceea ce simțim și vedem și trăim în harul Duhului Sfânt este incontestabil Împărăția lui Dumnezeu…care nu e aici sau acolo…ci în lăuntrul nostru. Însă cum explici toate aceste lucruri tainice…naște ceea ce pare ermetic, de neînțeles…
…Iar Tatăl naște pe Fiul și purcede pe Duhul Sfânt. Și Iisus spune de mai multe ori în Evanghelii faptul că El a venit ca să împlinească voia Tatălui…
Dar e greu să explici…pe înțelesul tuturor…cum se împlinește voia Lui în noi…
6a: De ce în poemele dumneavoastră despre patrie faceți referire numai la moștenirea traco-dacă a poporului român?
6b: Pentru că fondul nostru e tracic. Latinii sunt o aluviune. Suntem, ca fond, mai mult traci. Și la Eminescu accentul cade pe fondul traco-dac. Dacii formează de fapt spiritualitatea românească.
Mulți analiști și gânditori români gândesc astfel. Adică Eliade, Blaga, Cioran…
Herodot spunea că dacă dacii ar fi fost uniți ar fi cucerit lumea. Pentru că erau un neam foarte numeros. Ei, tracii, au venit în Europa înainte de greci. Grecii au fost din al doilea val.
Iar tracii sunt un neam indo-european care a venit în regiunea noastră…și își avea întinderea până dincolo de Nistru, în Ucraina de astăzi.
Numele localităților românești sunt în majoritate de origine tracă și indiană.
Am găsit într-un studiu a doi tineri cercetători că există câteva mii de cuvinte în limba română care sunt de origine indiană…dintre care unele nu mai sunt cunoscute nici de indieni de vechi ce sunt.
Și când spun limba indiană mă refer la indiana veche vulgară și nu la sanscrită.
Chiar și numeralele românești seamănă mai mult cu cele din limba indiană decât cu cele din limba latină.
„Doină” este un cuvânt de origine indiană. Există și în lituaniană „doina”.
Eu mi-am notat în DEX, cu roșu, cuvintele a căror etimologie este greșit indicată ca fiind de origine slavă…când ele sunt de origine indiană.
DEXul nostru însă conține foarte multe greșeli…așa că nu le-am putut îndrepta pe toate.
În secolul trecut, un călător român…nu îmi aduc acum aminte numele lui…i-a uimit pe italieni prin portul său. Și aceștia au exclamat: „Duceți-vă să vedeți un dac înviat!”.
La fel stă treaba și la francezi cu fondul lor galic.
7a: Cum să combat acei demoni de care vă vorbeam la început…și care mi se par greu de combătut?
7b: (zâmbește compătimitor) Ține mintea în Iad și nu deznădăjdui! (L-a parafrazat pe Sfântul Siluan Athonitul…a cărui carte era pe masa lui de scris…și la care s-a uitat…când mi-a spus acest lucru).
8a: Ce înseamnă: să-mi țin mintea în Iad?
8b: …Să avem conștiința stării noastre interioare. Să nu uităm niciodată cine suntem de fapt…în interiorul nostru.
9a: Cum ați trăit Revoluția Română?
9b: …Cu o mare bucurie…Iar ce s-a întâmplat cu cuplul Ceaușescu a fost o pedeapsă divină…dincolo de jocurile de culise. A fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru atitudinea lor antireligioasă.
[1] În traducere: „Bucură-te, Maria, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Iisus. Sfântă Maria, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin”.
Întrebare cu răspuns inclus
0De ce-ai vrea să imiți tupeul, când el te-a jignit? De ce-ai vrea să imiți aroganța și nesimțirea, când te-au călcat în picioare?
Pentru că nu reacționezi la nedreptate cu dorința de sancționare a ei, ci vrei, la rândul tău să fii dintre cei care calcă în picioare pe alții.
Pentru că mulți confundă demnitatea socială cu demnitatea morală. Sau funcția cu demnitatea.
*
Cât de fericit te face a fi ceea ce nu ești?
*
Privim actorii cum mor în sărăcie, pentru că n-au strâns averi în timpul vieții…
Privim învățământul și educația cum se ruinează…
Privim cum se duce de râpă școala medicală, școala militară…
Totul e pus pe butuci, de la școala primară la învățământul superior, de la facultăți la instituții fundamentale…
Lumea stă și privește, ca și cum nu ne-ar atinge pe toți, mai devreme sau mai târziu.
Prostia înflorește…și e stropită bine.
Aproape că nu mai contează acum de unde a început corupția…de sus sau de jos…ci contează cine conlucrează, cine se străduiește ca această boală să nu se vindece niciodată…
Douăzeci de ani, de la Revoluție, irosiți.
Jertfa tinerilor din decembrie 89, batjocorită.
Corupție, interese, oportunism, meschinărie, nesimțire, nepăsare…pe toate drumurile…
*
Oare ce-am făcut de ne (va) bate Dumnezeu?
Despre omul Împărăției [17]
01 week ago
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
Despre omul Împărăției
***
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a.
***
5 decembrie 1999.
Fericitul Ilie mi-a vorbit azi despre cum a fost vindecat de Domnul de peritonită și de congestie cerebrală. Vedenie în care a văzut silueta/ înfățișarea Mântuitorului nostru…
…Și când a sorbit lacrima Lui…venele de sânge au început să i se dezumfle.
Iar când Domnul i-a băgat mâna în inimă…într-o altă vedenie…a simțit o bucurie nespusă care a durat mai multe zile. La această vedere a Domnului…și ceilalți din celulă au văzut transfigurarea feței lui, strălucirea dumnezeiască din ochii lui…
Mi-a spus el: atunci când începi să te nevoiești, 90% e efortul tău iar 10% e ajutorul lui Dumnezeu. Însă, înaintând în viața cu Dumnezeu, raportul se inversează…până ajunge 100% harul lui Dumnezeu în cei desăvârșiți.
Green, fiica lui, l-a întrebat odată dacă trebuie să se roage pentru demoni. Iar Fericitul Ilie a sfătuit-o să nu facă acest lucru, pentru că demonii s-ar putea întoarce cu ură împotriva ei.
În închisoare, el se ruga pentru familie, pentru cunoscuți, pentru întreaga lume…și chiar pentru întreg universul.
Atunci s-a rugat și pentru Sfântul Ștefan cel Mare (canonizat pe 20 iunie 1992)[1]…și simțea că se poate ruga mai ușor…mai limpede…
Când s-a rugat pentru Fericitul Mihai Viteazul[2]…simțea că se roagă mai greu…și a văzut în vedenie „ceva sângeros”.
A spus acest lucru și când l-am reîntâlnit la cenaclu: că a văzut niște „peisaje sângeroase” atunci când s-a rugat pentru el.
Tot în închisoare a încercat să se roage pentru Hitler[3] și pentru Stalin[4]. Însă nu a putut să se roage prea mult…pentru că tulburările interioare pe care le trăia au devenit prea mari.
Eu i-am spus că îi văd pe ceilalți oameni mult mai frumoși interior decât pe mine…
Și mi-a răspuns că oamenii au darul bucuriei. Și că noi trebuie să facem efortul continuu de a fi bucuroși.
Pentru că asta e porunca Domnului: „Bucurați-vă! Eu am biruit lumea” [Mat. 28, 9; In. 16, 33]. După care a revenit și a spus: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea! [In. 16, 33]”.
Căci Fericitul Ilie înțelege bucuria ca pe o îndrăznire continuă în fața Domnului, ca pe un efort continuu de curăție interioară.
Mi-a mărturisit că îi pare rău că a uitat Lauda Fecioriei și Lauda Frumuseții. E vorba de două poeme lungi pe care le compusese mental în închisoare…și care erau pline de vedenii condensate. A reținut doar Lauda Bucuriei…care „le încununa” pe cele trei poeme.
M-a întărit sufletește…spunându-mi că în clipele de deznădejde…ar trebui să mă gândesc la sacrificiul Mântuitorului pentru noi.
Orice rău care vine în viața noastră e o încercare, mi-a subliniat el, iar noi trebuie să ne bucurăm și la bine și la greu de ceea ce ne dă Dumnezeu să trăim.
Și dacă ne bucurăm…am biruit lumea și ne-am înălțat spiritual.
Uneori i se întâmplau „prăbușiri” interioare, adică căderi din vederea luminii…Mai ales când vorbea cu alți deținuți. Și aceste prăbușiri țineau câtva timp. Și continuând rugăciunea…peste câteva zile lumina revenea în persoana lui și mai puternic.
Pentru fiecare încercare, el mulțumea lui Dumnezeu, spunând: „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!”… și își făcea cruce.
Și în închisoare se ruga numai în picioare, mergând, pentru că nu aveau voie să stea pe pat…sau lipiți de zid.
I-am spus că îmi vin tot felul de gânduri rele când mă duc să mă împărtășesc și mi-a spus că sunt încercări. Și că în asemenea clipe tot ceea ce poți să faci e să spui: „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție și pentru această încercare!”.
Mi-a spus, tot azi, că trebuie să îmi aduc aminte de bucuria Nașterii și a Învierii Domnului când am momente de deznădăjduire. Când mi-e greu…și sunt asuprită de tot felul de gânduri satanice.
Și când mi-a spus „vine Nașterea Domnului” aproape că i-au dat lacrimile…
La praznicul Învierii Domnului, odată, în închisoare, un preot le-a vorbit despre durerile și suferințele pe care le aveau de îndurat…Însă Fericitul Ilie l-a certat…spunându-i că „Învierea e numai bucurie”.
Preotul a tăcut…
Iar a doua zi a spus: „Domnul Mocanu a avut dreptate ieri!…”.
În primul an de profesorat, când a venit Profesor de Română în Turnu Măgurele, i s-a cerut să țină un mic discurs de Crăciun. La serbare…
Iar Fericitul Ilie le-a vorbit despre bucurie…
Însă le-a vorbit în așa fel…încât spectatorii, părinți și copii, au izbucnit în aplauze.
Ba, mai mult, unii au vrut să citească cuvântarea în manuscris…Însă când au văzut-o scrisă…au spus că nu li se pare același lucru cu cea vorbită…pentru că vorbită a fost mai bună…
„Dumnezeu e cu noi”, îmi spune Fericitul Ilie…Și asta înseamnă că El nu ne uită niciodată…și ne ajută în mod paradoxal tot timpul.
I-am spus apoi că am sentimentul golului interior…Și el mi-a spus că în tinerețe l-a trăit și el… Chiar a scris o poezie, în facultate, pe această temă.
Simțea dispreț pentru sine însuși și pentru lume.
Însă mai apoi, îmi spune el, am înțeles că „golul interior trebuie umplut cu harul lui Dumnezeu. Că de har aveam nevoie pentru a-l umple”.
La facultate citea cel puțin 8 ore pe zi. Până a ajuns la performanța să citească o pagină dintr-o privire. Astfel că a citit o carte groasă, un volum din Hașdeu, în două ore.
Nu cunoaște, la propriu, cum va fi Iadul. Însă unul dintre chinuri va fi imobilitatea. Imposibilitatea de a te mișca. Știi că mai sunt și alții care suferă lângă tine…dar nu te poți mișca și nici nu-i poți vedea…din cauza întunericului.
Un timp, după ce a ieșit din închisoare, simțea mereu tămâie când se ruga. Am avut intenția să îl întreb…cum de știa că nu e înșelare…Însă nu am îndrăznit să formulez o astfel de întrebare.
I-am povestit însă ispita părintelui Cleopa Ilie[5] din pădure, care simțea miros de trandafiri când se ruga…și și-a dat seama că asta e o înșelare demonică.
Dar el, cunoscându-mi gândul…ce vroiam de fapt să îl întreb…mi-a spus: „Părintele Cleopa a avut un semn…Pentru că poți doar să vezi și să auzi…sau numai să auzi în vedenie”.
În apărarea vederii dumnezeiești: „Cum poți să afirmi că Îl iubești pe Hristos…dacă nu vrei să-L vezi în slava Sa?”.
M-am plâns de oboseală și ispite. Și i-am spus că unele ispite sunt „peste puterea mea”. Însă el mi-a spus că ispitele nu sunt peste puterea noastră…ci doar par a fi. Pentru că pe ele le putem birui cu puterea lui Hristos.
A venit vorba…și i-am zis că Dorin [Picioruș][6] este cel care m-a ajutat să înțeleg și să merg către Dumnezeu…Iar Fericitul Ilie mi-a răspuns: „Da, el a fost un duh [în sensul de om duhovnicesc n.n.] care te-a povățuit. Pentru că toți avem nevoie de îndrumare la început…dar și pe parcurs”.
A fost de acord cu mine că Eroii Revoluției din decembrie 1989[7] sunt Martiri ai lui Hristos.
Și continuă: „Ei au fost copii nevinovați…însă alții au profitat de pe urma revoluției lor. Ei au ieșit în stradă să apere credință…pe când ceilalți: să se înavuțească”.
Îmi spune că nu e implicat în „patimi politice” (adică nu ține cu vreun partid anume) dar că nu va vota niciodată cu Ion Iliescu[8] și cu partidul lui…din cauza „mârlăniei” de-a huidui la Alba Iulia de ziua națională, în timpul slujbei religioase și a depunerii jurământului militar.
Și s-a supărat că Adrian Marino[9], la televizor, a numit acest gest „naționalism”. „Ce fel de naționalism e acesta?” m-a întrebat Fericitul Ilie.
[1] A se vedea: http://www.stefancelmare.ro/SFINTENIA-s2-ss59.htm.
[8] Blogul său: http://ioniliescu.wordpress.com/.
[9] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino.
Ion Pillat – culorile amintirii [5]
01 week ago
O simți deodată toată, cu o cutremurare,
Cum stăpânește peste micimea ta de om.
Cu mii de trunchiuri albe și cu un singur dom
Fremătător – pădurea de fagi din Valea Mare.
Aicea omenirea te lasă pic cu pic:
Începi de traiu-ți silnic și strâmt să te desferici,
Înveți, uimit, să intri în codrii ca-n biserici
Și că mai sfânt pe lume nu poate fi nimic.
Decât această pace în razele-nserării,
Când se târăsc, alături de netede tulpini,
Din arborii aievea alți arbori mai senini,
Sub frunzele cu glasul dumnezeiesc al mării,
Și când, legându-ți pașii de cale, te-ai oprit
Sub fragii-nalți, în templul adevărat al firii,
Ca un bolnav de suflet redat tămăduirii,
La jgheabul care curge cu șipot potolit.
(Pădurea din Valea Mare)
Semnificațiile poemului vin în continuarea a ceea ce am discutat anterior (în articolul precedent).
Pădurea este adevărată catedrală impresionantă pentru micimea ta de om.
E un dom (termen utilizat de romantici: Lamartine, Bolintineanu, Eminescu), o biserică, un templu adevărat al firii (ca și la Goga).
Orice resursă de apă din acest spațiu sacru e un izvor al tămăduirii, pentru cel bolnav de suflet.
Un jgheab care adapă…însetarea celui ferecat de obicei în traiul strâmt.
Simplu spus: pădurea/codrul este un loc sfânt, care păstrează naturalețea și ingenuitatea cosmosului primar.
Însă sacralitatea lui nu este scoasă în evidență prin elemente anume, ci este pur și simplu afirmată și aclamată.
Ea există…este o constatare, un sentiment ineluctabil.
De aceea, în afară de câteva notații elementare – pădurea de fagi cu trunchiuri albe, pădure fremătătoare – nu există vreo descriere impresionantă…nici măcar sugestiile cromatice subtile, cu care ne-am obișnuit.
Elementul definitoriu e un superlativ absolut: mai sfânt pe lume nu poate fi nimic. Pentru că, de la Eminescu încoace, codrul e o chintesență cosmică a creației lui Dumnezeu, care oglindește și conține ceva ce a rămas pur și nealterat.
Boltindu-se ca o pace în razele-nserării, e o arhitectură a liniștii și a luminii blânde, vesperale.
În același timp, se aud frunzele cu glasul dumnezeiesc al mării, pentru că freamătul lui se deschide spre infinit…Ca orice templu, este destinat să sfințească tot pământul, nu numai locul pe care se află.
Frunzișul este cel care se face ecoul imensității codrului, în sens spațial, dar mai ales în sensul deschiderii spre sacralitate, eternitate, nesfârșire…
Acordurile glasului dumnezeiesc și tumultuos al mării de frunze indică de abia amplitudinea acestui templu.
Frunzele sunt corala acestei biserici.
Rezonanța lor impunătoare e acompaniată de un șipot potolit, care stinge setea iubitorului de odihnă și de pace.
Recent Comments