Teologie pentru azi

1. Doamne Atotțiitorul[e], Dumnezeul lui Israil, sufletul [aflat] în cele strâmte [ψυχὴ ἐν στενοῖς] și duhul lâncezelilor [πνεῦμα ἀκηδιῶν] a[u] strigat către Tine.

2. Ascultă, Doamne, și miluiește, că am păcătuit înaintea Ta,

3. că[ci] Tu [ești] șezând [întru] veac, iar noi [suntem] pierind [întru] veac!

4. Doamne Atotțiitorul[e], Dumnezeul lui Israil, auzi așadar rugăciunea celor care au murit ai lui Israil [ἄκουσον δὴ τῆς προσευχῆς τῶν τεθνηκότων Ισραηλ] și a fiilor celor care păcătuiesc înaintea Ta [καὶ υἱῶν τῶν ἁμαρτανόντων ἐναντίον Σου], care nu au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, și [de aceea] ni s-au lipit nouă cele rele!

5. Să nu-Ți aduci aminte de nedreptățile părinților noștri, ci amintește-Ți de mâna Ta și de numele Tău în vremea aceasta,

6. că[ci] Tu [ești] Domnul, Dumnezeul nostru, și Te vom lăuda pe Tine, Doamne!

7. Că[ci] pentru aceasta ai dat frica Ta în inima noastră: [pentru] a chema numele Tău. Iar [noi] Te vom lăuda pe Tine în [zilele] pribegiei noastre [ἐν τῇ ἀποικίᾳ ἡμῶν], că[ci] am întors de la inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, care au păcătuit înaintea Ta.

8. Iată, noi, astăzi, [suntem încă] în [zilele] pribegiei noastre, [întru] care ne-ai risipit pe noi acolo, întru ocară și întru blestem și întru pedeapsă, după toate nedreptățile părinților noștri, care s-au îndepărtat de la Domnul, Dumnezeul nostru!

9. Auzi, Israile, poruncile vieții și ascultați [cu toții ca] să cunoașteți înțelepciunea!

10. Ce este, Israile? Că[ci] de ce în pământul celor vrăjmași ești învechit [și] în pământul cel străin

11. te-ai spurcat cu cei morți? Ai fost socotit cu cei spre Iad [προσελογίσθης μετὰ τῶν εἰς ᾍδου]?

12. Ai părăsit izvorul înțelepciunii [ἐγκατέλιπες τὴν πηγὴν τῆς σοφίας]?

13. [În] calea lui Dumnezeu dacă ai fi mers, locuiai [acum] în pacea cea veșnică.

14. Învață unde este înțelepciunea, unde este tăria, unde este înțelegerea [ca] să cunoști deodată, unde este viețuirea cea îndelungată și viața, unde este lumina ochilor [φῶς ὀφθαλμῶν] și pacea!

15. Cine a aflat locul ei și cine a intrat întru vistieriile ei?

16. Unde sunt stăpânitorii neamurilor și cei care stăpânesc fiarele cele de pe pământ?

17. [Unde sunt] cei care își bat joc de păsările cerului și învistieresc [θησαυρίζοντες] argintul și aurul, [în] care nădăjduiseră oamenii, și nu este sfârșit al averii lor?

18. [Unde sunt] cei care lucrează argintul și se îngrijesc [de el] și [acum] nu [mai] este căutare a lucrurilor lor?

19. Au fost nimiciți și întru Iad au coborât [ἠφανίσθησαν καὶ εἰς ᾍδου κατέβησαν] și alții s-au ridicat în locul lor.

20. Cei mai tineri au văzut lumina și au locuit pe pământ, dar calea cunoașterii [ὁδὸν ἐπιστήμης] nu au cunoscut-o,

21. nici [nu] au înțeles cărările ei și nici [nu] au luat partea ei. Fiii lor au fost departe de calea lor,

22. [iar aceasta][1] n-a fost auzită în Hanaan [Χανάαν] și nici [n-]a fost văzută în Teman [Θαιμαν].

23. Nici fiii Agarei [Ἁγάρ], cei care caută înțelegerea pe pământ, [nici] negustorii Merranului [οἱ ἔμποροι τῆς Μερραν] și ai Temanului, [nici] povestitorii de mituri [οἱ μυθολόγοι] și [nici] cei care caută înțelegerea [οἱ ἐκζητηταὶ τῆς συνέσεως], nu au cunoscut calea înțelepciunii [ὁδὸν τῆς σοφίας] și nici [nu] și-au adus aminte de cărările ei.

24. O, Israile, cât de mare [este] casa lui Dumnezeu și [cât] de prelung [este] locul dobândirii Sale!

25. Mare [este] și nu are sfârșit, [este] înalt și nemăsurat.

26. Acolo au fost născuți uriașii cei vestiți [οἱ γίγαντες οἱ ὀνομαστοὶ], cei care au fost dintru început foarte mari [și] cunoscând războiul [οἱ ἀπ᾽ ἀρχῆς γενόμενοι εὐμεγέθεις ἐπιστάμενοι πόλεμον].

27. [Dar] nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu și nici calea cunoașterii [nu] le-a dat-o lor.

28. Și [ei] au pierit pentru că [s-au arătat] neavând înțelepciune. Au pierit pentru nesfătuirea lor.

29. Cine s-a suit întru cer și a luat-o pe ea[2] și a coborât-o pe ea din nori?

30. Cine a trecut dincolo de mare și a aflat-o pe ea și o va aduce pe ea [ca] aurul cel ales?

31. Nu este [între oameni] cel care cunoaște calea ei și nici cel care gândește cărarea ei.

32. Dar Cel care a cunoscut toate [ὁ εἰδὼς τὰ πάντα], [Acela] o cunoaște pe ea[3] [și] a aflat-o pe ea [întru] înțelegerea Sa. [O cunoaște] Cel care a zidit pământul întru vremea veacului [ὁ κατασκευάσας τὴν γῆν εἰς τὸν αἰῶνα χρόνον][4] [și] l-a umplut pe el de dobitoacele cele cu patru picioare.

33. [O cunoaște] Cel care trimite lumina [ὁ ἀποστέλλων τὸ φῶς] și [ea] merge. [Căci El] a chemat-o pe ea și [lumina] I-a ascultat Lui [cu] [cu]tremur [ἐκάλεσεν αὐτό καὶ ὑπήκουσεν Αὐτῷ τρόμῳ],

34. iar stelele au luminat în[tru] păzirile lor și au fost veselite [οἱ δὲ ἀστέρες ἔλαμψαν ἐν ταῖς φυλακαῖς αὐτῶν καὶ εὐφράνθησαν].

35. [El][5] le-a chemat pe ele și [stelele] au zis: <De față suntem [πάρεσμεν][!]>. [Și stelele] au luminat cu veselie Celui care le-a făcut pe ele [ἔλαμψαν μετ᾽ εὐφροσύνης τῷ ποιήσαντι αὐτούς].

36. Acesta [este] Dumnezeul nostru [și] nu va fi socotit altul împreună cu El [οὐ λογισθήσεται ἕτερος πρὸς Αὐτόν][6].

37. [Dar El] a aflat toată calea cunoașterii [πᾶσαν ὁδὸν ἐπιστήμης] și a dat-o pe ea lui Iacov, slujitorului Său, și lui Israil, celui iubit de către El.

38. După aceasta, pe pământ a fost văzut [μετὰ τοῦτο, ἐπὶ τῆς γῆς ὤφθη] și cu oamenii a fost unit [καὶ ἐν τοῖς ἀνθρώποις συνανεστράφη][7]»”.

---

[1] Calea cunoașterii.

[2] Înțelepciunea dumnezeiască.

[3] Pe Înțelepciunea dumnezeiască, adică pe Fiul Său.

[4] Pentru că pământul și timpul au început deodată, ambele fiind creații ale lui Dumnezeu.

[5] Dumnezeu.

[6] Nu va mai fi socotit altul egalul Său.

[7] Profeție hristologică.

1. «Iar acestea [sunt] numele semințiilor: de la începutul cel către miazănoapte, către partea coborâtoare, cea tăind la intrarea Imatului, a curții lui Enan, [cu] hotarul Damascosului către miazănoapte, către partea curții Imatului, și le va fi lor cele către răsărituri [și] până către mare, [este partea] lui Dan [Δάν], cea una.

2. Iar de la hotarele lui Dan, cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Asir [Ἀσήρ], cea una.

3. Iar de la hotarele lui Asir, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Neftalim [Νεφθαλίμ], cea una.

4. Și de la hotarele lui Neftalim, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Manassi [Μανασσῆ], cea una.

5. Și de la hotarele lui Manassi, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Efem [Εφραίμ], cea una.

6. Și de la hotarele lui Efrem, de la cele către răsărituri [și] până la cele către mare, [este partea] lui Ruvin [Ῥουβήν], cea una.

7. Și de la hotarele lui Ruvin, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Iudas [Ἰούδας], cea una.

8. Și de la hotarele lui Iudas, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, va fi pârga deosebită, [având] 25.000 [de coți] lățimea, iar lungimea ca una din părți, de la cele către răsărituri și până la cele către mare, și [acolo] va fi [locul] cel sfânt în mijlocul lor [καὶ ἔσται τὸ ἅγιον ἐν μέσῳ αὐτῶν][1].

9. [Iar] pârga pe care o vor deosebi Domnului [va avea] lungimea de 25.000 [de coți] și lățimea [tot] de 25.000 [de coți].

10. [Iar] a acestora, a preoților, va fi pârga celor sfinte: către miazănoapte 25.000 [de coți] și către mare lățimea de 10.000 [de coți] și către răsărituri lățimea de 10.000 [de coți] și către miazăzi lungimea de 25.000 [de coți], iar muntele celor sfinte va fi în mijlocul lor [καὶ τὸ ὄρος τῶν ἁγίων ἔσται ἐν μέσῳ αὐτοῦ][2].

11. [Și pârga va fi] a preoților celor care au fost sfințiți [τοῖς ἱερεῦσι τοῖς ἡγιασμένοις], a fiilor lui Sadduc, a celor care păzesc pazele casei, care nu au fost rătăciți cu rătăcirea fiilor lui Israil, [în] ce fel au fost rătăciți leviteii.

12. Și va fi a lor pârga dată din pârgile pământului sfânt al sfintelor de la hotarele leviteilor.

13. Iar leviteii, pe cele avându-le [la] hotarele preoților, [vor avea un pământ cu] lungimea de 25.000 [de coți] și lățimea de 10.000 [de coți]. [Și] toată lungimea [va fi] de 25.000 [de coți], iar lățimea de 20.000 [de coți].

14. Și nu se va vinde din el și nu va fi măsurat și nici [nu] se va lua [se vor lua din el] pârgile pământului, că[ci] sfânt Îi este Domnului [ὅτι ἅγιόν ἐστιν τῷ Κυρίῳ].

15. Iar cei 5.000 [de coți], cei care prisosesc la lățime la cei 25.000 [de coți], [cei] dinaintea zidului, va fi [vor fi] cetății spre locuință și spre distanța sa și cetatea va fi în mijlocul său.

16. Și acestea [sunt] măsurile ei[3]: de la cele către miazănoapte 4. 500 [de coți] și de la cele către miazăzi 4.500 [de coți] și de la cele către răsărituri 4. 500 [de coți] și de la cele către mare 4. 500 [de coți].

17. Iar distanța cetății [διάστημα τῇ πόλει] va fi, către miazănoapte, de 250 [de coți], și către miazăzi de 250 [de coți] și către răsărituri de 250 [de coți] și către mare de 250 [de coți].

18. Iar prisosul lungimii, cel având pârgile cele sfinte, [va fi] de 10.000 [de coți] către răsărituri și de 10.000 [de coți] către mare. Și [acolo] vor fi pârgile [templului] celui sfânt [καὶ ἔσονται αἱ ἀπαρχαὶ τοῦ ἁγίου] și va fi [vor fi] roadele ei spre pâinile celor care lucrează cetatea [καὶ ἔσται τὰ γενήματα αὐτῆς εἰς ἄρτους τοῖς ἐργαζομένοις τὴν πόλιν].

19. Iar cei care lucrează cetatea o vor lucra pe ea din toate semințiile lui Israil.

20. Toată pârga [va fi] de 25.000 [de coți] pe 25.000 [de coți], [în] patru colțuri. [Și] îl veți deosebi pe el[4], de la stăpânirea cetății, [ca] pârga [templului] celui sfânt.

21. Iar prisosul celui care călăuzește, din acesta și din acesta, din pârgile celui sfânt și spre stăpânirea cetății, [este] de pe[ste] 25.000 [de coți] lungimea până la hotarele cele către răsărituri, iar către mare [este] de pe[ste] 25.000 [de coți] până la hotarele cele către mare, având părțile celui călăuzind. Și va fi [vor fi] pârga celor sfinte și sfințirea casei în mijlocul său.

22. Și de la stăpânirea leviteilor și de la stăpânirea cetății în mijloc va fi [vor fi] ale celor care călăuzesc, [căci] în mijlocul hotarelor lui Iudas și în mijlocul hotarelor lui Veniamin [Βενιαμίν] va fi [vor fi] ale celor care călăuzesc.

23. Iar prisosul semințiilor, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Veniamin [Βενιαμίν], cea una.

24. Și de la hotarele lui Veniamin, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Simeon [Συμεών], cea una.

25. Și de la hotarele lui Simeon, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Issahar [Ἰσσαχάρ], cea una.

26. Și de la hotarele lui Issahar, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Zabulon [Ζαβουλών], cea una.

27. Și de la hotarele lui Zabulon, de la cele către răsărituri, [și] până la cele către mare, [este partea] lui Gad [Γάδ], cea una.

28. Și de la hotarele lui Gad [și] până la cele către lips [λίψ][5]. Iar [de acolo] va fi [vor fi] hotarele sale[6], de la Teman și [de la] apa Marimot Cadis [Μαριμωθ Καδης], ale moștenirii [sale], până la marea cea mare.

29. [Și] acesta [este] pământul semințiilor lui Israil, pe care îl veți arunca la sorț, iar acestea [sunt] împărțirile lor», zice Domnul Dumnezeu.

30. «Iar acestea [sunt] trecătorile cetății: cele către miazănoapte [sunt] de 4.500 [de coți cu] măsură.

31. Și porțile cetății [sunt] cu numele semințiilor lui Israil, [iar] 3 porți [sunt] către miazănoapte: poarta lui Ruvin, cea una, și poarta lui Iudas, cea una, și poarta lui Levi [Λευί], cea una.

32. Și cele[7] către răsărituri [sunt] de 4.500 [de coți], iar cele 3 porți [sunt]: poarta lui Iosif [Ἰωσήφ], cea una, și poarta lui Veniamin, cea una, și poarta lui Dan [Δάν], cea una.

33. Și cele[8] către miazăzi [sunt] de 4.500 [de coți cu] măsură, iar cele 3 porți [sunt]: poarta lui Simeon, cea una, și poarta lui Issahar, cea una, și poarta lui Zabulon, cea una.

34. Și cele[9] către mare [sunt] de 4.500 [de coți cu] măsură, iar cele 3 porți [sunt]: poarta lui Gad, cea una, și poarta lui Asir [Ἀσήρ], cea una, și poarta lui Neftalim [Νεφθαλίμ], cea una.

35. [Iar] împrejmuirea [cetății va fi] de 18.000 [de coți], iar numele cetății, din care zi [aceasta] are să se facă, va fi numele ei»”.

---

[1] Și până azi trăim acest principiu arhitectural, pentru că Biserica e în mijlocul comunității de credință.

[2] De unde, până azi, Biserica este construită pe un loc mai înalt.

[3] Ale cetății.

[4] Veți deosebi pământul templului.

[5] Către sud-vest. Forma λίψ e forma de N. sg., pentru că în text era Ac. λίβα.

[6] Ale pământului lui Israil.

[7] Cu referire la trecătorile cetății.

[8] Tot despre trecătorile cetății e vorba.

[9] Iarăși despre trecători.

1. Și m-a dus pe mine în curțile casei[1] și, iată, apa cea limpede ieșea dedesubt [ὕδωρ ἐξεπορεύετο ὑποκάτωθεν τοῦ αἰθρίου], către răsărituri [κατ᾽ ἀνατολάς]! Că[ci] fața casei vedea către răsărituri [ὅτι τὸ πρόσωπον τοῦ οἴκου ἔβλεπεν κατ᾽ ἀνατολάς] și apa cobora din partea cea de-a dreapta, dinspre miazăzi, pe[ste] jertfelnic.

2. Și m-a scos pe mine dinspre calea porții cea către miazănoapte și m-a dus împrejur pe mine pe calea cea din afară, către poarta curții cea văzând către răsărituri. Și, iată, apa se cobora din partea cea de-a dreapta!

3. [Și s-a arătat] ca ieșirea omului din partea cealaltă [καθὼς ἔξοδος ἀνδρὸς ἐξ ἐναντίας] și măsura [era] în mâna sa [καὶ μέτρον ἐν τῇ χειρὶ αὐτοῦ]. Și a măsurat miile cu măsura [sa] și a trecut prin apă [καὶ διεμέτρησεν χιλίους ἐν τῷ μέτρῳ καὶ διῆλθεν ἐν τῷ ὕδατι], apa iertării [ὕδωρ ἀφέσεως][păcatelor].

4. Și a măsurat miile și a trecut prin apă, apa [fiind] până la coapse. Și a măsurat miile și a trecut, apa [fiind] până la șale.

5. Și a măsura miile și nu putea să treacă, că[ci] se repezea apa ca șuieratul pârâului pe care nu-l vor trece.

6. Și a zis către mine: „Oare ai văzut, fiule al omului?”. Și m-a dus pe mine la buza râului [ἐπὶ τὸ χεῖλος τοῦ ποταμοῦ]

7. la întoarcerea mea. Și, iată, pomi foarte mulți [erau] la buza râului aici și aici!

8. Și a zis către mine: „Apa aceasta care iese întru Galilea [τὸ ὕδωρ τοῦτο τὸ ἐκπορευόμενον εἰς τὴν Γαλιλαίαν][2], cea către răsărituri – și se cobora în Arabia [Ἀραβία] și venea până la mare, la apa trecerii [ἐπὶ τὸ ὕδωρ τῆς διεκβολῆς] –, și [aceasta va fi care] va însănătoși apele [καὶ ὑγιάσει τὰ ὕδατα].

9. Și tot sufletul celor vii va fi fierbând [καὶ ἔσται πᾶσα ψυχὴ τῶν ζῴων τῶν ἐκζεόντων][3]. [Iar] la toți, la care are să vină râul acolo, va trăi [vor trăi]. Și pește foarte mult va fi acolo, că[ci] vine acolo apa aceasta și o va însănătoși și va trăi [ὅτι ἥκει ἐκεῖ τὸ ὕδωρ τοῦτο καὶ ὑγιάσει καὶ ζήσεται], [iar] tot [omul] la care are să vină râul acolo va trăi.

10. Și vor sta acolo pescarii de la Engadin până la Enagalim [ἀπὸ Αινγαδιν ἕως Αιναγαλιμ]. Uscarea năvoadelor [ψυγμὸς σαγηνῶν] va fi [și] de una singură va fi. Iar peștii ei [vor fi] ca peștii mării celei mari, [vor fi] mulțime foarte multă.

11. Iar în[tru] trecerea sa și în[tru] întoarcerea sa și în[tru] înălțarea sa nu or să se însănătoșească[4], [ci] spre săruri vor fi dați.

12. Și în râu se va sui [καὶ ἐπὶ τοῦ ποταμοῦ ἀναβήσεται][5], în buza sa aici și aici [ἐπὶ τοῦ χείλους αὐτοῦ ἔνθεν καὶ ἔνθεν]. Tot pomul cel de mâncat nu are să fie învechit în[tru] el și nici nu are să se sfârșească rodul său. [Din] înnoirea sa va da pârgă, pentru că acestea, apele lor, din cele sfinte ies. Și va fi rodul lor spre mâncare, iar suirea lor spre sănătate.

13. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: «Aceste hotare ale pământului veți moșteni, ale celor 12 seminții ale fiilor lui Israil: adăugirea funiei [πρόσθεσις σχοινίσματος][6].

14. Și îl veți moșteni pe el[7], fiecare [având] ca fratele său, spre care am ridicat mâna Mea [ca] să-l dau pe el părinților lor, și vă va cădea vouă pământul acesta în[tru] moștenire [καὶ πεσεῖται ἡ γῆ αὕτη ὑμῖν ἐν κληρονομίᾳ].

15. Și acestea [sunt] hotarele pământului: către miazănoapte, de la marea cea mare [τῆς θαλάσσης τῆς μεγάλης][8] care se coboară și tăind intrările Imat [Ημαθ], Seddada [Σεδδαδα],

16. Virota [Βηρωθα], Sevrem [Σεβραιμ] [și] Iliam [Ηλιαμ], [cele] dintre mijlocul hotarelor Damascosului/ Damascului și mijlocul hotarelor Imatului, curtea lui Savnan [Σαυναν], care sunt deasupra hotarelor lui Avranitis[9][Αυρανίτις].

17. Acestea [sunt] hotarele de la mare: de la curtea lui Enan [Αιναν] [până la] hotarele Damascosului și cele către miazănoapte.

18. Iar cele către răsărituri [sunt] la mijlocul lui Avranitis și la mijlocul Damascosului și la mijlocul lui Galaaditis [Γαλααδῖτις][10] și la mijlocul pământului lui Israil, [pe când] Iordanisul [Ιορδάνης] mărginește Finiconul [Φοινικών][11] la marea cea către răsărituri. [Și] acestea [sunt] cele către răsărituri.

19. Iar cele către miazăzi și lips [λίψ][12] [sunt cele] de la Teman [Θαιμαν] și Finicon [și] până la apa Marimot Cadis [Μαριμωθ Καδης], întinzându-se până la marea cea mare. Aceasta [este] partea miazăzi și lips.

20. [Iar] aceasta, partea mării celei mari, mărginește până înainte de intrarea Imatului [Ημαθ], până la intrarea sa. [Și] acestea sunt cele către marea Imatului.

21. Și veți împărți pământul acesta vouă, semințiilor lui Israil.

22. Îl veți arunca pe el[13] la sorț vouă și prozeliților celor care pribegesc în mijlocul vostru, care au născut fii în mijlocul vostru. Și [ei] vă vor fi vouă ca pământeni [αὐτόχθονες] în[tre] fiii lui Israil [și] împreună cu voi vor mânca din moștenire în mijlocul semințiilor lui Israil.

23. Și [ei] vor fi din seminția prozeliților [ἐν φυλῇ προσηλύτων], în[tre] prozeliții cei [care sunt] împreună cu ei. [Și] acolo le veți da moștenirea lor», zice Domnul Dumnezeu.

---

[1] Ale templului Domnului.

[2] Profeție despre întruparea Domnului și despre apa învățăturii Sale celei dumnezeiești.

[3] Din cauză că vor crede în Domnul și se vor aprinde de dragoste pentru El.

[4] Despre cei care nu vor crede în Domnul și nu se vor vindeca de păcatele lor.

[5] Botezul Domnului.

[6] Pentru că pământul era măsurat cu funia și dat în proprietatea cuiva.

[7] Pământul lui Israil.

[8] Marea Mediterană.

[9] Forma de N., pentru că în text e forma de G. Αυρανίτιδος.

[10] Forma de N. Pentru că în text e forma de G. Γαλααδίτιδος.

[11] Tot forma de N, pentru că în text este G. Φοινικῶνος.

[12] În sud-vest.

[13] Pământul.

1. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: <Poarta cea din curtea cea mai dinăuntru, cea văzând către răsărituri, va fi închisă 6 zile, [în] cele lucrătoare, iar în ziua sabaturilor va fi deschisă. Și în ziua lunii noi va fi deschisă

2. și va intra cel care călăuzește dinspre calea elamului a porții celei din afară și va sta la poarta curților și vor face preoții arderile de tot ale sale și pe cele ale mântuirii sale. Și se va închina la poarta curții [καὶ προσκυνήσει ἐπὶ τοῦ προθύρου τῆς πύλης] și [apoi] va ieși, iar poarta nu are să fie închisă până seara [καὶ ἡ πύλη οὐ μὴ κλεισθῇ ἕως ἑσπέρας].

3. Și poporul pământului se va închina către poarta aceea a curților în sabaturi [καὶ προσκυνήσει ὁ λαὸς τῆς γῆς κατὰ τὰ πρόθυρα τῆς πύλης ἐκείνης ἐν τοῖς σαββάτοις] și în lunile cele noi înaintea Domnului [καὶ ἐν ταῖς νουμηνίαις ἐναντίον Κυρίου].

4. Și cel care călăuzește va aduce Domnului arderile cele de tot în ziua sabaturilor: 6 miei fără de prihane și un berbec fără de prihană

5. și manaa [și] aluatul berbecului și jertfa mieilor [și] darul mâinii sale [δόμα χειρὸς αὐτοῦ] și inul de ulei [cu] aluat.

6. Iar în ziua lunii celei noi va fi [vor fi jertfiți] un vițel fără de prihană și 6 miei și un berbec fără de prihană.

7. Și va fi [vor fi jertfite și] aluatul berbecului și aluatul vițelului, manaa și [aluatul] mieilor, precum are să scoată mâna sa, și inul de ulei [cu] aluat.

8. Și când [va fi] a intra cel care călăuzește, dinspre calea elamului porții va intra și dinspre calea porții va ieși.

9. Și când are să intre poporul pământului înaintea Domnului la praznice, cel care intră dinspre calea porții celei către miazănoapte [pentru] a se închina, va ieși dinspre calea porții celei către miazăzi, iar cel care intră dinspre calea porții celei către miazăzi, va ieși dinspre calea porții celei către miazănoapte [și] nu se va întoarce către poarta pe care a intrat, ci în dreptul ei va ieși[1].

10. Iar cel care călăuzește [va fi] în mijlocul lor[2]. [Și] când [va fi] a intra ei, va intra împreună cu ei, iar când [va fi] a ieși ei, va ieși [împreună cu ei].

11. Iar în praznice și în adunările praznicelor va fi [vor fi jertfite] manaa [și] aluatul vițelului și aluatul berbecului și al mieilor, precum are să scoată mâna sa, și inul de ulei [cu] aluat.

12. Iar dacă cel care călăuzește are să facă mărturisire [cu] ardere de tot a mântuirii Domnului [ἐὰν δὲ ποιήσῃ ὁ ἀφηγούμενος ὁμολογίαν ὁλοκαύτωμα σωτηρίου τῷ Κυρίῳ] și va deschide sieși poarta cea văzând către răsărituri și va face arderea cea de tot a sa și pe cele ale mântuirii sale [în] ce chip se face în ziua sabaturilor și [apoi] va ieși, și [atunci] va închide ușile după [ce] are să iasă el.

13. Și mielul cel de un an, cel fără de prihană, îl va face Domnului întru ardere de tot în fiecare zi, [căci] dimineața îl va face pe el.

14. Și manaa de 6 măsuri va face asupra lui dimineața[3] și [va turna] o treime dintr-un in de ulei, [pentru ca] să amestece făina cea de grâu manaa/ dar Domnului, [iar aceasta va fi] porunca [cea de-a] pururea [πρόσταγμα διὰ παντός].

15. [Și] veți face mielul și manaa și uleiul, le veți face dimineața [ca] arderea de tot [cea de-a] pururea [ποιήσετε τὸ πρωὶ ὁλοκαύτωμα διὰ παντός]>.

16. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: <Dacă cel care călăuzește are să dea darul unuia dintre fiii săi din această moștenire a sa, [atunci] fiilor săi le va fi stăpânirea în[tru] moștenire.

17. Iar dacă are să dea darul unuia [dintre] slujitorii săi și îi va fi aceluia până în anul eliberării și va fi dat înapoi celui care călăuzește, afară de moștenirea fiilor săi, al lor va fi[4].

18. Iar cel care călăuzește nu are să ia din moștenirea poporului, [ca] să [nu-i] asuprească pe ei dintru [prin] stăpânirea sa, [și pe el] îl vor moșteni fiii săi, pentru ca să nu fie risipit poporul Meu de fiecare[5] din [prin] stăpânirea sa>»”.

19. Și m-a dus pe mine spre intrarea cea către spatele porții, spre auditoriul celor sfinte ale preoților, cel văzând către miazănoapte. Și, iată, locul de acolo [era] deosebit!

20. Și a zis către mine: „Acesta este locul [în] care preoții vor fierbe acolo cele pentru neștiințe și cele pentru păcate. Și acolo vor coace împreună [și] manaa, [pentru] a nu o scoate întru curtea cea mai din afară [pentru] a se sfinți poporul”.

21. Și m-a dus pe mine întru curtea cea mai din afară și m-a dus împrejur pe mine în cele 4 părți ale curții. Și [καὶ], iată [ἰδοὺ], curtea dinspre partea curții [αὐλὴ κατὰ τὸ κλίτος τῆς αὐλῆς]! [Iar] curtea dinspre partea curții [era]

22. în cele 4 părți ale curții, [fiind] curtea cea mică, lungă de 40 de coți și lată de 30 de coți, măsura [fiind] una [la] cele 4.

23. Iar auditoriile [erau] împrejur la acestea, împrejur [la] cele 4, iar bucătăriile făcute dedesubtul auditoriilor împrejur [καὶ μαγειρεῖα γεγονότα ὑποκάτω τῶν ἐξεδρῶν κύκλῳ].

24. Și a zis către mine: „Acestea [sunt] casele bucătarilor, [în] care vor fierbe acolo poporului cei care slujesc casei jertfelor”.

---

[1] Iar acest lucru a devenit principiu liturgic în cultul Bisericii, pentru că ieșim pe o ușă îngerească pentru ca să tămâiem și intrăm pe cealaltă.

[2] După cum e în mijlocul credincioșilor Episcopul până azi, atunci când el slujește împreună cu întreaga Biserică.

[3] Asupra mielului adus jertfă.

[4] Al fiilor călăuzitorului.

[5] De fiecare om care îl conduce.

1. Și când voi [aveți] a măsura [veți măsura] pământul în[tru] moștenire, [atunci] veți deosebi pârga cea sfântă a Domnului de pământ, [care va fi] de 25.000 [de coți] lungimea, iar lățimea [ei] de 20.000 [de coți]. [Și acest pământ] va fi sfânt în toate hotarele sale împrejur [ἅγιον ἔσται ἐν πᾶσι τοῖς ὁρίοις αὐτοῦ κυκλόθεν].

2. Și va fi dintru acesta[1], spre sfințire [εἰς ἁγίασμα], 500 pe 500 [de coți în] 4 colțuri împrejur [πεντακόσιοι ἐπὶ πεντακοσίους τετράγωνον κυκλόθεν] și 50 de coți distanța lor împrejur [καὶ πήχεις πεντήκοντα διάστημα αὐτῷ κυκλόθεν].

3. Și din această măsurare veți măsura lungimea de 25.000 [de coți] și lățimea de 10.000 [de coți] și în[tru] aceasta va fi sfințenia sfintelor celor sfinte [καὶ ἐν αὐτῇ ἔσται τὸ ἁγίασμα ἅγια τῶν ἁγίων].

4. [Iar] din pământul [acesta] va fi [pământul] preoților care slujesc în [locul] cel sfânt și va fi al celor care se apropie [pentru] a sluji Domnului și [el] le va fi lor locul întru [pentru] case, deosebit [de celălalt, și potrivit cu] sfințirea lor.

5. [Iar pământul] de 25.000 [de coți] lungimea și lățimea de 10.000 [de coți] va fi al leviteilor care slujesc casei[2] [și acesta le va fi] lor spre stăpânirea cetății [pentru] a o locui [pe ea].

6. Și [la] stăpânirea cetății îi vei da [un pământ] de 5.000 [de coți] lățime și [în] lungime de 25.000 [de coți], [în] ce chip [este] pârga celor sfinte, [iar acestea la] toată casa lui Israil le vor fi.

7. Iar celui călăuzind, dintru acesta și de la acesta [i se va da], întru pârgile cele sfinte, întru stăpânirea cetății, către fața pârgilor celor sfinte și către fața stăpânirii cetății, [cât și] pe cele către mare și de la cele spre mare către răsărituri și lungimea ca una a părților de la hotarele cele către mare și lungimea spre hotarele cele către răsăriturile pământului.

8. Și îi va fi lui spre stăpânire în Israil. Și nu îl vor mai asupri cei care îl călăuzesc lui [pe] Israil, pe poporul Meu, iar pământul îl vor [va] moșteni casa lui Israil, după semințiile lor>.

9. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: <Să vă fie destul vouă, cei care îl povățuiți lui [pe] Israil! Nedreptatea și mâhnirea lepădați, iar judecată și dreptate faceți! Ridicați asuprirea de la poporul Meu!>, zice Domnul Dumnezeu.

10. <Cumpăna cea dreaptă și măsura cea dreaptă și sfertul [χοῖνιξ] cel drept să vă fie vouă

11. măsura, iar sfertul, de asemenea, unul va fi [pentru] a lua! Zeciuiala gomorului[3] [este] sfertul [τὸ δέκατον τοῦ γομορ ἡ χοῖνιξ], iar zeciuiala gomorului [sau] măsura pentru gomor va fi asemenea.

12. Iar greutatea [cântarului va fi] de 20 de oboli [ὀβολοί], de 5 sicli [σίκλοι], de 15 sicli [și] de 60 de sicli m[i]na [ἡ μνᾶ][4] vă va fi vouă.

13. Și aceasta [este] pârga pe care o veți deosebi: a 6-a măsură de gomor de la grâu [ἕκτον τοῦ μέτρου ἀπὸ τοῦ γομορ τοῦ πυροῦ] și a 6-a ifi de coros de la orzuri [καὶ τὸ ἕκτον τοῦ οιφι ἀπὸ τοῦ κόρου τῶν κριθῶν][5].

14. Iar porunca uleiului [e aceasta]: un pahar de ulei din 10 pahare, că[ci] cele 10 pahare sunt un gomor.

15. Și o oaie din 10 oi [va fi] partea de la toate semințiile lui Israil [și acestea vor fi] spre jertfe și spre arderi de tot și spre mântuire, [pentru] a potoli[6] pentru voi>, zice Domnul Dumnezeu.

16. <Și tot poporul va da pârga aceasta celui care călăuzește lui [pe] Israil.

17. Și prin cel călăuzind va fi [vor fi] arderile cele de tot și jertfele, iar turnările[7] vor fi în[tru] praznice și în lunile cele noi și în sabaturi și în[tru] toate praznicele casei lui Israil. Acesta le va face pe cele pentru păcate și jertfa și arderile de tot și pe cele ale mântuirii, [pentru] a potoli pentru casa lui Israil>.

18. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: <În luna cea dintâi, [în ziua] cea dintâi a lunii, veți lua vițel din boi fără de prihană [ca] să se potolească [jertfelnicul] cel sfânt.

19. Și preotul va lua din sângele ispășirii [ἀπὸ τοῦ αἵματος τοῦ ἐξιλασμοῦ] și va da pe stâlpii casei și pe cele 4 colțuri ale templului și pe jertfelnic și pe stâlpii porții curții celei dinăuntru.

20. Și așa vei face în luna a 7-a, [în ziua] cea dintâi a lunii: vei lua de la fiecare partea și veți potoli casa.

21. Iar în luna cea dintâi, [în] a 14-a [zi] a lunii, vă va fi vouă Paștiul [τὸ Πασχα], praznicul [ἑορτή], [iar] 7 zile azime veți mânca [ἑπτὰ ἡμέρας ἄζυμα ἔδεσθε].

22. Și cel care călăuzește va face în acea zi, pentru el și casă și pentru tot poporul pământului [καὶ ὑπὲρ παντὸς τοῦ λαοῦ τῆς γῆς], vițel pentru păcate.

23. Și [în] cele 7 zile ale praznicului va face arderi de tot Domnului: 7 viței și 7 berbeci fără de prihane în fiecare zi [din] cele 7 zile, iar pentru păcate iedul caprelor în fiecare zi.

24. Și jertfa aluatului vițelului și aluatul berbecului le vei face și a inului[8] de ulei [cu] aluatul [καὶ ἐλαίου τὸ ιν τῷ πέμματι][său].

25. Iar în luna a 7-a, [în ziua] a 15-a a lunii, la praznic, vei face după acestea 7 zile, ca cele pentru păcat și ca arderile de tot și ca manaa [τὸ μαναα]/ darul și ca uleiul>.

---

[1] Din acest pământ închinat Domnului.

[2] Templului Domnului.

[3] Gomorul era o măsură de circa 450 de kg, cf. Liddell-Scott, Greek Lexicon (Abridged), 9. 160, apud BW 10.

[4] În Vechiul Testament, m[i]na era echivalentul a 100 de șecheli, pe când în Noul Testament era echivalentul a 100 de drahme sau a o șaizecime dintr-un talant, cf. Friberg Greek Lexicon, 18. 598, apud BW 10.

[5] Atât οιφι, cât și κόρος erau măsuri pentru cereale.

[6] Pentru a potoli jertfelnicul, dar și mânia lui Dumnezeu față de păcatele lor.

[7] Jertfele de băutură, libațiile.

[8] Un ιν era măsura de lichide de circa 9 litri, cf. Liddell-Scott, Greek Lexicon (Abridged), 21.403, apud BW 10.