Iubiții mei[1],

în predica de anul trecut[2] am vorbit despre persoana și lucrarea Duhului Sfânt potrivit Slujbei praznicului de astăzi. Căci ziua de azi, în Penticostar, este „a doua a Cincizecimii [δευτέρᾳ τῆς Πεντηκοστῆς]”, când „prăznuim pe Însuși Atotsfântul și de viață Făcătorul și Atotputernicul Duh [Αὐτὸ τὸ Πανάγιον, καὶ Ζωοποιόν, καὶ Παντοδύναμον ἑορτάζομεν Πνεῦμα], pe unul Dumnezeu [din] Treime [τὸν ἕνα τῆς Τριάδος Θεόν], Cel deocinstire și deoființă și deoslavă [cu] Tatăl și [cu] Fiul [τὸ ὁμότιμον καὶ ὁμοούσιον καὶ ὁμόδοξον τῷ Πατρὶ καὶ τῷ Υἱῷ]”[3].

Iar astăzi voi continua aprofundarea teologiei praznicului, pentru că teologia Bisericii este adevărata bucurie, este bucuria cea sfântă a celor credincioși.

Prima rugăciune a Vecerniei praznicului de astăzi, pe care am săvârșit-o ieri în genunchi și cu capetele plecate[4], a fost către Dumnezeu Tatăl. Și în aceasta L-am numit pe Tatăl „Părintele Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos [τὸν Πατέρα τοῦ Κυρίου καὶ Θεοῦ καὶ Σωτῆρος ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ]”[5], iar pe Fiul L-am mărturisit ca pe Cel care „a trimis pe Sfântul Duh în Sfinții Săi Ucenici și Apostoli [κατέπεμψε τὸ Ἅγιον Πνεῦμα ἐπὶ τοὺς Ἁγίους Αὐτοῦ Μαθητὰς καὶ Ἀποστόλους]”[6]. Pentru că harul Duhului, ca limbi ca de foc, s-a sălășluit în fiecare dintre ei și toți s-au umplut de harul Său[7]. Iar harul lui Dumnezeu se împarte tuturor celor credincioși, fără ca să se împuțineze cu ceva, pentru că el izvorăște veșnic din ființa Dumnezeului nostru treimic. Căci lucrarea Duhului Sfânt este curățitoare în viața noastră[8]. Și ἐνέργεια [lucrarea] Duhului Sfânt, amintită în finalul primei rugăciuni, e comună tuturor persoanelor dumnezeiești, pentru că Dumnezeul nostru treimic are o singură ființă, o singură voință și o singură lucrare.

În a treia rugăciune, Mântuitorul Iisus Hristos este prezentat ca Cel ce dăruie celor credincioși „darul Preasfântului Duh [τὴν τοῦ Παναγίου Πνεύματος δωρεάν]”[9]. Iar darul Duhului este lumina dumnezeiască care ne luminează pe noi și care ne scapă din întunericul înșelării demonice[10]. Și dacă am devenit credincioși, am început să teologhisim pe Fiul ca fiind împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru că cele trei persoane dumnezeiești sunt o singură Dumnezeire, Putere și Stăpânire[11].

Fiul e numit aici „strălucirea Tatălui [τὸ ἀπαύγασμα τοῦ Πατρός]”[12]. Cu referire la nașterea lui din Tatăl. Așa după cum e mărturisit și în Crez: că El S-a născut din Tatăl ca „Lumină din Lumină [Φῶς ἐκ Φωτός]”[13]. Însă și Duhul Sfânt este strălucirea Tatălui. Căci indicăm prin aceasta purcederea lui din Tatăl.

Tot în a 3-a rugăciune a Vecerniei, vorbindu-se despre relația Fiului cu Duhul Sfânt, ni se spune că Duhul Cel bun este al Fiului[14]. Și aceasta, pentru că Duhul Sfânt, „Care din Tatăl purcede [Ὃ παρὰ τοῦ Πατρὸς ἐκπορεύεται]” [In. 15, 26, BYZ], Se odihnește în Fiul și conlucrează cu Fiul și cu Tatăl întru toate.

În a 5-a rugăciune, Domnul Hristos e mărturisit ca Cel ce ne-a arătat nouă taina Treimii în ziua Cincizecimii și a turnat venirea Duhului Sfânt în Sfinții Săi Apostoli[15]. Pentru că întru coborârea Duhului la noi s-a coborât slava Treimii la noi și astfel Dumnezeu Și-a întemeiat Biserica Lui, iar Sfinții Apostoli, fiind plini de slava Dumnezeului treimic, au devenit evanghelizatorii Bisericii, mărturisitorii și propovăduitorii teologiei celei adevărate[16]. Pentru că nu poți să propovăduiești cele ale lui Dumnezeu, până când El nu te luminează, nu te curățește și nu te sfințește, umplându-te de slava Lui.

De această dată într-o cântare a Vecerniei, ni se spune că „acum Duhul Cel Mângâietor întru tot trupul S-a turnat [εἰς πᾶσαν σάρκα ἐκκέχυται]”[17]. Și aceasta cu referire la harul sau la slava Duhului Sfânt. Pentru că nu persoana Duhului, ci slava Lui se toarnă, se revarsă în noi! Slava Duhului e numită, într-o altă cântare a praznicului, „putere dintru înălțime”[18]. Cu care noi ne îmbrăcăm[19]. Pentru că îmbrăcarea noastră în har e interioară. Pentru că și la Botez și la Cununie și la Hirotonie noi am fost îmbrăcați interior cu slava Lui, pentru ca să lucrăm voia lui Dumnezeu în viața noastră. Pentru că tot ceea ce slujește Preotul, slujește prin slava lui Dumnezeu.

Popoarele creștine sunt chemate să se închine Dumnezeirii Celei în trei ipostasuri/ persoane [τὴν τρισυπόστατον Θεότητα][20]. Iar „Fiul [este] în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh [Υἱὸν ἐν τῷ Πατρί, σὺν Ἁγίῳ Πνεύματι]”[21], arătându-se astfel modul Lor interior și comunional de existență, comuniunea Lor cea veșnică. „Căci Tatăl fără de timp L-a născut pe Fiul [Πατὴρ γὰρ ἀχρόνως ἐγέννησεν Υἱόν], Cel împreună-veșnic și împreună [stătător] pe tron [συναΐδιον καὶ σύνθρονον] [cu El], iar Duhul Sfânt era în Tatăl, împreună slăvit cu Fiul [καὶ Πνεῦμα Ἅγιον ἦν ἐν τῷ Πατρί, σὺν Υἱῷ δοξαζόμενον]”[22].

Și prin adverbul ἀχρόνως [fără de timp] se indică faptul că nașterea Fiului din Tatăl e veșnică. Că ea nu are un început temporal. Și când spunem că Fiul este împreună-veșnic [συναΐδιον] cu Tatăl, spunem că și Duhul Sfânt e împreună-veșnic cu Tatăl și cu Fiul. Pentru că și purcederea Duhului din Tatăl este fără de timp [ἀχρόνως], e mai presus de timp, pentru că e din veșnicie.

Și când, în cântarea citată, ni se spune că „Duhul Sfânt era în Tatăl [Πνεῦμα Ἅγιον ἦν ἐν τῷ Πατρί]”, ni se mărturisește că dintotdeauna Duhul este în Tatăl și în Fiul, pentru că persoanele dumnezeiești au aceeași ființă din veci în mod comunional. Și Ele sunt împreună slăvite de întreaga creație care Îi slujește lui Dumnezeu.

În Sinaxarul românesc al praznicului, ni se spune că Duhul Sfânt „sfințește, împarte, înnoiește, trimite, înțelepțește, unge pe Proroci și, pe scurt zicând toate, El fiind liber, atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Prin El este toată înțelepciunea, viața, mișcarea [creației]. […] [Căci] toate câte are Tatăl și Fiul are și El, afară de nenaștere și naștere, de vreme ce El purcede de la Tatăl”[23]. Pentru că sunt netransmisibile caracteristicile personale ale persoanelor dumnezeiești.

Într-o cântare a Utreniei de azi ni s-a spus că „în Apostoli a strălucit harul Duhului [ἐν Ἀποστόλοις ἔλαμψε ἡ χάρις τοῦ Πνεύματός]”[24]. Și prin verbul „a strălucit” de aici ni se vorbește despre împărtășirea harului dumnezeiesc. Pentru că lumina Lui sau harul dumnezeiesc strălucește în noi și ne umple pe noi de prezența sa. Pentru că Dumnezeu strălucește în noi harul Duhului Sfânt, căci, prin strălucirea Lui în noi, El vine și rămâne în noi prin slava Lui.

Căci, iubiții mei, ce s-a petrecut cu Sfinții Apostoli la Cincizecime, s-a petrecut și cu noi atunci când am fost botezați în pruncie! Pentru că și în noi Și-a coborât slava Lui și S-a sălășluit întru noi, căci am devenit locașuri raționale ale lui Dumnezeu. De aceea, când vorbim despre harul dumnezeiesc, nu vorbim despre o realitate pe care nu o cunoaștem, ci despre una interioară nouă, intimă, pentru că harul Lui e în noi de la Botez. Și noi trăim tot timpul simțind harul Său și fiind luminați, întăriți și sfințiți de harul lui Dumnezeu, de slava Lui, care e bucuria, lumina și hrana noastră cea duhovnicească.

Căci, la Cincizecime, limbile Sfinților Apostoli „au fost înțelepțite pentru slava cunoașterii de Dumnezeu [ἐσοφίσθησαν διὰ τὴν δόξαν τῆς θεογνωσίας]”[25]. Dar și la Cincizecimea personală, la Botez, noi am fost luminați de slava Lui și umpluți de har, pentru ca să fim propovăduitorii voii lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu acest lucru cere de la noi: ca să fim învățători ai bunei credințe și ai evlaviei celei dumnezeiești pentru toți cei care doresc să Îl cunoască pe Dumnezeu și să Îi slujească Lui împreună cu noi.

Să Îi mulțumim Duhului Sfânt, dimpreună și Tatălui și Fiului, pentru toate binefacerile pe care Dumnezeul nostru treimic le-a revărsat și le revarsă în viața noastră! Pentru că toate se fac după voia Lui. Și ceea ce dorește Dumnezeu pentru fiecare dintre noi e cel mai bun lucru pe care ni-l putem dori fiecare în parte. Pentru că El dorește ca noi să ne bucurăm veșnic împreună cu El și cu toți Sfinții și Îngerii Lui.

Vă doresc multă sănătate și bucurie, putere de muncă și echilibru în tot ceea ce faceți! Amin!

[1] Începută la 8. 44, în zi de joi, pe 13 iunie 2019. Soare, 24 de grade, vânt de 8 km/ h.

[2] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2018/05/27/predica-in-lunea-sfantului-duh-2018/.

[3] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html.

[4] Penticostar, ed. BOR 1999, p. 329.

[5] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html.

[6] Ibidem. [7] Ibidem. [8] Ibidem. [9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem.

[13] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolul_niceeano-constantinopolitan.

[14] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html.

[15] Ibidem. [16] Ibidem. [17] Ibidem. [18] Ibidem. [19] Ibidem. [20] Ibidem. [21] Ibidem. [22] Ibidem.

[23] Penticostar, ed. BOR 1999, p. 345.

[24] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html. [25] Ibidem.

Iubiții mei[1],

umplerea de Duhul Sfânt [F. Ap. 2, 4, BYZ] a Sfinților Apostoli, de harul Duhului Sfânt, a fost un eveniment urban. Pentru că harul lui Dumnezeu s-a coborât și i-a umplut pe ei în Ierusalim [F. Ap. 2, 5]. Dumnezeu i-a umplut de har în praznicul evreiesc al Cincizecimii [Πεντηκοστή] [F. Ap. 2, 1], care se numește și שָׁבוּעוֹת [Șavuot], care înseamnă Săptămânile[2]. Cu numărare de la פֶּסַח [Pesah][3], de la Paști. Iar evreii din diaspora, alături de cei din țară, erau cu toții la Ierusalim, pentru că de Cincizecime sau de Șavuot ei sărbătoreau ziua în care Domnul a dat תּוֹרָה [Torah], adică Învățătura sau Legea, pe Muntele Sina[4].

Și, iată, ce taină dumnezeiască ne învață Dumnezeu în această zi! Ne învață că harul lui Dumnezeu se coboară acolo unde este adevărata revelație, unde este adevărata credință. Pentru că Sfinții Apostoli erau Ucenicii Domnului, erau cei care primiseră de la Domnul revelația Sa, descoperirea Sa, învățătura Sa, așa după cum Sfântul Moisis, pe Muntele Sina, a primit descoperirea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ni Se descoperă nouă numai în Biserica Lui, pentru că numai aici El ne umple de slava Sa.

Cincizecimea Bisericii, ziua de naștere a Bisericii, a fost un eveniment urban. Care s-a petrecut în Ierusalim. Dar cu deschidere spre întreaga lume. Pentru că Sfinții Apostoli au primit de la Domnul această poruncă mântuitoare pentru întreaga umanitate: „Mergând, învățați toate neamurile [μαθητεύσατε πάντα τὰ ἔθνη], botezându-le pe ele întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Învățându-le pe ele a ține toate câte v-am poruncit vouă [διδάσκοντες αὐτοὺς τηρεῖν πάντα ὅσα ἐνετειλάμην ὑμῖν]” [Mt. 28, 19-20, BYZ].

Și Sfinții Apostoli, înțelegând în mod pragmatic porunca Domnului, au mers în orașe și în sate și în țări diverse și au dăruit tuturor credința, viața și slujirea Bisericii. Pentru că au întemeiat Biserici peste tot, dându-le aceeași credință apostolică, aceeași slujire apostolică, aceeași ierarhie apostolică.

Pentru că slujirea Sfinților Apostoli a fost aceea de evanghelizatori și de întemeietori de Biserici locale, ca unii care erau martori veridici ai Domnului. Și ei hirotoneau peste tot pe membrii ierarhiei locale, adică pe cei pe care ei înșiși îi convertiseră la dreapta credință și la dreapta viețuire a Bisericii.

Astfel, Biserica urbană a Ierusalimului e mama tuturor Bisericilor locale. Pentru că de aici s-a răspândit Biserica pretutindeni. Însă, dacă coborârea Duhului Sfânt la Cincizecime, pe care noi o prăznuim astăzi, a fost numai pentru evrei, pentru credincioșii Domnului dintre evrei, Sfântul Apostol Petros a fost martorul coborârii Duhului și în cei convertiți dintre neamurile păgâne. Și ea s-a petrecut în Chesaria Palestinei, în casa centurionului Cornilios [F. Ap. 10, 1, 24]. Care a chemat în casa lui, pentru întâlnirea cu Sfântul Petros, „pe rudeniile sale și pe cei mai apropiați prieteni [τοὺς συγγενεῖς αὐτοῦ καὶ τοὺς ἀναγκαίους φίλους]” [F. Ap. 10, 24, BYZ] ai săi.

Iar acestora Sfântul Petros le-a predicat astfel: „Cu adevărat, înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor [προσωπολήπτης]. Ci, în tot neamul, cel care se teme de El și lucrează dreptatea, primit [δεκτὸς] Îi este Lui. Cuvânt pe care l-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pacea prin Iisus Hristos – Acesta este Domnul tuturor! – [și] voi l-ați cunoscut, făcându-se cuvântul prin toată Iudea, începând din Galilea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioannis. [Adică] pe Iisus, Cel din Nazaret, pe Care Dumnezeu L-a uns pe El [cu] Duhul Sfânt și [cu] putere, Care a trecut făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, că[ci] Dumnezeu era împreună cu El. Și noi[5] suntem martorii [μάρτυρες] tuturor pe care le-a făcut și în țara iudeilor și în Ierusalim. Pe Care L-au și omorât, spânzurându-L pe lemn[6]. Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi și L-a dat pe El [ca] arătat să fie. [Dar] nu [la] tot poporul, ci martorilor celor aleși mai înainte de către Dumnezeu [μάρτυσιν τοῖς προκεχειροτονημένοις ὑπὸ τοῦ Θεοῦ], nouă, care am mâncat împreună și am băut împreună [cu] El, după învierea Lui din morți. Și ne-a poruncit nouă să propovăduim poporului și să mărturisim că Acesta este Cel care este rânduit de către Dumnezeu Judecătorul viilor și al morților [Κριτὴς ζώντων καὶ νεκρῶν]. [Cu] Acesta toți Profeții mărturisesc, iertarea păcatelor să ia prin numele Său tot cel care crede întru El” [F. Ap. 10, 34-43, BYZ]. Și pe când aceștia ascultau aceste cuvinte ale Sfântului Petros, „Duhul Sfânt a căzut peste toți cei care ascultau cuvântul [ἐπέπεσεν τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον ἐπὶ πάντας τοὺς ἀκούοντας τὸν λόγον]” [F. Ap. 10, 44, BYZ]. Primind și ei harul Duhului Sfânt ca și Sfinții Apostoli.

Împreună cu Sfântul Petros erau și credincioși tăiați-împrejur, adică credincioși proveniți dintre evrei. Și ei „au fost uimiți [ἐξέστησαν]…că și peste neamuri s-a turnat darul Sfântului Duh [ὅτι καὶ ἐπὶ τὰ ἔθνη ἡ δωρεὰ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἐκκέχυται]” [F. Ap. 10, 45, BYZ].

Pentru că la Cincizecime și ei primiseră același dar al Duhului Sfânt! Fiindcă „s-a făcut deodată [ἐγένετο ἄφνω], din cer [ἐκ τοῦ οὐρανοῦ], sunet ca venind suflare puternică [ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας], și a umplut toată casa unde erau șezând [καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι]. Și s-au arătat lor [Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς], împărțite [διαμεριζόμεναι], limbi ca de foc [γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός], și a șezut câte una pe fiecare [dintre] ei [ἐκάθισέν τε ἐφ᾽ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν]. Și au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου] și au început a grăi [în] alte limbi [καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις], precum Duhul le da lor a grăi [καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι]” [F. Ap. 2, 2-4, BYZ].

Și dacă cunoști, din tine însuți, prezența și lucrarea Duhului Sfânt, adică a slavei Dumnezeului nostru treimic, care coboară de la Tatăl, prin Fiul, întru Duhul Sfânt în viața celor credincioși, atunci o poți vedea și în viața și în cuvintele altora. Pentru că Duhul Sfânt ne luminează spre a înțelege lucrarea Sa din noi și din confrații noștri întru credință, după cum ne luminează cu privire la falsa spiritualitate a celorlalți. Pentru că de la El știm să deosebim experiențele bune de cele rele, înșelătoare.

De aceea, iubiții mei, numai în Biserică primim slava lui Dumnezeu și numai aici putem înțelege care sunt experiențele mântuitoare și care sunt cele eretice și păgâne! Pentru că nu orice spiritualitate are de-a face cu Dumnezeu, ci numai cea care izvorăște din El în persoana noastră. Și Dumnezeu locuiește în Sfinții Lui prin slava Sa și în toți cei credincioși ai Săi și ne călăuzește pe toți în viața de sfințenie. Pentru că viața de sfințenie e viața cu Dumnezeu, pe care o putem trăi numai aici, în Biserica Sa, în Biserica Cincizecimii.

Credincioșii dintre neamuri au crezut predica Sfântului Petros și darul Duhului Sfânt a coborât în ei. Credincioșii dintre evrei, Apostolii Săi, îl primiseră la fel, în mod extatic, ca și cei din Chesaria Palestinei. Apoi, Sfântul Petros a propovăduit evreilor [F. Ap. 2, 14-36], care erau uimiți și se minunau de ceea ce se petrecea [F. Ap. 2, 7]. Și le-a spus că acum, la Cincizecime, s-au împlinit cuvintele Sfântului Profet Ioil, pentru că Dumnezeu a turnat din Duhul Său în tot trupul [F. Ap. 2, 16-17]. După care le-a vorbit despre Hristos și despre relația Lui cu Tatăl și cu Duhul Sfânt [F. Ap. 2, 22-36]. Căci „Dumnezeu L-a înviat [pe Hristos], dezlegând durerile morții” [F. Ap. 2, 24, BYZ] pentru noi. Pentru că „nu a fost lăsat sufletul Său întru Iad [οὐ κατελείφθη ἡ ψυχὴ Αὐτοῦ εἰς ᾍδου], nici trupul Său să vadă stricăciunea [οὐδὲ ἡ σὰρξ αὐτοῦ εἶδεν διαφθοράν]. [Căci] pe Acest Iisus Dumnezeu L-a înviat, Căruia noi toți Îi suntem martori. Așadar, înălțându-Se [cu] dreapta lui Dumnezeu, și făgăduința Sfântului Duh luând de la Tatăl, l-a turnat pe acesta[7] pe care acum voi îl vedeți și auziți. […] Așadar, cu siguranță, să cunoască toată casa lui Israil, că Domn și Hristos L-a făcut pe El Dumnezeu, pe Acest Iisus, pe Care voi L-ați răstignit” [F. Ap. 2, 31-33, 36, BYZ].

Iar cuvintele Sfântului Petros, fiind pline de slava lui Dumnezeu, au străpuns inima [F. Ap. 2, 37] ascultătorilor săi. Și el i-a chemat să intre în Biserică prin cuvintele: „Pocăiți-vă și botezați-vă fiecare [dintre] voi în numele lui Iisus Hristos întru iertarea păcatelor și veți lua darul Sfântului Duh! Căci vouă vă este [dată] făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe câți are să[-i] cheme Domnul Dumnezeul nostru” [F. Ap. 2, 38-39, BYZ].

De aceea, că suntem la oraș sau la sat, că suntem de neam bun sau de neam modest, cu toții suntem chemați să intrăm în Biserica lui Dumnezeu. Și pentru aceasta, aici, în Biserică, fiecare trebuie să afle și să înțeleagă învățătura Bisericii pe măsura sa. Căci și copiii și tinerii și maturii și bătrânii trebuie să înțeleagă pe măsura lor învățătura Bisericii.

Dar pentru învățătura Bisericii și noi trebuie să ne ostenim! Căci nu e de ajuns doar ceea ce primim în Biserică în materie de învățătură, nu e de ajuns doar ceea ce putem afla de la Slujbe, ci trebuie să citim învățătura Bisericii acasă, în mod metodic, cu sârguință. De aceea, nu îmi pot imagina un creștin ortodox fără cărți, fără o imensă bibliotecă teologică. În foaie și în format electronic, noi trebuie să avem cărțile, Tradiția Bisericii. Pentru că din ele aflăm ce trebuie să credem și cum trebuie să trăim și cum trebuie să Îi slujim lui Dumnezeu.

Frunzele de nuc ne vorbesc în mod tainic despre limbile ca de foc ale Duhului Sfânt. Dar, mai întâi de toate, fiecare dintre noi trebuie să fim un locaș al Dumnezeului treimic, unde El Și-a coborât slava Lui. Fiecare trebuie să fim o limbă de foc care propovăduiește dreapta credință a Bisericii. Pentru că trebuie să fim mereu aprinși, mereu plini de harul lui Dumnezeu, ca să Îi slujim Lui cu bună credință.

Iar îngenuncherea de astăzi, de la Vecernia Duhului Sfânt, ne învață că purtarea Duhului în noi se face în smerenie și în pace. Pentru că numai cei care stau în pacea lui Dumnezeu și sunt întotdeauna smeriți, simt în ei izvorârea continuă a harului Duhului Sfânt.

La mulți ani tuturor de ziua Bisericii lui Dumnezeu! Astăzi e ziua tuturor celor credincioși, e ziua tuturor celor ortodocși. Pentru că e ziua tuturor membrilor Bisericii Cincizecimii, a Bisericii care a călătorit prin toate secolele până la noi, pentru ca și noi să trăim apostolic, să trăim creștinește, să trăim în slava Duhului Sfânt.

Dumnezeu să ne umple pe toți cu slava Lui, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, a Dumnezeului nostru treimic, pentru ca întru slava Lui să ne mântuim noi toți, toți cei credincioși! Amin.

[1] Începută la 8. 14, în zi de miercuri, pe 12 iunie 2019. Soare și nori, 23 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Shavuot.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Passover.

[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Shavuot și https://en.wikipedia.org/wiki/Torah.

[5] Se referă la el și la Sfinții Apostoli dimpreună cu el, pentru că toți au fost martorii vieții și ai propovăduirii Domnului.

[6] Pe lemnul Sfintei Cruci.

[7] Harul Duhului Sfânt.