My beloveds[1],
our life is a continuous walk with God. And now, on the feast of the Nativity of the Lord, we carol, we sing carols, and our singing is theological, because our life is theological. Our carols have in their center on the Lord incarnate, to tell us that our salvation means our living relationship with the Father, the Son, and the Holy Ghost, with our triune God, because the incarnate Hristos has confessed to us that He is One of the Trinity. And the carols tell us about Hristos, in order to tell us about the triune God. For This is the God of our salvation![2].
„The little one, swaddled,/ In a cotton diaper”[3] is our Hristos according to His humanity, but He is the Son of the Father according to His divinity. That is exactly why the 3 Holy Magi „worshipped the Lord/ Like a great Emperor”[4]. And they saw the Great Emperor in the Child Iisus, because His glory enlightened them and they felt His divinity. And we, who believe in Him, have seen His glory and have been filled with it, so that we may live together with Him without ceasing[5].
The fragility of the Lord’s humanity stands at one place with His omnipotence. Because He assumed our humanity in His eternal person in order to deify us. And the life of every Saint is this fragility, this human littleness that is always deified, always transfigured, because the glory of God is what constantly perfects us. Because the love, which assumes its entire existence, is the love that looks humbly at both the small and the big, because it wants all that the Lord created to exist[6].
The love does not destroy, does not separate, does not deforest! The love doesn’t look from above at people, it doesn’t let them die of hunger! And when we hear what people have gone through, what pain, what troubles, and He delivered them, we see what love looks like, His divine love. And His love, coming down into us, i.e. His glory coming down into us, makes us also be full of love towards people[7].
Saint Nicolaos [Νικόλαος[8]], our Father, the Archbishop, is great precisely because of his love towards people. And he always wins the hearts of people through his great love, through his kindness towards us. Because, through his love, a true follower of God is shown, Who loves Saints and sinners alike, Who loves all people. For we must fulfill His commandments with the deed and not just with talk[9].
And the real Father, the real Archbishop is the one who convinces by his goodness and not by his ecclesial authority. The excess of force is a huge minus of ghostuality. And man’s ghostuality can be seen in the fact that he knows how to dialogue, that he is open to dialogue, that he wants to explain himself constantly, and this is because he loves people. And I am far removed from them by people who don’t assume their inner reality, but pose in imaginary beings[10].
Saint Nicolaos won „[with] the humility on the high things [τῇ ταπεινώσει τὰ ὑψηλά], [with] the poverty on the rich things [τῇ πτωχείᾳ τὰ πλούσια][11]”. He humbled himself in order to see divine things and separated himself from things in order to become rich in the glory of God. And when he secretly gave the gold so that the 3 young women could get married, he hid his good deed, but at the same time he loved to do good to people[12]. He resurrected with his prayer on the sailor who had fallen from the mast[13]. And before he was cheirotoned Bishop, a Bishop received a vision from God in which he was told the name of the future Archbishop, i.e. of Nicolaos, who was Layman at the time[14]. Because God works all good in His servants [15].
And the Bishop who had the vision for the cheirotonia of Saint Nicolaos presented him to the people as the one whom the Holy Ghost had chosen as the Shepherd of the Church. And that’s how it should always be! We all must obey His will. Because He always chooses His servants[16].
Saint Nicolaos „was a father to the poor, merciful to the needy, comforter of those who wept, helper of those in distress, and a great doer of good to all”[17]. He was a very dynamic person and very attentive to everyone. Because he worked miracles and with the word and with the deed in people’s lives[18].
From him I also learned to give myself online, because Theology for Today[19] began on 6 december 2006 and today I am celebrating 18 years of online creation. And they were very fulfilling years, because to give means to always grow in the glory of God, to always rejoice together with God and with people. And the ghostual fulfillment is eternal fulfillment, because it is our salvation[20].
My beloveds, the gifts are our heart. In the memory of our children and grandchildren, we will remain only with our goodness. Therefore, the gifts of now are eternal investment in their hearts. Give, to enjoy forever! Give, that you may be saved! Because the salvation is eternal joy, it is fulfilling joy, it is the joy of communion with God, with all His Saints and Angels. Amin[21]!
[1] Started at 11.49, in day of monday, on 2 december 2024. Cloudy sky, 5 degrees, wind of 11 km/h.
[2] Iubiții mei, viața noastră e o continuă umblare cu Dumnezeu. Iar acum, de praznicul Nașterii Domnului, noi colindăm, cântăm colinde, și cântatul nostru e teologic, pentru că viața noastră e teologică. Colindele noastre Îl au în centrul lor pe Domnul întrupat, pentru ca să ne spună nouă că mântuirea noastră înseamnă relația noastră vie cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeul nostru treimic, pentru că Hristos Cel întrupat ne-a mărturisit nouă că El este Unul din Treime. Și colindele ne vorbesc despre Hristos, pentru ca să ne vorbească despre Dumnezeul treimic. Pentru că Acesta este Dumnezeul mântuirii noastre!
[3] Cf. https://www.versuri.ro/versuri/colinde-astazi-s-a-nascut-hristos/.
[4] Cf. https://ro.wikisource.org/wiki/Trei_crai_de_la_răsărit.
[5] „Mititel, înfășețel,/ În scutec de bumbăcel” este Hristosul nostru după umanitatea Sa, dar El este Fiul Tatălui după dumnezeirea Lui. Tocmai de aceea cei 3 Sfinți Magi „Domnului s-au închinat/ Ca unui mare-mpărat”. Și ei L-au văzut pe Marele Împărat în Pruncul Iisus, pentru că slava Lui i-a luminat și au simțit dumnezeirea Sa. Și noi, cei care credem întru El, am văzut slava Lui și ne-am umplut de ea, pentru ca să trăim împreună cu El neîncetat.
[6] Fragilitatea umanității Domnului stă la un loc cu atotputernicia Lui. Pentru că El Și-a asumat umanitatea noastră în persoana Sa cea veșnică pentru ca să ne îndumnezeiască pe noi. Iar viața oricărui Sfânt este această fragilitate, această puținătate umană care mereu se îndumnezeiește, mereu se transfigurează, pentru că slava lui Dumnezeu e cea care ne desăvârșește pe noi neîncetat. Căci iubirea, cea care își asumă întreaga existență, este iubirea care privește cu smerenie atât pe cei mici cât și pe cei mari, pentru că vrea să existe toate cele create de Domnul.
[7] Iubirea nu distruge, nu desparte, nu defrișează! Iubirea nu privește de sus la oameni, nu îi lasă să moară de foame! Și când auzim prin câte au trecut oamenii, prin ce dureri, prin ce necazuri, și El i-a izbăvit pe ei, vedem cum arată iubirea, iubirea Lui cea dumnezeiască. Și iubirea Lui, coborând în noi, adică slava Lui coborând în noi, ne face și pe noi să fim plini de iubire față de oameni.
[8] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1370/sxsaintinfo.aspx.
[9] Sfântul Nicolaos, Părintele nostru, Arhiepiscopul, e mare tocmai prin iubirea lui față de oameni. Și le biruie mereu inimile oamenilor prin iubirea lui cea mare, prin bunătatea sa față de noi. Pentru că, prin iubirea lui, se arată un urmaș adevărat al lui Dumnezeu, Care îi iubește și pe Sfinți și pe păcătoși deopotrivă, Care îi iubește pe toți oamenii. Căci poruncile Lui trebuie să le împlinim cu fapta și nu doar cu vorba.
[10] Iar realul Părinte, realul Arhiepiscop e cel care convinge prin bunătatea lui și nu prin autoritatea sa eclesială. Excesul de forță este un minus imens de duhovnicie. Și duhovnicia omului se vede prin aceea că știe să dialogheze, că e deschis dialogului, că vrea să se explice neîncetat și aceasta pentru că iubește oamenii. Iar pe mine mă îndepărtează mult de ei oamenii care nu își asumă realitatea lor interioară, ci pozează în ființe imaginare.
[11] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Dec/Dec06.html.
[12] Cf. Viețile Sfinților pe luna decembrie [The Lives of the Saints on the month of december], ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2000, p. 126-128. The source cited: https://www.stavropoleos.ro/wp-content/uploads/BibliotecaVirtuala/CarteNoua/vietile_sfintilor/vietile_sfintilor_12_dec_roman_2000_c5.pdf.
[13] Idem, p. 129.
[14] Idem, p. 131.
[15] Sfântul Nicolaos a câștigat „[cu] smerenia pe cele înalte [τῇ ταπεινώσει τὰ ὑψηλά], [cu] sărăcia pe cele bogate [τῇ πτωχείᾳ τὰ πλούσια]”. S-a smerit pe sine pentru ca să le vadă pe cele dumnezeiești și s-a despărțit de lucruri pentru ca să se îmbogățească în slava lui Dumnezeu. Și când a dat aurul pe ascuns pentru ca cele 3 tinere să se căsătorească, el și-a tăinuit fapta bună, dar în același timp a iubit să facă bine oamenilor. L-a înviat cu rugăciunea sa pe corăbierul care căzuse de pe catarg. Și înainte de a fi hirotonit Episcop, un Episcop a primit o vedenie de la Dumnezeu în care i s-a spus numele viitorul Arhiepiscop, adică al lui Nicolaos, care era Mirean pe atunci. Pentru că Dumnezeu lucrează toate cele bune în robii Săi.
[16] Și Episcopul care a avut vedenia pentru hirotonia Sfântului Nicolaos l-a prezentat poporului pe acesta ca pe cel pe care Duhul Sfânt l-a ales pe el Păstor al Bisericii. Și așa ar trebui să fie întotdeauna! Trebuie să ascultăm cu toții voia Lui. Pentru că El își alege slujitorii întotdeauna.
[17] Cf. Viețile Sfinților pe luna decembrie [The Lives of the Saints on the month of december], op. cit., p. 133.
[18] Sfântul Nicolaos „sărmanilor le era tată, săracilor, milostiv, mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiți și tuturor mare făcător de bine”. Era o persoană foarte dinamică și foarte atentă cu toți. Pentru că el făcea minuni și cu cuvântul și cu fapta în viețile oamenilor.
[19] To be seen: https://www.teologiepentruazi.ro/.
[20] De la el am învățat și eu să mă dărui online, pentru că Teologie pentru azi a început pe 6 decembrie 2006 și astăzi împlinesc 18 ani de creație online. Și au fost ani foarte împlinitori, pentru că a dărui înseamnă a crește mereu în slava lui Dumnezeu, a te bucura mereu împreună cu Dumnezeu și cu oamenii. Și împlinirea duhovnicească e împlinire veșnică, pentru că e mântuirea noastră.
[21] Iubiții mei, cadourile sunt inima noastră. În amintirea copiilor și a nepoților noștri vom rămâne doar cu bunătatea noastră. De aceea, cadourile de acum sunt investiție veșnică în inimile lor. Dăruiți, pentru ca să vă bucurați veșnic! Dăruiți, pentru ca să vă mântuiți! Căci mântuirea e bucurie veșnică, e bucurie împlinitoare, e bucuria comuniunii cu Dumnezeu, cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Amin!