My beloveds[1],
in the akathist of the day, the Birthgiver of God is the one who, in her dormition, does not leave us[2]. She does not leave us alone. And she does not leave us, because she loves us. Her dormition does not mean abandoning us, but embracing us from her glory, from the Emperordom of God. Because our Mistress is always with us and helps us in everything, as the one who truly desires our salvation. Because she is full of the will of God, of His will to save us[3].
The deeds and miracles of the Birthgiver of God are full of care and love for people. Whenever you read them, you will feel loved. Because you will see how the Birthgiver of God always seeks the salvation of people, seeks their comfort, seeks to make people happy. Between july 19-26, 2026, the Divine Icon of the Portaitissa [Πορταΐτισσα][4] was with us, at Pantocrator[5]. But this Divine Icon came on water to Mount Athos and sat alone above the gate at the Iviron Monastery[6]. In the year 1004, the Divine Icon was seen standing in the sea, in front of the Iviron Monastery. And the Birthgiver of God herself appointed a Monk to come and take it from the sea. And when the Icon came out of the Church and stood above the gate of the Monastery, the Birthgiver of God appeared to the then Abbot and told him that she had come to guard the Monastery[7]. To guard Mount Athos, but also the entire Church of God[8].
However, the Pious Saint Nilos, the Springing of myrrh, prophesied that, before the coming of the Lord, this Divine Icon would depart from Athos in a miraculous way, just as it had arrived[9]. Because we always need assurance from our Mistress, of tranquility, so that we may know the things of our life. And if we read the miracles of the Birthgiver of God, as here, we will see how gentle and benevolent she is with us. Because she always seeks to correct us, to guide us, to enlighten us towards all good things, so that we may do the will of God. For, in all things, the Mother of God is full of His holy will[10].
The Holy Archangel Gavriil was the one who announced to the Mother of God her dormition[11]. And this great news filled her with joy[12] and not with sadness, because she was eagerly awaiting her departure to be with the Lord. And returning to her house, the Mother of God lit candles and incense, prepared her house like a wedding chamber, for she knew that her Son would come and take her to Himself[13]. But before she fell asleep, the Mother of Lord entrusted us with her prayer. Because she told those present: „I will not cease to pray and intercede for you and for all christians and for the whole world”[14]. And we feel her prayers as maternal prayers, as prayers full of care for us. Because she prays unceasingly for our salvation[15].
I was a student, I entered a Church in Bucharest, I saw a large Icon of the Birthgiver of God and her gaze wounded my heart. Because she called me to purity, to holiness, to the service of God. How did the first christians feel about the Mother of God when they had her with them? What kind of peace and joy did her gaze bring to their hearts? When we, today, feel her ghostual presence as a great fulfillment, as a great joy, because she helps us in everything of our life. She helps us in a real way and not imaginary! Because she helps us in illnesses, in troubles, in temptations, in doubts, in sadnesses[16].
The Mother of God is the Abbess of our home. Wherever we travel, we travel with the Mother of God, blessing all ours. For our Mistress, when she was received by the Lord in His glory, was promised to her by her Son: „every soul who calls on your name with holiness will not be cast away, but will find mercy and comfort in this life and in the age to come”[17]. And the miracles that accompanied her dormition and her miracles to this day, along with those in our life, assure us that the Mother of God is with us, because she has never left us. And she is with us because she guides us to the Emperordom of God, as a very good Mother of our Master[18].
And we feel her peace and love for us in prayer. When we fast and pray. When we purify our souls and bodies through alms and communion with the Lord. Because the Mother of God speaks to us in purity, speaks to us in holy prayer, enlightens us in our loving ascesis for her Son. Because she, the all-pure one, speaks to us as we purify ourselves, as we enlighten ourselves, as we sanctify ourselves unceasingly. Because she helps us to be saved[19].
The mariology is a fundamental part of our faith, because the Son of God became the Son of the Virgin for us and for our salvation. The Most Holy Mistress is the first of the Saints of God and above the Heavenly Powers. She is the Mother of our Master. And that is precisely why, when we pray to the Mother of God and all His Saints and Angels, we pray that they help us in our life with God. To always guide us in our life of faith. Because we want to be in eternal communion with all the Saints and Angels of God and, above all, with His Mother. As the one who made herself the rational throne of God[20].
We also read the books of the Church, but the Saints and Angels of God enlighten us so that we can understand them in their naturalness, in their authenticity. We learn from His Saints and Angels the authentic way to serve the Lord. Because they teach us humility, they teach us real obedience, they teach us how to live in purity and holiness. Because the ghostual life is what opens the books of the Church to us, which teaches us to see the true life with God. Because the life with God is the life full of His glory. But when we are alone, without His glory, our mind fantasizes, imagines various things and gets out of the living relationship with God. Because His glory fills us with His life, while sinful imagination always distances us from Him[21].
Therefore, my beloveds, the dormition of our Mistress was for three days, so that she might afterwards be received into the Emperordom of God, both in soul and body, as a being wholly deified. And she prays unceasingly for us, that we too may enter the Emperordom of God, where all the Saints and Angels rejoice forever. Amin[22]!
[1] Started at 17. 31, in day of sunday, on 2 august 2026. Sun, 33 degrees, wind of 14 km/h.
[2] Cf. https://doxologia.ro/acatistul-adormirii-maicii-domnului.
[3] Iubiții mei, în acatistul zilei, Născătoarea de Dumnezeu este cea care, întru adormirea sa, nu ne lasă pe noi. Nu ne lasă pe noi singuri. Și nu ne lasă, pentru că ne iubește pe noi. Adormirea ei nu înseamnă părăsirea noastră, ci îmbrățișarea noastră din slava ei, din Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că Stăpâna noastră e mereu cu noi și ne ajută pe noi întru toate, ca cea care dorește cu adevărat mântuirea noastră. Pentru că ea e plină de voia lui Dumnezeu, de voia Lui de a ne mântui pe noi.
[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Panagia_Portaitissa.
[5] Cf.https://basilica.ro/prelungire-program-inchinare-icoana-maicii-domnului-portarita-manastirea-pantocrator/. Here: https://www.facebook.com/profile.php?id=100064881692203.
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Panagia_Portaitissa.
[7] Cf. https://www.vatopedi.gr/en/i-moni/techni-i-m-vatopediou/forites-ikones/vizantines-ikones/i-istoria-tis-panagias-tis-portaΐtissas/.
[8] Faptele și minunile Născătoarei de Dumnezeu sunt pline de atenție și de iubire pentru oameni. Oricând le veți citi, vă veți simți iubiți. Pentru că veți vedea cum Născătoarea de Dumnezeu caută mereu mântuirea oamenilor, caută alinarea lor, caută să îi bucure pe oameni. Între 19-26 iulie 2026, Dumnezeiasca Icoană Portărița [Πορταΐτισσα] a fost la noi, la Pantocrator. Dar această Dumnezeiască Icoană a venit pe apă în Muntele Athos și s-a așezat singură deasupra porții la Mănăstirea Iviron. În anul 1004, Dumnezeiasca Icoană a fost văzută stând în mare, în fața Mănăstirii Iviron. Și însăși Născătoarea de Dumnezeu a desemnat pe un Monah ca să vină să o ia din mare. Iar când Icoana a tot ieșit din Biserică și a stat deasupra porții Mă- năstirii, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat Starețului de atunci și i-a spus că ea a venit să păzească Mănăstirea. Să păzească Muntele Athos, dar și întreaga Biserică a lui Dumnezeu.
[9] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Icoana_Maicii_Domnului_„Portărița”.
[10] Însă, Sfântul Cuvios Nilos, Izvorâtorul de mir, a profețit faptul că, înainte de venirea Domnului, această Dumnezeiască Icoană va pleca din Athos în mod minunat, așa după cum a și venit. Pentru că noi avem nevoie mereu de încredințare din partea Stăpânei noastre, de liniștire, pentru ca să știm cele ale vieții noastre. Și dacă vom citi minunile Născătoarei de Dumnezeu, ca și aici, vom vedea cât de blândă și de binevoitoare e cu noi. Pentru că ea caută mereu să ne îndrepte, să ne călăuzească, să ne lumineze spre tot lucrul cel bun, pentru ca să facem voia lui Dumnezeu. Căci, întru totul, Maica lui Dumnezeu e plină de voia Lui cea sfântă.
[11] Cf. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viața Maicii Domnului [The Life of the Mother of Lord], cu trad. și postfață de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 98.
[12] Idem, p. 99.
[13] Idem, p. 100.
[14] Idem, p. 101.
[15] Sfântul Arhanghel Gavriil a fost cel care i-a vestit Maicii lui Dumnezeu adormirea ei. Și vestea aceasta mare a umplut-o de bucurie și nu de tristețe, pentru că ea aștepta cu mult dor să se mute la Domnul. Și întorcându-se în casa ei, Maica lui Dumnezeu a aprins candele și tămâie, și-a pregătit casa ca pe o cămară de nuntă, pentru că știa că Fiul ei va veni și o va lua la El. Dar înainte să adoarmă, Maica Domnului ne-a încredințat de rugăciunea ei. Pentru că le-a spus celor prezenți: „Nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi și pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă”. Și rugăciunile sale noi le simțim ca pe rugăciuni maternale, ca pe rugăciuni pline de grijă pentru noi. Pentru că ea se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră.
[16] Eram student, am intrat într-o Biserică din București, am văzut o mare Icoană a Născătoarei de Dumnezeu și privirea ei mi-a rănit inima. Pentru că m-a chemat la curăție, la sfințenie, la slujirea lui Dumnezeu. Cum o simțeau primii creștini pe Maica lui Dumnezeu, când o aveau cu ei? Ce fel de pace și de bucurie le aducea în inima lor privirea ei? Când noi, azi, simțim prezența ei duhovnicească ca pe o mare împlinire, ca pe o mare bucurie, pentru că ne ajută în toate ale vieții noastre. Ne ajută în mod real și nu imaginar! Pentru că ne ajută în boli, în necazuri, în ispite, în îndoieli, în tristeți.
[17] Idem, p. 104.
[18] Maica lui Dumnezeu este Stareța casei noastre. Oriunde călătorim, noi călătorim cu Maica lui Dumnezeu, binecuvântând toate ale noastre. Căci Stăpâna noastră, când a fost primită de Domnul în slava Lui, i s-a făgăduit ei de către Fiul ei: „tot sufletul ce va chema numele tău cu sfințenie nu va fi lepădat, ci va afla milostivire și mângâiere în această viață și în veacul viitor”. Iar minunile ce au însoțit adormirea ei și minunile ei până azi, alături de cele din viața noastră, ne încredințează că Maica lui Dumnezeu e cu noi, pentru că niciodată nu s-a depărtat de noi. Și e cu noi pentru că ne călăuzește spre Împărăția lui Dumnezeu, ca o Maică prea bună a Stăpânului nostru.
[19] Și pacea și iubirea ei față de noi o simțim în rugăciune. Când postim și ne rugăm. Când ne curățim sufletele și trupurile noastre prin milostenie și prin împărtășirea cu Domnul. Pentru că Maica lui Dumnezeu ne vorbește în curăție, ne vorbește în rugăciune sfântă, ne luminează în asceza noastră preaiubitoare pentru Fiul ei. Pentru că ea, cea cu totul curată, ne vorbește pe măsură ce ne curățim, pe măsură ce ne luminăm, ce ne sfințim neîncetat. Pentru că ne ajută pe noi să ne mântuim.
[20] Mariologia este parte fundamentală din credința noastră, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Fecioarei pentru noi și pentru mântuirea noastră. Preacurata Stăpână e prima dintre Sfinții lui Dumnezeu și mai presus de Puterile cele cerești. Ea este Maica Stăpânului nostru. Și tocmai de aceea, când noi ne rugăm Maicii lui Dumnezeu și tuturor Sfinților și Îngerilor Lui, ne rugăm ca ei să ne ajute nouă în viața cu Dumnezeu. Să ne călăuzească mereu în viața noastră de credință. Pentru că noi vrem să fim în comuniune veșnică cu toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu și, mai presus de toți, cu Maica Sa. Ca cea care s-a făcut tronul cel rațional al lui Dumnezeu.
[21] Și noi citim cărțile Bisericii, dar Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu ne luminează ca să le înțelegem în firescul lor, în autenticitatea lor. Noi învățăm de la Sfinții și Îngerii Lui modul autentic de a-I sluji Domnului. Pentru că ei ne învață smerenia, ne învață ascultarea reală, ne învață cum să trăim în curăție și sfințenie. Pentru că viața duhovnicească e cea care ne deschide cărțile Bisericii, care ne învață să vedem adevărata viață cu Dumnezeu. Pentru că viața cu Dumnezeu e viața plină de slava Lui. Dar când suntem singuri, fără slava Lui, mintea noastră fantazează, își închipuie diverse lucruri și iese din relația vie cu Dumnezeu. Pentru că slava Lui ne umple de viața Lui, pe când imaginația păcătoasă ne îndepărtează mereu de El.
[22] Așadar, iubiții mei, adormirea Stăpânei noastre a fost de trei zile, pentru ca mai apoi ea să fie primită în Împărăția lui Dumnezeu și cu sufletul, dar și cu trupul ei, ca o ființă cu totul îndumnezeită. Și ea se roagă neîncetat pentru noi, pentru ca și noi să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu, unde toți Sfinții și Îngerii pururea se veselesc. Amin!
