Teologie pentru azi

Hristos is risen!

My beloveds[1],

if we want to show someone what quietness looks like, deep quietness, we must take them to a place where the silence is at home. And where there is the silence, there is also the glory of God, the one who holds all creation in existence. But where there is His glory and a lot of silence, there is also a lot of holy joy, as well as words from the depths of the heart. Because the real words are born from the heart, they are born from our entire being, and they express our truth, our feeling, our quietness. Because when you love someone, you also have words to say about him, and the words are born from his understanding. Because you cannot love someone if you do not understand him. And you understand him because you let him speak to your heart[2].

On the Bishop Galaction Stângă, on our Father, on my Cheirotoner, I let him speak to my heart, behold, for almost 30 years! Because on september 1, 2026, his 30 years of Episcopate are fulfilled. And today, on may 17, 2026, he fulfills 73 years of life[3]. And I have known him in the silence of my heart all these years, looking at his face, his words, his deeds, so that I can love his service for us. For you understand the Servant of God if you understand his love for God and for people, if you understand his holy care for the will of God. And our Bishop left his fingerprint on our life, those of Teleorman, because he brought his monastic life into our midst and taught us from his patience, from his quietness, from his attention all the time[4].

And his presence, that of our Bishop, was enlightening for me, because his discretion and service bore full fruit in all of us. And wherever you look in our parishes, you see his attention to detail, you see his care for us, you see the quietness of his prayer for us. Because the Bishop is the center of unity of the Eparchy, he is the one who unites us with each other and holds us together, for he offers us his direction of life, his perspective of service. And as a Priest you learn the decency of service from the Bishop, from your confreres in the Priesthood, from the authentic Servants of God. Because the service is our very life, the living expression of our faith, of our living connection with God. Because the God of our salvation holds us all together through His glory, making us all, clergy and people, His Church full of holy life[5].

In today’s Evangel [Ioannis 9, 1-38], the Lord told us that He is the Light of the world [Φῶς τοῦ κόσμου] [Ioannis 9, 5, BYZ] and that His works are done in the day [Ioannis 9, 4, BYZ], that is, now, in this life. Because the night of eternity is the night of Hell. And that is why in Hell no one works for his salvation [Ibidem], but suffers precisely because he did not live his life according to the will of God. And the whole ministry of the Church is light and is full of the light of God, because He is the Light that enlightens us all. And in order to see, to truly see, you must have His light, because you can see Him even if you are physically blind. But if you are blind with the soul, if you do not feel Him, if you do not see Him, you believe that the Light is Darkness. But you remain in darkness, because you do not want to let the Light love you[6].

The things of a man are seen everywhere, if that man is someone who creates values. The things of a Bishop are seen everywhere, because we all know them from our life. And if, in our Parish, everyone looks to us, to their Priests, at the level of the Episcopate, we all look to our Bishop and expect direction in our life from him. And with all his obvious achievements, with all his creative effort, with all his preaching work, our Bishop assumed twice, publicly, to the Priests, then to the Priestesses, that he had to do more, that he had to be more present in our lives, that he had to help us more. And this so that we too can assume that we could do more for our Parishes and families. And when you assume the unfulfillments of your life, you assume endless inner growth, because the ghostual life is a continuous growth in the life with God and with people[7].

When the Bishop came to his Eparchy, he came with his clothes, books and things, and when he goes to the Lord, all his things remain with the next Bishop, they remain with the Church. But he, at the same time, remains with us, because we all inherit him. And we inherit what he taught us, we inherit what he lived with us, just as our fingerprint on our parishioners is evident. For the work of the Bishop in the Church is one for today and for the future and for eternity, as long as we can learn from his example all the time and, through his work, we are saved. Because our churchly life is our salvation, it is the continuous joy of serving God and living with Him here and forever[8].

The Lord sent the blind man to Siloam, he went, washed, and came back seeing [Ioannis 9, 7, BYZ]. And Siloam is His Church, it is the Church where the water of His glory always flows! If he had not believed in His word, the blind man would have remained blind forever. As many remain, to this day, even though the Church speaks through all her mouths and books about the salvation of people. But who will believe us?! Who will listen to what the Church says about people and about the eternity of people, when everyone thinks they „know” how things are?!! But to know God’s will, you must be the Lord’s disciple! And priestly life is a life of sacramental discipleship, because you, as a Priest, must nourish people with the Divine Mysteries of God[9].

Siloam [Σιλωάμ] means Sent [Ἀπεσταλμένος] [John 9, 7, BYZ]. The Bishop is sent by the Synod to his Eparchy, the Priest is sent by the Bishop to his Parish. And both the Bishop and the Priest are called and sent by God to their service, He holding us in our service. And we are required to have priestly conscience, to do everything according to His will, and His will is to save people. For our words must become their deeds, their blindness must perish, because we all must see the Light of the world and follow Him in our entire life. Because we, with all, are His Servants, and He is the Master of our life, who leads His Church into eternity[10].

The dogmas and canons of the Church are its theological life. As you assume them, they become your conscience. Because you know that your churchly life is a theological one and you do not live the fashion of the day. We see through the truth of God. His truth is theological and His truth is the light of our soul. And if you assume His truth, you yourself are filled with light, because the Light of the world wants to fill every man with His light. And you are full of light to the extent that you are full of His truth. And the Church asks you, the believer, to assume all of her truth, all of her confession, so that you may be full of the truth and of His light. And the Holy Fathers of the Church are the lights of the Church precisely because they assumed His eternal truth and were filled with His eternal light[11].

The judeans wanted to convince him that his Healer was „a sinful man” [Ioannis 9, 24, BYZ], but the healed blind man said that He was from God [Ioannis 9, 33, BYZ]. In our priestly life, we are often received under various etiquettes, but less as Servants of God, which we are. And people do not receive us as His Servants, because if they did, they would have to listen to us as to Him. Because He told us: „If they have kept My word, they will keep yours also [εἰ τὸν λόγον Μου ἐτηρήσαν καὶ τὸν ὑμέτερον τηρήσουσιν]” [Ioannis 15, 20, BYZ]. And the disobedience to the hierarchy of the Church is first of all disobedience to God, because He is the center of our life and we relate to Him in everything we do[12].

The religious leaders threw the healed blind man out of the synagogue, but the Lord met him and asked him if he believed in the Son of God [Ioannis 9, 35, BYZ]. And when the Lord revealed Himself to him and told him that He was the Son of God incarnate [Ioannis 9, 37, BYZ], the healed man believed in Him and worshipped Him [Ioannis 9, 38, BYZ]. Because there is no faith without worship, without the service of God. And because we believe in Him, we worship Him and serve Him unceasingly, because His life fills us with all peace and holiness. And our service and worship fill us with holiness, because they are continuous closeness to the Lord[13].

And when some throw you out of their arms, others receive you into their hearts. And when some see nothing in your service, others see the greatness of your love in everything you do. Because you must have eyes and see. To see well, ghostually. For you understand God’s people from the deeds of their faith, from the holy testimony of their life. And, especially, you understand His Servants from God’s miracles with them, from the way He takes care of them unceasingly. Amin[14]!

---

[1] Started at 16. 17, in day of saturday, on 9 may 2026. Cloudy sky, 19 degrees, wind of 8 km/h.

[2] Hristos a înviat! Iubiții mei, dacă vrem să arătăm cuiva cum arată liniștea, liniștea profundă, trebuie să îl ducem într-un loc unde tăcerea e la ea acasă. Și unde e tăcerea, acolo e și slava lui Dumnezeu, cea care ține toată creația întru existență. Dar acolo unde e slava Lui și multă tăcere, acolo e și multă bucurie sfântă, cât și cuvinte din adâncul inimii. Pentru că realele cuvinte se nasc din inimă, se nasc din întreaga noastră ființă, și ele exprimă adevărul nostru, simțirea noastră, liniștea noastră. Pentru că atunci când iubești pe cineva, ai și cuvinte de spus despre el, și cuvintele se nasc din înțelegerea lui. Căci nu poți iubi pe cineva dacă nu îl înțelegi. Și îl înțelegi pe el pentru că l-ai lăsat să îți vorbească inimii tale.

[3] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Episcopul în viața Bisericii [The Bishop in the life of the Church], Teologie pentru azi [Theology for today], București, 2023, p. 69, 142, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2023/05/09/episcopul-in-viata-bisericii/.

[4] Pe Episcopul Galaction Stângă, pe Părintele nostru, pe Hirotonitorul meu, l-am lăsat să îmi vorbească inimii mele, iată, aproape 30 de ani! Pentru că pe 1 septembrie 2026 se împlinesc cei 30 de ani ai săi de Episcopat. Iar astăzi, pe 17 mai 2026, acesta împlinește 73 de ani de viață. Și l-am cunoscut în tăcerea inimii mele în toți acești ani, privind la chipul său, la cuvintele sale, la faptele sale, pentru ca să îi iubesc slujirea sa cea pentru noi. Căci pe Slujitorul lui Dumnezeu îl înțelegi dacă îi înțelegi iubirea lui pentru Dumnezeu și pentru oameni, dacă îi înțelegi grija lui sfântă pentru voia lui Dumnezeu. Iar Episcopul nostru și-a pus amprenta peste viața noastră, a celor din Teleorman, pentru că și-a adus viața lui monahală în mijlocul nostru și ne-a învățat din răbdarea, din liniștea, din atenția lui tot timpul.

[5] Și prezența sa, a Episcopului nostru, a fost luminătoare pentru mine, pentru că discreția și slujirea lui au rodit din plin în noi toți. Și oriunde privești în parohiile noastre vezi atenția sa la detalii, vezi grija lui pentru noi, vezi liniștea rugăciunii sale cea pentru noi. Pentru că Episcopul e centrul de unitate al Eparhiei, e cel care ne unește pe unii cu alții și ne ține împreună, căci ne oferă direcția sa de viață, perspectiva sa de slujire. Și ca Preot înveți cuviința slujirii de la Episcop, de la confrații tăi întru Preoție, de la Slujitorii autentici ai lui Dumnezeu. Pentru că slujirea este însăși viața noastră, expresia vie a credinței noastre, a legăturii noastre vii cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeul mântuirii noastre ne ține pe toți împreună prin slava Lui, făcându-ne pe toți, cler și popor, Biserica Lui cea plină de viață sfântă.

[6] În Evanghelia zilei [Ioannis 9, 1-38], Domnul ne-a spus că El este Lumina lumii [Φῶς τοῦ κόσμου] [Ioannis 9, 5, BYZ] și că lucrurile Lui se fac ziua [Ioannis 9, 4, BYZ], adică acum, în viața aceasta. Pentru că noaptea veșniciei este noaptea Iadului. Și de aceea în Iad nimeni nu lucrează la mântuirea sa [Ibidem], ci suferă tocmai pentru că nu și-a trăit viața după voia lui Dumnezeu. Și toată slujirea Bisericii e lumină și e plină de lumina lui Dumnezeu, pentru că El este Lumina care ne luminează pe noi toți. Și ca să vezi, să vezi cu adevărat, trebuie să ai lumina Lui, căci Îl poți vedea pe El și dacă ești orb trupește. Dar dacă ești orb cu sufletul, dacă nu Îl simți pe El, dacă nu Îl vezi pe El, tu crezi că Lumina este Întuneric. Dar tu stai în întuneric, pentru că nu vrei să lași Lumina să te iubească.

[7] Lucrurile unui om se văd peste tot, dacă omul acela e cineva care creează valori. Lucrurile unui Episcop se văd peste tot, pentru că toți le știm din viața noastră. Și dacă, în Parohia noastră, toți privesc spre noi, spre Preoții lor, la nivel de Episcopie, toți privim spre Episcopul nostru și de la el așteptăm direcția în viața noastră. Și cu toate realizările sale evidente, cu tot efortul său creator, cu toată munca sa predicatorială, Episcopul nostru și-a asumat de două ori, în mod public, față de Preoți, apoi față de Preotese, că trebuia să facă mai mult, că trebuia să fie mai prezent în viețile noastre, că trebuia să ne ajute mai mult. Și aceasta pentru ca și noi să ne asumăm că puteam să facem mai mult pentru Parohiile și familiile noastre. Și când îți asumi neîmplinirile vieții tale, tu îți asumi creșterea interioară nesfârșită, pentru că viața duhovnicească e o creștere continuă în viața cu Dumnezeu și cu oamenii.

[8] Când Episcopul a venit în Eparhia sa, el a venit cu hainele, cărțile și lucrurile sale, iar când el se duce la Domnul, toate lucrurile sale rămân Episcopului următor, rămân Bisericii. Dar el, deopotrivă, ne rămâne și nouă, pentru că toți îl moștenim. Și moștenim ceea ce el ne-a învățat, moștenim ceea ce el a trăit împreună cu noi, așa după cum amprenta noastră asupra parohienilor noștri este evidentă. Căci lucrarea Episcopului în Biserică este una pentru azi și pentru viitor și pentru veșnicie, atâta timp cât putem învăța din exemplul lui tot timpul și, prin lucrarea sa, ne mântuim. Pentru că viața noastră bisericească este mântuirea noastră, este continua bucurie de a-L sluji pe Dumnezeu și de a trăi împreună cu El aici și veșnic.

[9] Domnul l-a trimis pe cel orb la Siloam, acela s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând [Ioannis 9, 7, BYZ]. Și Siloamul e Biserica Lui, e Biserica unde curge mereu apa slavei Sale! Dacă nu ar fi crezut în cuvântul Lui, orbul ar fi rămas pentru totdeauna orb. Așa cum rămân mulți, până azi, cu toate că Biserica vorbește prin toate gurile și cărțile ei despre mântuirea oamenilor. Dar cine să ne creadă?! Cine să asculte ce spune Biserica despre oameni și despre veșnicia oamenilor, când toată lumea crede că „știe” cum stau lucrurile?!! Dar ca să știi voia lui Dumnezeu trebuie să fii ucenicul Domnului! Și viața preoțească e viață de ucenic sacramental, pentru că tu, ca Preot, trebuie să îi hrănești pe oameni cu Dumnezeieștile Taine ale lui Dumnezeu.

[10] Siloam [Σιλωάμ] înseamnă Trimis [Ἀπεσταλμένος] [Ioannis 9, 7, BYZ]. Episcopul e trimis de Sinod în Eparhia lui, Preotul e trimis de Episcop în Parohia sa. Și atât Episcopul, cât și Preotul, sunt chemați și trimiși de Dumnezeu spre slujirea lor, El ținându-ne pe noi în slujirea noastră. Și nouă ni se cere să avem conștiință preoțească, să le facem pe toate după voia Lui, iar voia Lui e să îi mântuim pe oameni. Căci cuvintele noastre trebuie să devină faptele lor, orbirea lor trebuie să piară, pentru că toți trebuie să vedem Lumina lumii și să mergem după El în întreaga noastră viață. Pentru că noi, cu toții, suntem Slujitorii Lui, iar El este Stăpânul vieții noastre, care Își duce Biserica Sa în veșnicie.

[11] Dogmele și canoanele Bisericii sunt viața sa teologică. Pe măsură ce ți le asumi, ele devin conștiința ta. Pentru că știi că viața ta bisericească e una teologică și tu nu trăiești moda zilei. Noi vedem prin adevărul lui Dumnezeu. Adevărul Lui e teologic și adevărul Lui e lumina sufletului nostru. Și dacă îți asumi adevărul Lui, tu însuți te umpli de lumină, pentru că Lumina lumii vrea să umple pe tot omul de lumina Lui. Și ești plin de lumină pe cât ești plin de adevărul Lui. Iar Biserica îți cere ție, celui credincios, să îți asumi tot adevărul ei, toată mărturisirea ei, pentru ca să fii plin de adevărul și de lumina Lui. Și Sfinții Părinți ai Bisericii sunt luminile Bisericii tocmai pentru că și-au asumat adevărul Lui cel veșnic și s-au umplut de lumina Sa cea veșnică.

[12] Iudeii doreau să îl convingă de faptul că Vindecătorul lui este „un om păcătos” [Ioannis 9, 24, BYZ], dar orbul vindecat a spus că El este de la Dumnezeu [Ioannis 9, 33, BYZ]. În viața noastră preoțească, suntem adesea primiți sub diverse etichete, dar mai puțin ca Slujitori ai lui Dumnezeu, ceea ce și suntem. Și oamenii nu ne primesc ca Slujitorii Lui, pentru că, dacă ar face acest lucru, ar trebui să asculte de noi ca de El. Pentru că El ne-a spus: „Dacă cuvântul Meu au păzit și pe al vostru îl vor păzi [εἰ τὸν λόγον Μου ἐτήρησαν καὶ τὸν ὑμέτερον τηρήσουσιν]” [Ioannis 15, 20, BYZ]. Iar neascultarea față de ierarhia Bisericii e întâi de toate neascultare față de Dumnezeu, pentru că El e centrul vieții noastre și la El ne raportăm în tot ceea ce facem.

[13] Liderii religioși l-au scos afară din sinagogă pe orbul vindecat, dar Domnul se întâlnește cu el și îl întreabă dacă crede în Fiul lui Dumnezeu [Ioannis 9, 35, BYZ]. Și când Domnul Se revelează înaintea lui și îi spune că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat [Ioannis 9, 37, BYZ], cel vindecat crede în El și se închină Lui [Ioannis 9, 38, BYZ]. Pentru că nu există credință fără închinare, fără slujirea lui Dumnezeu. Și pentru că credem în El, noi ne închinăm Lui și Îi slujim neîncetat, pentru că viața Lui ne umple de toată pacea și sfințenia. Și slujirea și închinarea noastră ne umplu de sfințenie, pentru că ele sunt apropiere continuă de Domnul.

[14] Și când unii te aruncă din brațele lor, alții te primesc în inimile lor. Și când unii nu văd nimic la slujirea ta, alții văd măreția iubirii tale în tot ceea ce faci. Pentru că trebuie să ai ochi și să vezi. Să vezi bine, în mod duhovnicesc. Căci pe oamenii lui Dumnezeu îi înțelegi din faptele credinței lor, din mărturia sfântă a vieții lor. Și, mai ales, pe Slujitorii Lui îi înțelegi din minunile lui Dumnezeu cu ei, din modul cum El le poartă de grijă neîncetat. Amin!