Teologie pentru azi

My beloveds[1],

2024 meant another 4.483 pages added to the Cathedral Theology for Today. Cathedral of the book which, in book pages, consists of 64. 609 pages. And the books that, with the grace of God, I published in 2024 are 9:

The History of romanian literature (vol. 10) (540 pages),

The History of romanian literature (vol. 11) (680 pages),

Te iubesc nu se termină/ I love you never ends [RO/ EN] (553 pages),

The Lives of the Saints (vol. 2) (325 pages),

Patristic Translations (vol. 6) (450 pages),

Praedicationes (vol. 20) [RO/ EN] (567 pages),

Twitter for today (vol. 11) [RO/ EN] (167 pages),

Facebook Talks (vol. 12) (744 pages),

I am writing online (vol. 13) [RO/ EN/ IT] (457 pages).

And also in 2024 we have passed of 17.000 online articles on Theology for Today[2].

The online creation means consequence. Every day you must work, every day you must be present, every day you must embrace people through your writing. Daily online creation is a daily non-rest, but also a continuous fulfillment. Because it is a ghostual ascesis, which you do in your home, but which has a universal, world-wide opening[3].

And the online creation is the evangelical preaching of the Church. The sermon of the Church is with time and without time, it’s continuous. That’s why the online creation has been very handy to me from the beginning, because the preaching and the service of the Church are continuous. Because people daily need Godʼs truths, living people to embrace them, real solutions for their lives[4].

In online you can’t be repetitive. You must come up with an ever-fresh way of posing the problem. And the freshness of the writing is the consequence of the continuous ghostual growth. He who does not grow, repeats himself. He who does not always understand what he should write, does not have enlightenments from God. Because God always gives holy understandings to those who serve Him[5].

The online creation is something concrete, it is something put before. It is something put before man in his integrality. You must understand what you read, what you see, what is put before you. And in the Church, we prepare people for an integral, holistic understanding of the world. We, those who share ourselves with the Lord, are taught by Him assume us the whole world, because the world is His creation. And for this reason, problematizing us about the whole world means taking care of His creation and, at the same time, of our salvation. Because our salvation is a relational problem, it’s a communitarian problem, it’s an ecclesial reality[6].

The online space is a communitarian space, and the Church’s online creation is its theological thinking. When you put the faith of the Church in the public space, you feed people in their integrality. Because the theology of the Church is the ghostual food of the whole world. Without the essential nourishment of God’s truths, the place of the Church in online is taken by advertisements, movies, interests of all kinds. And the desacralization of the world means removing the Church from society and people’s thinking, throwing it to the dustbin of history, to put our mundane affairs in its place[7].

– Who keeps the Church in history?

– God through every His believer in part! That is precisely why every member of the Church must do concrete things for God’s Church. To live as a christian, to speak as a christian, to work as a christian means to serve God’s Church and put in the foreground His will with all His creation. And the online theological creation is the profound enlightenment of people, it is the light of God in the midst of the world, because the life with God is the true life of man[8].

And if the life with God is the true life of man, we inevitably end up at ideational conflicts with those who do not live and believe like us. The apologetic side of theology is as important as its pedagogical side. But when we deny something at others, we are not denying their person, but a way of being improper to the will of God. Because the theology is not an ideology, it is not even a philosophy, but it is revelation. It is God’s will with us. And when a theologian denies something on the basis of revelation, he is saying, in effect, what God wants from all of us[9].

God’s revelation, His will with us, is our way of being. Those who do not come to the Church do not know what we think and how we live. And when you don’t know a mode of being, of course you have preconceived, false ideas about that mode of being. And this is what we do online: we make ourselves transparent, we speak openly about ourselves, so that everyone understands that the life of the Church is a unique way of being and thinking. Because it is the life lived according to the will of God. And any christian can talk about their life with God, because it’s a mode of being, it’s a real, quotidian life, and not a fantasy[10].

The desacralization of the world, its dechristianization is a fantasy of many. Some want the paganization of the world, others want its satanization, others live in parallel religious formations with the Church. But when we talk about the life of the Church from within, when we show how man is constantly transfigured, we are talking about ontological realities, about what God’s people live. And these people live on a social level, they live in the family, they live in the Church, and their life is full of God’s will. Because the will of God is the true life of man[11].

For 18 years I have been writing, editing, talking to people online, meaning I have a coherent, transparent, and deeply relational life. I’m not afraid to be myself, and I’m not afraid to dialogue with any person, because I have something to learn from each one. And as I always talk with God, when my life is a continuous prayer and life with Him, talking with people means to be happy and to teach them His will means to help them fundamentally[12].

Therefore, the online creation is very fulfilling for me, because it is my mode of experiencing communion with all people. The Church is in the middle of the world, and you can enter it or ignore it. In the same way you can enter in the books edited by me by reading them or you can ignore them. But if you ignore them, you miss the fundamental encounter with two people of God: me and my wife, who give you divine enlightenment in our books. We give you from what we received from God[13].

„Come and see [Ἔρχου καὶ ἴδε]!” [Ioannis 1, 46, BYZ], said Saint Filippos [Φίλιππος] to Saint Natanail [Ναθαναήλ]. The life of the Church must be lived in order to sanctify yourself every day. And every day we are your online dialogue partners, because you can read what we publish every day. And to be available every day to all is to be a communional man, a man of real friendship[14].

Thank you beautiful because you are close to us! Thank you so much for your prayers and help! May God rejoice you in all good work and strengthen you always to do His will! Amin![15].

---

[1] Started at 19. 31, in day of wednesday, 27 november 2024. Partly cloudy sky, 3 degrees, wind of 5 km/h.

[2] Iubiții mei, 2024 a însemnat alte 4.483 de pagini adăugate la Catedrala Teologie pentru azi. Catedrală a cărții care, în pagini de carte, e formată din 64. 609 pagini. Iar cărțile pe care, cu harul lui Dumnezeu, le-am publicat în anul 2024 sunt 9:

Istoria literaturii române (vol. 10) (540 pagini),

Istoria literaturii române (vol. 11) (680 pagini),

Te iubesc nu se termină/ I love you never ends [RO/ EN] (553 pagini),

Viețile Sfinților (vol. 2) (325 pagini),

Traduceri patristice (vol. 6) (450 pagini),

Praedicationes (vol. 20) [RO/ EN] (567 pagini),

Twitter pentru azi (vol. 11) [RO/ EN] (167 pagini),

Vorbiri de Facebook (vol. 12) (744 pagini),

Scriu online (vol. 13) [RO/ EN/ IT] (457 pagini).

Și tot în 2024 am trecut de 17.000 de articole online pe Teologie pentru azi.

[3] Creația online înseamnă consecvență. Pe fiecare zi trebuie să lucrezi, pe fiecare zi trebuie să fii prezent, pe fiecare zi trebuie să îmbrățișezi oamenii prin scrisul tău. Creația online zilnică e o neodihnă zilnică, dar și o împlinire continuă. Pentru că ea este o asceză duhovnicească, pe care o faci în casa ta, dar care are deschidere universală, mondială.

[4] Și creația online este propovăduirea evanghelică a Bisericii. Predica Bisericii e cu timp și fără timp, e continuă. Tocmai de aceea creația online mi-a fost foarte la îndemână de la început, pentru că propovăduirea și slujirea Bisericii sunt continue. Pentru că oamenii au nevoie în mod zilnic de adevărurile lui Dumnezeu, de oameni vii care să îi îmbrățișeze, de soluții reale pentru viața lor.

[5] În online nu poți fi repetitiv. Trebuie să vii cu un mod mereu proaspăt de a pune problema. Și prospețimea scrisului e consecința continuei sporiri duhovnicești. Cine nu crește, se repetă. Cine nu înțelege mereu ce trebuie să scrie, acela nu are luminări de la Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu dăruie mereu înțelegeri sfinte celor care Îi slujesc Lui.

[6] Creația online este ceva concret, este ceva pus înainte. E ceva pus înaintea omului în integralitatea sa. Trebuie să înțelegi ceea ce citești, ceea ce vezi, ceea ce ți se pune înainte. Iar în Biserică noi pregătim oamenii pentru o înțelegere integrală, holistică a lumii. Noi, cei care ne împărtășim cu Domnul, suntem învățați de către El să ne asumăm întreaga lume, pentru că lumea e creația Lui. Și din acest motiv, a ne problematiza despre întreaga lume înseamnă a avea grijă de creația Lui și, în același timp, de mântuirea noastră. Pentru că mântuirea noastră e o problemă relațională, e o problemă comunitară, e o realitate eclesială.

[7] Spațiul online e un spațiu comunitar, iar creația online a Bisericii este gândirea ei teologică. Atunci când pui credința Bisericii în spațiul public, tu hrănești oamenii în integralitatea lor. Pentru că teologia Bisericii e hrana duhovnicească a întregii lumi. Fără hrana esențială a adevărurilor lui Dumnezeu, locul Bisericii în online îl iau reclamele, filmele, interesele de tot felul. Iar desacralizarea lumii înseamnă a scoate Biserica din societate și din gândirea oamenilor, a o arunca la coșul de gunoi al istoriei, pentru a pune în locul ei afacerile noastre mundane.

[8] – Cine ține Biserica în istorie?

– Dumnezeu prin fiecare credincios al Său în parte! Tocmai de aceea fiecare membru al Bisericii trebuie să facă lucruri concrete pentru Biserica lui Dumnezeu. A trăi ca un creștin, a vorbi ca un creștin, a munci ca un creștin înseamnă a sluji Biserica lui Dumnezeu și a pune în prim-plan voia Lui cu întreaga Sa creație. Iar creația teologică online este luminarea profundă a oamenilor, este lumina lui Dumnezeu din mijlocul lumii, pentru că viața cu Dumnezeu e viața adevărată a omului.

[9] Și dacă viața cu Dumnezeu e viața adevărată a omului, inevitabil ajungem la conflicte ideatice cu cei care nu trăiesc și nu cred ca noi. Latura apologetică a teologiei e la fel de importantă ca și latura ei pedagogică. Dar când noi negăm ceva la alții, nu negăm persoana lor, ci un mod de a fi impropriu voii lui Dumnezeu. Pentru că teologia nu e o ideologie, nu e nici o filosofie, ci e revelație. E voia lui Dumnezeu cu noi. Și când un teolog neagă ceva pe baza revelației, el spune, de fapt, ce voiește Dumnezeu de la noi toți.

[10] Revelația lui Dumnezeu, voia Lui cu noi e modul nostru de-a fi. Cei care nu vin la Biserică nu știu ce gândim și cum trăim noi. Și când nu știi un mod de-a fi, bineînțeles că ai idei preconcepute, false despre acel mod de-a fi. Iar online asta facem: ne facem transparenți, vorbim în mod deschis despre noi, pentru ca toți să înțeleagă că viața Bisericii e un mod de a fi și de a gândi unic. Pentru că e viața trăită după voia lui Dumnezeu. Și orice creștin poate vorbi despre viața lui cu Dumnezeu, pentru că e un mod de a fi, e o viață reală, cotidiană, și nu o fantezie.

[11] Desacralizarea lumii, decreștinarea ei e o fantezie a multora. Unii vor păgânizarea lumii, alții vor satanizarea ei, alții trăiesc în formațiuni religioase paralele cu Biserica. Dar când noi vorbim despre viața Bisericii din lăuntrul ei, când arătăm cum omul se transfigurează neîncetat, noi vorbim despre realități ontologice, despre ce trăiesc oamenii lui Dumnezeu. Și acești oameni trăiesc la nivel social, trăiesc în familie, trăiesc în Biserică, și viața lor este plină de voia lui Dumnezeu. Pentru că voia lui Dumnezeu e adevărata viață a omului.

[12] De 18 ani scriu, editez, vorbesc cu oamenii la nivel online, ceea ce înseamnă că am o viață coerentă, transparentă și adânc relațională. Nu mi-e teamă să fiu eu însumi și nici nu mi-e teamă să dialoghez cu orice om, pentru că am de învățat de la fiecare în parte. Și cum discut mereu cu Dumnezeu, când viața mea e o continuă rugăciune și viață cu El, a vorbi cu oamenii înseamnă a mă bucura și a-i învăța voia Lui înseamnă a-i ajuta în mod fundamental.

[13] De aceea, creația online e pentru mine una foarte împlinitoare, pentru că ea e modul meu de a trăi comuniunea cu toți oamenii. Biserica e în mijlocul lumii și tu poți intra în ea sau o poți ignora. Tot la fel poți intra în cărțile editate de mine prin citire sau le poți ignora. Dar dacă le ignori pierzi întâlnirea fundamentală cu doi oameni ai lui Dumnezeu: cu mine și cu soția mea, care îți dăruim luminare dumnezeiască în cărțile noastre. Îți dăruim din ceea ce am primit de la Dumnezeu.

[14] „Vino și vezi [Ἔρχου καὶ ἴδε]!” [Ioannis 1, 46, BYZ], i-a spus Sfântul Filippos Sfântului Natanail. Viața Bisericii trebuie trăită pentru ca să te sfințești în fiecare zi. Iar în fiecare zi noi vă suntem parteneri de dialog la nivel online, pentru că puteți citi ceea ce noi edităm în fiecare zi. Și a fi disponibil în fiecare zi pentru toți înseamnă a fi un om comunional, un om al prieteniei reale.

[15] Vă mulțumesc frumos pentru că ne sunteți aproape! Vă mulțumim mult pentru rugăciuni și pentru ajutor! Dumnezeu să vă bucure în tot lucrul cel bun și să vă întărească mereu pentru a face voia Lui! Amin!

My beloveds[1],

our life is a continuous walk with God. And now, on the feast of the Nativity of the Lord, we carol, we sing carols, and our singing is theological, because our life is theological. Our carols have in their center on the Lord incarnate, to tell us that our salvation means our living relationship with the Father, the Son, and the Holy Ghost, with our triune God, because the incarnate Hristos has confessed to us that He is One of the Trinity. And the carols tell us about Hristos, in order to tell us about the triune God. For This is the God of our salvation![2].

„The little one, swaddled,/ In a cotton diaper”[3] is our Hristos according to His humanity, but He is the Son of the Father according to His divinity. That is exactly why the 3 Holy Magi „worshipped the Lord/ Like a great Emperor”[4]. And they saw the Great Emperor in the Child Iisus, because His glory enlightened them and they felt His divinity. And we, who believe in Him, have seen His glory and have been filled with it, so that we may live together with Him without ceasing[5].

The fragility of the Lord’s humanity stands at one place with His omnipotence. Because He assumed our humanity in His eternal person in order to deify us. And the life of every Saint is this fragility, this human littleness that is always deified, always transfigured, because the glory of God is what constantly perfects us. Because the love, which assumes its entire existence, is the love that looks humbly at both the small and the big, because it wants all that the Lord created to exist[6].

The love does not destroy, does not separate, does not deforest! The love doesn’t look from above at people, it doesn’t let them die of hunger! And when we hear what people have gone through, what pain, what troubles, and He delivered them, we see what love looks like, His divine love. And His love, coming down into us, i.e. His glory coming down into us, makes us also be full of love towards people[7].

Saint Nicolaos [Νικόλαος[8]], our Father, the Archbishop, is great precisely because of his love towards people. And he always wins the hearts of people through his great love, through his kindness towards us. Because, through his love, a true follower of God is shown, Who loves Saints and sinners alike, Who loves all people. For we must fulfill His commandments with the deed and not just with talk[9].

And the real Father, the real Archbishop is the one who convinces by his goodness and not by his ecclesial authority. The excess of force is a huge minus of ghostuality. And man’s ghostuality can be seen in the fact that he knows how to dialogue, that he is open to dialogue, that he wants to explain himself constantly, and this is because he loves people. And I am far removed from them by people who don’t assume their inner reality, but pose in imaginary beings[10].

Saint Nicolaos won „[with] the humility on the high things [τῇ ταπεινώσει τὰ ὑψηλά], [with] the poverty on the rich things [τῇ πτωχείᾳ τὰ πλούσια][11]”. He humbled himself in order to see divine things and separated himself from things in order to become rich in the glory of God. And when he secretly gave the gold so that the 3 young women could get married, he hid his good deed, but at the same time he loved to do good to people[12]. He resurrected with his prayer on the sailor who had fallen from the mast[13]. And before he was cheirotoned Bishop, a Bishop received a vision from God in which he was told the name of the future Archbishop, i.e. of Nicolaos, who was Layman at the time[14]. Because God works all good in His servants [15].

And the Bishop who had the vision for the cheirotonia of Saint Nicolaos presented him to the people as the one whom the Holy Ghost had chosen as the Shepherd of the Church. And that’s how it should always be! We all must obey His will. Because He always chooses His servants[16].

Saint Nicolaos „was a father to the poor, merciful to the needy, comforter of those who wept, helper of those in distress, and a great doer of good to all”[17]. He was a very dynamic person and very attentive to everyone. Because he worked miracles and  with the word and with the deed in people’s lives[18].

From him I also learned to give myself online, because Theology for Today[19] began on 6 december 2006 and today I am celebrating 18 years of online creation. And they were very fulfilling years, because to give means to always grow in the glory of God, to always rejoice together with God and with people. And the ghostual fulfillment is eternal fulfillment, because it is our salvation[20].

My beloveds, the gifts are our heart. In the memory of our children and grandchildren, we will remain only with our goodness. Therefore, the gifts of now are eternal investment in their hearts. Give, to enjoy forever! Give, that you may be saved! Because the salvation is eternal joy, it is fulfilling joy, it is the joy of communion with God, with all His Saints and Angels. Amin[21]!

---

[1] Started at 11.49, in day of monday, on 2 december 2024. Cloudy sky, 5 degrees, wind of 11 km/h.

[2] Iubiții mei, viața noastră e o continuă umblare cu Dumnezeu. Iar acum, de praznicul Nașterii Domnului, noi colindăm, cântăm colinde, și cântatul nostru e teologic, pentru că viața noastră e teologică. Colindele noastre Îl au în centrul lor pe Domnul întrupat, pentru ca să ne spună nouă că mântuirea noastră înseamnă relația noastră vie cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeul nostru treimic, pentru că Hristos Cel întrupat ne-a mărturisit nouă că El este Unul din Treime. Și colindele ne vorbesc despre Hristos, pentru ca să ne vorbească despre Dumnezeul treimic. Pentru că Acesta este Dumnezeul mântuirii noastre!

[3] Cf. https://www.versuri.ro/versuri/colinde-astazi-s-a-nascut-hristos/.

[4] Cf. https://ro.wikisource.org/wiki/Trei_crai_de_la_răsărit.

[5] „Mititel, înfășețel,/ În scutec de bumbăcel” este Hristosul nostru după umanitatea Sa, dar El este Fiul Tatălui după dumnezeirea Lui. Tocmai de aceea cei 3 Sfinți Magi „Domnului s-au închinat/ Ca unui mare-mpărat”. Și ei L-au văzut pe Marele Împărat în Pruncul Iisus, pentru că slava Lui i-a luminat și au simțit dumnezeirea Sa. Și noi, cei care credem întru El, am văzut slava Lui și ne-am umplut de ea, pentru ca să trăim împreună cu El neîncetat.

[6] Fragilitatea umanității Domnului stă la un loc cu atotputernicia Lui. Pentru că El Și-a asumat umanitatea noastră în persoana Sa cea veșnică pentru ca să ne îndumnezeiască pe noi. Iar viața oricărui Sfânt este această fragilitate, această puținătate umană care mereu se îndumnezeiește, mereu se transfigurează, pentru că slava lui Dumnezeu e cea care ne desăvârșește pe noi neîncetat. Căci iubirea, cea care își asumă întreaga existență, este iubirea care privește cu smerenie atât pe cei mici cât și pe cei mari, pentru că vrea să existe toate cele create de Domnul.

[7] Iubirea nu distruge, nu desparte, nu defrișează! Iubirea nu privește de sus la oameni, nu îi lasă să moară de foame! Și când auzim prin câte au trecut oamenii, prin ce dureri, prin ce necazuri, și El i-a izbăvit pe ei, vedem cum arată iubirea, iubirea Lui cea dumnezeiască. Și iubirea Lui, coborând în noi, adică slava Lui coborând în noi, ne face și pe noi să fim plini de iubire față de oameni.

[8] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1370/sxsaintinfo.aspx.

[9] Sfântul Nicolaos, Părintele nostru, Arhiepiscopul, e mare tocmai prin iubirea lui față de oameni. Și le biruie mereu inimile oamenilor prin iubirea lui cea mare, prin bunătatea sa față de noi. Pentru că, prin iubirea lui, se arată un urmaș adevărat al lui Dumnezeu, Care îi iubește și pe Sfinți și pe păcătoși deopotrivă, Care îi iubește pe toți oamenii. Căci poruncile Lui trebuie să le împlinim cu fapta și nu doar cu vorba.

[10] Iar realul Părinte, realul Arhiepiscop e cel care convinge prin bunătatea lui și nu prin autoritatea sa eclesială. Excesul de forță este un minus imens de duhovnicie. Și duhovnicia omului se vede prin aceea că știe să dialogheze, că e deschis dialogului, că vrea să se explice neîncetat și aceasta pentru că iubește oamenii. Iar pe mine mă îndepărtează mult de ei oamenii care nu își asumă realitatea lor interioară, ci pozează în ființe imaginare.

[11] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Dec/Dec06.html.

[12] Cf. Viețile Sfinților pe luna decembrie [The Lives of the Saints on the month of december], ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2000, p. 126-128. The source cited: https://www.stavropoleos.ro/wp-content/uploads/BibliotecaVirtuala/CarteNoua/vietile_sfintilor/vietile_sfintilor_12_dec_roman_2000_c5.pdf.

[13] Idem, p. 129.

[14] Idem, p. 131.

[15] Sfântul Nicolaos a câștigat „[cu] smerenia pe cele înalte [τῇ ταπεινώσει τὰ ὑψηλά], [cu] sărăcia pe cele bogate [τῇ πτωχείᾳ τὰ πλούσια]”. S-a smerit pe sine pentru ca să le vadă pe cele dumnezeiești și s-a despărțit de lucruri pentru ca să se îmbogățească în slava lui Dumnezeu. Și când a dat aurul pe ascuns pentru ca cele 3 tinere să se căsătorească, el și-a tăinuit fapta bună, dar în același timp a iubit să facă bine oamenilor. L-a înviat cu rugăciunea sa pe corăbierul care căzuse de pe catarg. Și înainte de a fi hirotonit Episcop, un Episcop a primit o vedenie de la Dumnezeu în care i s-a spus numele viitorul Arhiepiscop, adică al lui Nicolaos, care era Mirean pe atunci. Pentru că Dumnezeu lucrează toate cele bune în robii Săi.

[16] Și Episcopul care a avut vedenia pentru hirotonia Sfântului Nicolaos l-a prezentat poporului pe acesta ca pe cel pe care Duhul Sfânt l-a ales pe el Păstor al Bisericii. Și așa ar trebui să fie întotdeauna! Trebuie să ascultăm cu toții voia Lui. Pentru că El își alege slujitorii întotdeauna.

[17] Cf. Viețile Sfinților pe luna decembrie [The Lives of the Saints on the month of december], op. cit., p. 133.

[18] Sfântul Nicolaos „sărmanilor le era tată, săracilor, milostiv, mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiți și tuturor mare făcător de bine”. Era o persoană foarte dinamică și foarte atentă cu toți. Pentru că el făcea minuni și cu cuvântul și cu fapta în viețile oamenilor.

[19] To be seen: https://www.teologiepentruazi.ro/.

[20] De la el am învățat și eu să mă dărui online, pentru că Teologie pentru azi a început pe 6 decembrie 2006 și astăzi împlinesc 18 ani de creație online. Și au fost ani foarte împlinitori, pentru că a dărui înseamnă a crește mereu în slava lui Dumnezeu, a te bucura mereu împreună cu Dumnezeu și cu oamenii. Și împlinirea duhovnicească e împlinire veșnică, pentru că e mântuirea noastră.

[21] Iubiții mei, cadourile sunt inima noastră. În amintirea copiilor și a nepoților noștri vom rămâne doar cu bunătatea noastră. De aceea, cadourile de acum sunt investiție veșnică în inimile lor. Dăruiți, pentru ca să vă bucurați veșnic! Dăruiți, pentru ca să vă mântuiți! Căci mântuirea e bucurie veșnică, e bucurie împlinitoare, e bucuria comuniunii cu Dumnezeu, cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Amin!