Maxima serii
Libertatea e buna sa o ai tot timpul, nu sa o ai cand iti trebuie.
Pr. Dorin
Zi: 10 decembrie 2006
Intre alegeri si alegatori
Algerile de astazi din PSD (10 decembrie 2006) au aratat clar ca nu universitari ca domnul Sorin Oprescu au voie sa vorbeasca multimilor, ci domnul Mircea Geoana, domnul Iliescu, domnul Vanghelie pot lua cuvantul si pot spune nimic, nimicuri care nu tin de cald si cam atat. Romexpo a fost incapator pentru psd-isti, PSD a aratat transparenta cum nu au facut-o multi, dar nu a aratat si maturitate politica.
Adica, atunci cand trebuia sa voteze o schimbare reala, pe domnul Oprescu, el a ales politicianismul, un lider scrobit la cuvinte, care aseptizeaza cuvintele, care baga sub usa realitatile si nu le rezolva niciodata. Domnul Oprescu a vorbit bine astazi la congres. Eu fiind apolitic nu pot fi acuzat ca fac partizanat cu vreun partid. Insa remarc oamenii, oamenii peste medie, care par pigmei cand sunt pusi langa oameni fara viziune politica. Mi-a placut transparenta psd-istilor de astazi, cu siguranta ca Realitatea TV a fost platita sa stea tot timpul dupa partid, dar nu s-a ales liderul, ci s-a pastrat continuitatea.
Tocmai asta este eroarea: noi continuam lucruri care nu au fundament clar, pentru ca ne e frica sa mergem pe mana oamenilor care ar putea schimba radical situatia noastra. Cand am ales pe domnul Constantinescu ca presedinte, intelectualii au facut lobby pentru el, caci era unul de-al nostru. Cand a fost ales domnul Basescu, l-a votat lumea de mijloc del mai mult, pentru ca exista rumoarea anti-PSD, care continua si astazi.
Oare am ales vreodata oamenii pentru ei insisi sau am ales conjunctural? Opinia mea e ca am ales fricos, fara o perspectiva sigura. Ne batem joc de viitorul nostru pentru ca nu vrem sa riscam prea mult. Il alegem tot pe cel pe care il stim noi , chiar daca el nu e bun, chiar daca nu ne prea place. Cand suntem pusi sa votam presedintele ne apuca emotia, melancolia si alegem tot pe ai nostri, mergem tot cu aia, pentru ca avem incredere in ei.
Cand PSD-ul a ales astazi pe domnul Geoana, l-a ales pentru ca stiua cine este. Omul mai necultivat are oroare de cel cultivat pentru ca nu stie cum reactioneaza acesta. Mitul intelectualului care ne distruge este inca in picioare, e tara noastra comunista, alaturi de o alta tara, aceea ca trebuie sa marginalizam pe cel care e mai bun ca noi, pentru ca nu cumva sa ne facem de rusine in fata altuia, care si-ar da seama ca suntem cu toti prosti. Teoria conspiratiei sta mana in mana cu teoria neputintei de a alege corect. Noi nu stim sa alegem corect nu pentru ca nu stim ce ne dicteaza inima, ci pentru ca nu lasam inima sa vorbeasca ci prejudecatiile si ambitiile personale.
Spectacolul de astazi al PSD-ului arata ca aspiratia noastra europeana: multa sclipire in afara, dar nu suntem in stare sa ne renovam inauntrul nostru! Pana cand nu vom renunta sa mai punem pe primul plan ambitiile egoiste, orgoliul, ci vom da loc grijii reale pentru Romania, pentru viitorul copiilor nostri, vom alege tot la fel de defectuos, pentru ca vom alege conjunctural, grabit, fara inima dreapta.
In 17 ani de democratie am ramas tot la nivelul de electorat grabit, care nu isi cunoaste interesul real, interesul de durata. Noi improvizam mereu. Acum alegem pe cineva, maine pe altul tot la fel de incompetent, adica mai punem un surub nou la aceeasi masina veche, fara sa ne gandim ca jocul de-a alegerile este de fapt jocul cu viata noastra.
Congresul PSD este o paradigma a grabei romanilor. A grabei rautacioase pe propria lor fericire. Experimentele reale nu ne plac, dar alegem in schimb tot vechea noastra poveste. Oroarea fata de gandirea dreapta, fata de perspectiva, fata de bun-simt e ceea ce ne caracterizeaza pe cei mai multi.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian
Suprematia decorativului si despre alienarea prin shopping
Orasul se imbraca in culori, in sclipici, isi pune beteala, dar miroase la fel. Caram cosurile prin supermarketuri cu viteza luminii, fugind de noi, dupa preturi noi sau mai mici, si ne cumparam odihna sarbatorilor. O odihna cumparata facil, daca ai bani si consumata in fata computerului sau a televizorului sau innotand in vise dulci si parazitare.
Sarbatorile sfinte ale Nasterii Domnului sunt un motiv in plus sa ne simtim singuri daca suntem singuri si sa ne plangem de mila daca nu are cine sa ne ureze de la multi ani sau sunt un zgomot al trecerii unui an in plus prin noi, care ne duce, fatalmente, spre moarte. Una din durerile innoirii fiecarui an este constiinta ca moartea o sa ne sugrume si mai repede, ca ea sta la usa noastra si ne cere demancare.
Si pentru ca noi stim asta, urgentam numarul pachetelor cumparate, a cadourilor facute noua insine, ne felicitam fiecare in capul nostru si ne uram de bine, desi bucuria nu face casa buna cu multi dintre noi. Tristete de bucurestean inclestat cu intretinerea, cu mizeria, cu incultura din jur, cu badarania sociala. Ups! Atatea adjective si substantive iti galgaie cand te gandesti la sclipici, ca iti vine sa iti mai iei inca un aspirator, chiar daca mai ai doua, inca doua combine muzicale sau boxe ( sa moara vecinii de ciuda!) si sa ne schimbam masina, pentru ca a luat mult la kilometri.
Marasmul este astupat cu beculete. Domnul primar ne-a dat beculete, o sa ne ridice multi copaci, brazi din aia cu globulete si o sa mareasca impozitele pe anul viitor, pentru ca sa isi scoata beculetele inapoi, adica consumul luminii electrice. E ca la reclama televizata: te enervezi vazand-o de zeci de ori pe zi iar cand cumperi produsul cu pricina, o mai si platesti inca odata, pentru ca un anumit cuantum din pret, la produsele cu reclama, se duce la promotorii TV ai produsului.
Decoratiile de iarna vorbesc de o stralucire umana, facuta din obiecte care nu contin in ele nimic luminos cu adevarat. Ele sunt o contrapondere la lumina aceea dumnezeiasca, ce a stralucit in jurul pastorilor de pe camp, cand Arhanghelul Gavriil vine si le vesteste ca S-a nascut Mesia, Cel Asteptat si pot sa-L vada asezat in iesle.
Ne facem lumina mai mare in oras, in magazine, pentru ca sa ne creasca bucuria mai mult in noi, dar nu ne creste. E frumos, cald si bine in magazine, dar cand iesi afara e frig si daca nu ai cu ce plati intretinerea e si mai frig in casa ta. e si mai frig in inima ta. De la nivelul privirii cersetorului, cu siguranta, se vede altcumava viata ca de la piscina acoperita a parlamentarului, pe care poate sa o foloseasca si de Craciun, pentru ca isi permite.
Daca iti permiti, poti sa arunci cu sclipici peste singuratatea ta, poti sa minti frumos singuratatea altora, te poti intrece in cumparaturi si in a da cadouri, sms-urile or sa curga, telefoanele or sa ne inunde, dupa care, ca al un facut, dupa ce intram in Uniunea, dupa ce ne dezmortim gatul cu ultimele picaturi de vin si de bere de la revelion, ne vom intoarce in lumea noastra fara sclipici, fara beculete, la bezna noastra de viata, la care ne e rusine sa privim prea bine, pentru ca sa nu ne disperam si sa ne luam gatul cu cutitul. Inteleg drama celor care se sinucid si le inteleg singuratatea. Nu incurajez pe nimeni ca sa se sinucida, cum nu incurajez pe nimeni sa se minta la infinit ca e fericit sau sa isi gaseasca fericirea in banalitati de duzina.
Insa chiar daca vreau eu sau nu vreau sau o mie de altii ca mine nu vor vrea sa se minta, vor fi deja prea multi care or sa o faca in continuare, care or sa o faca legal (vorba lu domnu Bodu), or sa se omoare sufleteste in mod legal, adica cautand lumina in paharul de vin, in sex, intr-o iarba de tras pe nas sau intr-o necredinta lucie, barbara, ingurgitabila pentru un om normal. Fiecare moare pe limba lui, vorba proverbului. Fiecare se minte in dreptul lui. Fiecare se prostitueaza pe sufletul lui si dupa ce se intampla asta, mai dai o fuga la shopping, ca sa iti mai ridici moralul (cand tu esti varza) sau mai te dai cu fite putin, te mai dai, de, ca tot nu te-ai dat.
Pentru cei care o fac legal, toate compatimirile mele! Adica toate compatimirile mele pentru cei care se mint pe ei insisi ca sunt fericiti si ca le e bine! Shoppingul nu o sa va scape de prostie, nici de nesimtire si nici de marlanie, dupa cum beculetele si petardele de mii de lei pe care le vom da in iarna asta, nu or sa ne faca mai civilizati, mai trendy si nici mai flendri. Vom ramane la fel dupa ce vom da cu pocnitoarea in aer, si dupa ce ne vom imbata crita vom fi la fel de magari in sufletul nostru si dupa ce nu mai stim cu cine ne-am culcat la the party, vom fi la fel de mitocani ca mai inainte, pentru ca ne place beteala.
Nu va mai cumparati beteala, ci cumparati-va liniste in suflet prin pocainta si cumintenie! Cumparati-va bun-simt, luati o tona daca puteti, luati cateva stive de prosoape ale smereniei, ca sa aveti sa va stergeti pe frunte, luativa un tren de fapte bune, de pe und eputeti, ca sa va tina de cald! Daca va luati doar globulete pictate frumos o sa aveti ce sa aruncati dupa marele show time. Fratii de la gunoiae or sa stie cat de prosti ati fost, dupa numarul de deseuri pe care le aruncati. Si prosti de aici inseamna cat de multi bani ati dat in vant, zalog de legamant, intaiul meu cuvant, de pionier…
Decorativul nu tine de foame. Alienarea, insingurarea noastra fata de noi insine nu se extirpeaza prin cumparaturi sau podoabe puse la gat, ci prin impacarea noastra cu Dumnezeu prin pocainta, fapte bune si smerenie. Beculetele, brazii, mancarea si bautura multa nu au decat rolul de a ne distrage atentia de la bucuria duhovniceasca, de la harul sarbatorilor, spre afacerile cu sarbatoarea, din care castiga marii comercianti.
Verva de sarbatori care ne-a cuprins ne este confiscata de marii magnati ai orasului si feeria falsa pe care ei ne-o creeaza, nu este ca frumusetea lui Dumnezeu, pe care ne-o aduce harul in noi, daca ne pregatim crestineste de Nasterea Mantuitorului nostru.
Acum Hristos Se naste in noi! Il primim pe El in noi! Si bucuria, lumina din noi este mai mare decat toate beculetele lui Videanu la un loc si decat toti brazii lui Basescu, pe care i-ar rupe din creasta muntilor si i-ar planta in mijlocul orasului, impodobiti boboc. Bucuriile sarbatorii ortodoxe nu sunt marketizate de nimeni. Numai sa nu te lasi pacalit de fatada si sa uiti ca fericirea sta inauntru, ca o mare minune personala.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian
Romanii au ales Sfintele Icoane si accepta credinta altora
Aseara, 30 noiembrie 2006, a fost o dezbatere aprinsa la B1 TV pe tema insemnele religioase in scoli. Patriarhia Romana si toate cultele crestine din Romania, alaturi de cultul musulman si cel mozaic s-au pus de acord in ceea ce priveste pastrarea insemnelor religioase in scoli. Euforia apararii Sfintelor Icoane in randul crestinilor ortodocsi a fost mare si internetul ne vorbeste in mod graitor despre bataia pentru credinta.
Am avut parte de o provocare majora, care a scos la lumina increderea mai mult sau mai putin latenta a romanilor in Dumnezeu. Profesorul moldovean care a cerut scoaterea Icoanelor din scoli nu si-a dat seama ca a facut un mare bine poporului roman. Si in prigoana iconoclasta, crestinii constantiopolitani au reactionat martiric, s-au lasat martirizati numai cand au vazut Sfintele Icoane batjocorite, scoase de la locul lor si aruncate, profanate. Aseara domnul George Becali si cei care au participat la discutii, foarte multi oameni simpli, au dovedit ca atunci cand te iei de ceva important din viata lor, reactioneaza ferm. Fermitatea apare cand oamenii au realmente ceva de aparat. Cand aperi ceva stii sa vorbesti cu putere si puterea cu care vorbesti se transmite si la altii.
Cuvantul plin de putere harica, de adevar, contamineaza, trece ca un fior prin oameni si aprinde o intreaga natiune. Evenimentul unirii de la 1918 si evenimentul revolutiei romane din 1989 au fost momente de contagiune harica, momente de insufletire nationala, in care toti fratii s-au unit sub un singur nume sau toti fratii au strigat impotriva opresiunii. Ziua Romaniei, ziua de astazi, 1 decembrie 2006, ne pune in fata un patriotism care izbuncneste din fiinta noastra, alaturi de credinta stramosilor nostri care tipa din noi. Tipatul pentru Icoane, tipatul pentru libertate, tipatul pentru adevar, tipatul pentru comuniune, prosperitate, transparenta, fidelitate fata de anumite principii sunt tipete reale, adanci in fiinta noastra.
Numai ca avem nevoie sa lasam acest tipat sa iasa din noi si sa contamineze si pe altii. Intrarea noastra in Europa unita, la 1 ianuarie 2007, nu va fi o bucurie imediata pentru toti, dar e un pas spre recapatarea demnitatii de sine, ca roman si crestin, acea demnitate care ne-a fost sechestrata, exilata, rupta din noi, de sistemul dictatorial comunist. Ne recapatam forta, dinamismul de sinem, incepem sa ne revenim ca popor, sa ne vedem istoria si prezentul si sa ne gadim un viitor in care sa ne simtim impliniti. Mizantropia si sentimentul continuu de panica, teama de viitor si frica de noi insine nu sunt benefice nimanui, mai ales unui popor intreg sau unei lumi in integralitatea ei.
Daca mizam pe strigatul adevarului si al iubirii care tasneste din noi, incepem sa stim cine suntem, de ce suntem aici, cum de am ramas aici de atatea secole, noi, ca natie, si ce putem sa facem. Luciditatea entuziasmului, luciditatea iubirii si a adevarului sunt coorodonatele interioare pe care mie, ca preot ortodox roman mi le-a dezvaluit Romania in aceste zile, prin problema Icoanelor, a zilei Romaniei si a intrarii noastra in Uniunea Europeana.
Am dovedit curaj si toleranta la nivel national. Ne-am batut cu curaj pentru Sfintele Icoane, pentru identitatea noastra religioasa, culturala si istorica, dar am acceptat si insemnele religioase ale altor religii, ca pe cel mai normal lucru cu putinta. Daca avem printre noi oameni care nu cred ca noi si ii acceptam ca atare, trebuie sa le acceptam si modul lor personal de a exista si a se manifesta.
Am dovedit, ca popor, duh de toleranta, marinimie si profunzime de inima. Daca mizam pe aceste lucruri ne insanatosim ca natie, ne redescoperim ca oameni si ne putem unii cu planurile altor natii. De aceea, la multi ani Romania si romanilor de pretutindeni si multa bucurie in suflet!
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian
Nimeni nu poate confisca numele de Teolog
Desi din punct de vedere tehnic, oricine este licentiat in Teologie ortodoxa este teolog ortodox, totusi numele de Teolog, inteles duhovniceste, implica a avea harisma Teologiei, adica a fi un om Sfant care ti s-a revelat si ti se reveleaza in viata ta curata dogmele credintei crestine. A fi Teolog, dupa cum spunea Evagrie (el este in randul ereticilor si nu al Sfintilor, atentie!) inseamna sa stii sa te rogi, adica sa ai o viata de sfintenie dar inseamna si a cunoaste cu de-amanuntul teologia Bisericii, credinta Bisericii de la inceputul lumii pana astazi.
Biserica ortodoxa isi asuma tot adevarul revelat si traditional al Bisericii mozaice pana la venirea Domnului, hotararile Sinoadelor Ecumenice si viata si scrierile tututot Sfintilor de pana azi.
Ca sa fii Teolog nu trebuie sa fii numai toba de rugaciune, dar si toba de carte, sa stii sa evidentiezi fiecare frantura a teologiei Bisericii. Au existat si exista teologi de exceptie, insa trebuie cunoscuti in profunzime ca sa te bucuri de ei si sa ii respecti. A arunca in derizoriu numele de Teolog, ca si pe acela de ziarist, de politician, de scriitor, de medic, de ofiter in armata etc. nu inseamna decat a da detalii despre nepriceputii profesiilor si vocatiilor amintite si nu a vorbi despre cei mai straluciti reprezentanti ai lor.
Daca vorbiti de Teologi ortodocsi, atunci trebuie sa dati numele si opera marilor nostri Teologi ai secolului 20 si 21 si sa va bucurati de ea. Insa cred ca dv. spoliati acest domeniu si credeti ca daca ati cunoscut vreo 10 preoti care nu au citit nicio carte intr-un an, toti Teologii ei sunt la fel. Teologii secolelor din urma sunt coplesitori si lor le datoram cam tot ce stim noi despre Dumnezeu. Parintii secolului 20 sunt tributari Fericitului Dumitru Staniloae, Sfantului Iustin Popovici sau Parintelui George Florovsky intr-un cuantum foarte ridicat.
In Romania toate marile discutii teologice au fost duse de Fericitul Dumitru Staniloae, corifeul Teologiei romanesti in sec. 20. Teologii, care traduc pe Sfinti in romana, dau fiecarui cititor de limba romana un cuantum din datele credintei sale. Alaturi de traducerea Scripturii si a Parintilor, ce auzim noi cantandu-se la Biserica si tot ce traim reprezinta credinta noastra.
Daca Teologii nu ar fi tradus si stabilit credinta, intr-o traducere pe care noi sa o intelegem a cartilor de cult si teologice, dv. nu ati fi stiut astazi sa bombaniti cateva lucruri despre credinta dv. Deci, mai multa consideratie fata de Teologi, mai multa consideratie fata de medici, juristi, econimisti etc., de toti cei care isi fac cu brio munca si nu depreciati numele si vocatia lor, pentru ca mai exista si uscaturi prin preajma acelora. Sa laudam o meserie si o vocatie prin prisma celor mai buni dintre ei!
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian
Mircea fa-te ca lucrezi sau despre elite
Emisiunea Altfel de duminica seara, 3 decembrie 2006, de pe Realitatea TV, le-a prilejuit domnilor Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu o discutie admirabila despre elite, despre rolul lor in societate si despre repugnarea, respingerea si ostilitatea impotriva elitelor, a celor care se fac ca fac si ei ceva pe lumea asta.
Tocmai de aceea am pus ca titlu spusa celebra, revolutionara, a fostului ministru al culturii la adresa lui Mircea Dinescu: Mircea fa-te ca lucrezi! Fa-te ca faci si tu ceva, ca oamenii sa zica, ca esti mare ganditor.
Asa se face, ca cel care nu cam face, are repulsie pentru cei care fac prea multe. Repulsia fata de elite, fata de cei care au facut din viata lor un program punctual, de implinire interioara si profesionala, este neavenita si nu ne ajuta deloc ca tara. Pentru ca Romania sa functioneze exista elite in toate sectoarele societatii, care fac sa mearga guvernul, institutiile statului, sa ni se aprinda becul in casa, sa ne curga apa pe teava din bucatarie, sa avem cat de cat securitate interna si externa. Daca prostii ar conduce lumea si in spatele lor nu ar exita baietii destepti, s-ar duce totul de rapa. Si mai presus de toate, daca Dumnezeu nu ar conduce lumea si prin cei rai, dar mai ales prin cei buni, unde ne-am putea trai oare viata?
Fuga de elite, denigrarea lor, inseamna sa iti dai singur foc la casa. Daca nu te opereaza doctorul cel bun, cum spunea aseara domnul Andrei Plesu, daca nu ai meditatorul cel bun care sa te invete o limba straina, daca nu ai parte de o educatie pe masura, nu poti sa ajungi unde vrei, nu poti sa ajungi in frunte. Iar daca ai ajuns in frunte pe cai cinstite si dovedesti ca esti bun in ceea ce faci, oamenii trebuie sa te respecte pentru asta, sa te iubeasca si sa fie impulsionati la randul lor sa te urmeze iar tu sa faci si mai mult pentru toti deopotriva.
Munca elitelor, a celor care stiu sa faca ceva bine si foarte bine este in folosul tuturor. Asteptam cu gura cascata cate un program bun pentru calculator, cate o enciclopedie, cate o carte buna, cate un joc bun. Daca nu le-ar face o suma de oameni care se pricep foarte bine la asta, degeaba am astepta noi sa curga ceva la noi pe net, daca nu are cine sa le faca.
Ieri sau alaltaieri in media romaneasca a aparut stirea ca un tanar de numai 22 de ani, din Romania, din Transilvania, a intrat de cateva luni in computerele de la NASA, le-a destabilizat sistemul, serverele, si i-a panicat pe marii informaticieni americani de le-au mers fulgii. Daca nu ar exista tineri ca baiatul asta, care sa dea lectii de inteligenta, am crede ca toti suntem mitocani, prosti, nesimtiti, ca suntem niste animale care doar toarcem la gura sobei. Dar unul ca asta, si sunt multi care ne uimesc prin darurile pe care li le-a dat Dumnezeu, dovedesc ca munca cu tine insuti, staruinta in lucru este adevarata implinire si impacare, este adevarata bucurie ca traiesti si faci lucruri importante.
Elitele sunt pretutindeni, sublinia Andrei Plesu aseara. Exista elite ale taranilor, adica taranii care stiu sa isi lucreze pamantul, sa creasca animele, sa creasca albine si sa aiba o buna gospodarie de unii singuri. Sunt elite bune, ca ale constructorilor, ale profesorilor, ale cercetatorilor, ale brutarilor, tricotorilor etc., dupa cum existe elite negative, adica elita hotilor, a depravatilor, a drogatilor, a deviatilor sexual etc. Acolo unde apar super bunii si super raii avem de-a face cu elite, insa adevaratele elite sunt cele bune, cele care construiesc si nu care darama in mod prosteste, tot ce e bun in jurul lor.
Mircea, fa-te ca lucrezi!, nu e buna de deviza personala! Construirea de sine sta in munca, in corectitudine fata de tine, fata de potentele tale si in viziunea de ansamblu a muncii tale. Trebuie sa stii ce poti, cine esti, cum trebuie sa faci ceea ce faci si pana unde poti sa faci, sa iti faci munca. Si daca stii astea toate, atunci faci parte, cu siguranta, din elite, din oamenii de frunte, din oamenii alesi ai lumii.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian
Un interviu superb despre puterea de a trece mai departe
Domnul Patapievici i-a luat doamnei Oana Pellea un interviu magnific saptamana asta, transmis aseara, 30 octombrie, de Sfantul Andrei, pe TVR Cultural. Un interviu despre cum sa treci peste blocajele interioare, atunci cand ele apar din senin, despre cum sa te accepti si sa accepti pe cei din jurul tau, despre cum sa te opresti, din mersul tau de ceas zilnic, si sa privesti ceea ce este dincolo de programul tau, de acest schedule al fiecaruia.
Cu alte cuvinte, cand un barbat care se ocupa zilnic de idei se intalneste cu o femeie care gandeste frumos (la fel as spune si despre doamna Mociornita) este o placere sa ii urmaresti vorbind despre lucruri intime tulburatoare si antrenanate in acelasi timp. El nu ii forta intimitatea, ci ea isi daruia intimitatea cu multa larghete de inima, daca i se puneau intrebari care o confortau, care ii faceau bine. Cand ne vedem mereu doar ca obiecte sexuale, ca fiiinte care genereaza/asteapta placere, doar atat, o discutie normala intre un barbat si o femeie, mie unul, imi face un nespus de mult bine. Am uitat ca un barbat si o femeie, am cam uitat, pot vorbi lucruri duhovnicesti, lucruri de inima, de mare intimitate, lucruri de cuviinta si de adancime, fara sa se priveasca prin prisma genitalitatii lor.
Vorbirea cu subintelesuri dintre barbati si femei este o urmare a sexualizarii totale a relatiilor dintre barbati si femei in mintea a cat mai multora dintre noi. Barbatii cred cel mai adesea ca femeile se pricep doar la mancare si la sex, femeile cred cel mai adesea despre barbat ca e doar o prelungire a sexului sau si un animal de povara. Adica avem pareri inguste despre noi.
In istoria Bisericii suntem surprinsi sa vedem, noi cei hiper-sexualizati, relatii de mare profunzime si sfintenie intre barbati si femei Sfinti, care stiau sa vada frumosul si implinirea duhovniceasca intr-o relatie, fara sa coboare in abjectie, in iadul senzatiilor nesfarsite.
Cred ca trebuie sa reinvatam de la acesti oameni cum este sa privim onest pe celalalt, fara subterfugii. Insa, mai inainte de a ne recastiga dialogul dintre noi, trebuie sa ne recuperam pe noi insine din plasa tuturor ideologiilor care ne strabat si a pasiunilor urate care ne sucomba fragilitatea inimii. Cand ne recastigam pe noi insine de sub tirania patimilor, putem sa improscam pe cei din jurul nostru cu frumusetea si eleganta propriului nostru suflet.
Cei doi mari oameni ai culturii noastre m-au captivat enorm, tocmai pentru ca nici unul nu a iesit din granita bunului simt si a respectului imens, reciproc, pe care si-l datoreaza. Numai daca iti cunosti partenerul de discutie, daca iti dai silinta sa il cunosti si il respecti pe masura muncii si asteptarii sale, poti sa vorbesti in mod corect cu el.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian