Salutam intreagul lobby titanic pe care domnul avocat si politician Aurelian Pavelescu l-a facut pentru interesul real al Romaniei si al romanilor si pentru demnitatea umana si crestina in larga ei respiratie. L-am vazut militand pentru dezafacetarea contructiei, a colosului ridicat in vecinatatea Bisericii romano-catolice Sfantul Iosif din capitala noastra si l-am vazut castigand. Am aplaudat victoria lui stand in fata televizorului si vazandul aseara cu Doru Braia si cu Vasile Lupu si am binecuvantat vointa lui buna. L-am vazut demascand colosul de langa Biserica armenasca din Bucuresti, dar mai ales furninzandu-ne contractul dintre OMV si statul roman, care ne-a ultragiat cu totul. Pe www.ziua.ro, editia 22 noiembrie 2006, se poate gasi intregul act marsav, prin care ne-am vandut petrolul de sub picioare.

Si domnul Pavelescu si domnul Cosmin Gusa, cat si domnul Vadim Tudor au atentionat faptul ca, tot le fel de fraudulos ca si in cazul petrolului s-au subinchiriat unor institutii de stat straine si gazele naturale, si Romtelecomul si marile fabrici ale fostului regim. Am devenit oameni cu tara fara resursele si terenurile noastre intr-un mod ridicat, lucru care ne va costa amarnic. Insa, daca Dumnezeu a ingaduit asta, inseamna ca acest lucru, in purtarea Sa de grija, are un rol soteriologic, mantuitor in viata noastra.

Cuvintele oamenilor integrii, cat se poate sa mai fim integrii, recalibreaza notiunea de politica in mintea si in viata noastra. Cand vad ca oamenii politici, unii din ei, se zbat intr-un mod evident pentru binele nostru, nu pot decat sa ma uit spre acei oameni si spre formatorii de opinie adevarati ai Romaniei si sa ii cred mai mullt, sa ii cred intr-o mare marja, pe acestia. Domnul Cristian Tudor Popescu si-a dat demisia din fruntea Clubului roman de presa , pentru ca a vrut sa traga un semnal de alarma asupra integritatii omului de presa din Romania. Atata timp cat te schimbi de azi pe maine la idei, nu poti fi credibil. Subscriu cu ambele maini la opinia dumnealui si la gestul sau de a se retrage dintr-un portofoliu, pentru a apara increderea in cuvantul scris.

Domnul Octavian Paler vorbeste despre marsavia sistemului politic basescian, despre incapabilitatea sa si despre grobianismul sau. Daca domnul Patapievici spunea aseara, ca intelectuali americani rasati, pe care ii cunoaste, manifesta teama fata de viitorul Americii, datorita securitismului instalat dupa caderea turnurilor, in cazul nostru, noi ne temem de o manipulare vie si dupa aderare, dupa 1 ianuarie 2007, in Romania si de o politica agresiva de imbecilizare sistemtica a natiei romane.

Suntem invatati sa ne credem prosti, retardati, nespeciali in nici un fel in fata europenilor si a americanilor de orice conditie si de orice orientare culturala sau politica. Datoria noastra de crestini, de teologi si de oameni ai Bisericii este tocmai aceea de a reda omului adevaratul sau statut divino-uman, adica de om care se indumnezieste, de om care se schimba mereu prin relatia lui cu Dumnezeu si cu oamenii, fara sa vorbim de oameni de categoria 1, 2, 3, 4…

Nu! Nu suntem cu nimic mai prejos decat alti oameni si nici imperfecti in comparatie cu ei, daca ne pastram integritatea morala si sociala, daca av em scopuri adanci, clare in viata noastra si daca ne cream ca oameni viabili pentru viata aceasta, dar si pentru cealalta.

Tocami de aceea salut orice strigat uman care ne reda inapoi demnitatea de oameni, de romani, de crestini. Salut orice redare a umanitatii si a identitatii proprii oricarei natii in parte, oricarei religii, oricarui partid sau grupare, care ajuta viata si o sprijina. Nu pot sa nu fiu pentru actiunile Crucii rosii sau a oricarui mod de a ajuta pe oameni, natura, clima. Nu pot sa nu fiu pentru cei care respecta demnitatea si alegerile bune ale omului. Nu stau in fata celor care vor sa munceasca, care vor sa creeze, care vor sa creeze lucruri durabile. Nu ma opun celor care au alte idei decat mine, atata timp cat cred in ele, se simt bine in ele si nu destabilizeaza in nici un fel climatul interior al celorlalti.

Trebuie sa credem in cuvinte si in mesajul uman, care ne poate unii intre noi si ne poate lumina reciproc. Daca nu credem in cuvant, in rolul sau de a ne unii, de a ne schimba, de a ne aduce pe unii in altii nu are rost sa mai scriem. Scrisul e inutil daca nu vrei sa te comunici.

 

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: