Despre marturisire cand a adormit Fericitul Gheorghe Calciu
Ne cinstim in aceste zile adormirea Fericitului Marturisitor Gheorghe Calciu, pe care l-am audiat doar o singura data in live, pe care l-am citit si pe care l-am reaudiat pe canele audio, dar care m-a reinsufletit in lupta noastra pentru marturisirea adevarului. Daca Sfintia sa a luptat cu morile de vant comuniste, care tocau vant si vorbeau in vant, noi ne luptam cu morile de vant democrate, care toaca indiferenta si deplina relaxare.
De fapt, la nivel interior, intre a fi comunist care nu te intereseaza Dumnezeu si a fi democrat, care te intereseaza numai banii, nu e nici o diferenta. Capitalismul e aceeasi fata subumana a comunismului, care in loc sa iti mai ia drepturi, ti le da, dar nu le poti utiliza. Iti da dreptul sa inveti, sa muncesti, dar nu iti da si posibilitatile care concurg la reusita.
Democratia e una si capitalismul e alta. Cand vorbim de democratie vorbim de dreptul la vor, la libertatea cuvantului etc. iar cand vorbim de capitalism vorbin de concurenta criminala intre marile trusturi, in care incerci, pe diferite cai sa il elimini pe celalalt. Afacerile sunt un alt fel de duel cu spada. Ramane in picioare nu cel care are spada, adica o corporatie anume, ci cel care avand corporatia stie sa il elimine ( nu conteaza cum) pe celalalt, pe cealalta corporatie.
Fericitul Gheorghe, Parinele nostru, alt Sfant al nostru, al Romanilor, s-a luptat singur cu o intreaga masina de exterminare si a castigat el, pentru ca Dumnezeu asa a vrut. Chiar daca murea in inchisoare tot el castiga, adica Dumnezeu. Numai ca el a ramas si dupa, ca marturia sa fie si mai durabila, marturia neinfricarii sa se extinda. Adica nu a castigat numai odata, cu viata lui, ci a castigat si cu noi, cu fiecare dintre noi, care ne-am imbogatit din curajul sau sfant, din puterea duhovniceasca a vietii lui.
Intr-un articol dintr-un numar al Cuvantului ortodox al Sfantului Serafim Rose, Fericitul Gheorghe vorbeste despre adormirea Fericitului Valeriu Gafencu in inchisoare. Nu mai stiu prea multe detalii. Dar mi-a ramas ceva, o imagine: imaginea cum sufletul Fericitului Valeriu trece la Domnul, in mod lin si Fericitul Gheorghe privea aceasta trecere cutremuratoare. A adormit in bratele sale Fericitul Valeriu. Sfintii se cunosc, se apara, se ajuta, se respecta, se iubesc reciproc in mod enorm.
Unul, cel care ramane in viata, da marturie despre cel care a plecat la Domnul. In aceste cuvinte si noi dam marturie despre cel care a plecat acum la Domnul si despre miile de Sfinti ai Romaniei si ai lumii, care ne cer sa ii recunoastem si sa ii cunoastem. Vom avea multiple surprize in viitor cand vom descoperi noi si noi Sfinti ai lui Dumnezeu, acolo unde ne asteptam mai putin. Despre cei care putem depune marturie, nu trebuie sa ne codim sa o facem. Daca am cunoscut pe oamenii lui Dumnezeu, pe Sfintii care au trait impreuna cu noi, langa noi, trebuie sa vorbim despre ei.
E o datorie a noastra sfanta sa vorbim despre Sfinti. Dand marturie despre ei dam marturie despre adevarul credintei noastre ortodoxe si despre viata lui Dumnezeu cu noi, despre viata lui Dumnezeu care se scurge in noi si ne sfinteste, adica harul Sau vine in noi si ne sfinteste deplin.
Fericite Gheorghe Calciu, Fericite Dumitru Staniloae, Fericite Constantin Galeriu, Fericite Cleopa Ilie, Fericite Paisie Olarul, Feiricite Sofian Boghiu, Fericite Ilarion Argatu, Fericite Benedict Ghius si toti Fericitii Parinti ai Romaniei: Hristos a inviat! Si rugati-va sa invie si intru noi.
Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian