Din epopei anonime pentru anonimi democratici

Mi-am propus astazi sa vorbesc despre Grivei Costel, un om de nadejde al orasului Bucuresti, care s-a indragostit de Beizadea Margareta, fiica contelui Dracula 13. Epopeea lor intrece orice granita a imaginatiei. De fapt e numai imaginatie. Copiii lor, pe linie paterno-materna: M. D., S.sigma L, 56N, ert34, Mioara five, 666Dracula PM, gaster prof, serio sem 9 si altii.

Rectificare: Grivei Costel nu e din Bucuresti este din Braila. Rectificare, nu mai e nici din Braila e din Congo. Ba nu, cred ca e de pe luna. Deci Grivei Costel este sau a fost.

In orice caz, ca in Iliada si Odiseea sau in Oul lui Columb si merele de aur cine pleaca intr-o epopee trece peste mari si tari, se bate cu piratii din Carraibe, omoara vreo treizeci de pinguini luati de apa sau de val si beau apa din mare cand nu mai au votca sau ce mai bea epopeistii astia. Cred ca epopeisti se numesc cei care scriu epopei, dupa cum castravetari sunt aia care vand castraveti la gradinari si gainari sunt aia care cauta gainile, noaptea, de apendicita.

Iarasi in orice caz sau nu stiu cum sa mai ma exprim ca sa nu ma intelegeti deloc, sau sa ma intelegeti tun, in epopee e intotdeauna o drama a epopeii. Uneori drama incepe cand iti cumperi vapor, cand te urci la prora si vezi ca uscatul nu mai e nicidecum langa tarm sau pe tarm. Ti se face asa capul maciuca sau parul ti se face maciuca in cap, pentru ca nu mai vezi nici tipenie de uscat. Atunci ai senzatia ca uscatul nu mai este, pentru ca daca era se mai vedea. Dar pentru ca nu mai este, inseamna ca uscatul nici nu a fost. Si atunci pe Grivei Costel il apuca sau il apuca asa o amnezie sau o frica sau o emisiune sportiva, incat ii venea sa vada uscatul.

Dar uscatul nu se mai vedea nicidecum. Zicea el sa-l vada dar nu-l vedea. Insa Margareta, nepoata, fiica, sau str-str-stra ( si alti 13 de stra) a contelui Dracula 13 ( habar am de ce il cheama asa) sta acasa sau pe tarm si blesteama departarea, cu cuvintele cantecului:

Departare, departare,
tu ma-nebunesti,
ah ce grea e departarea,
cand esti tanar si iubesti.

Noi stim ( avem surse sigure) ca cantecul cu pricina e un plagiat de doi bani. Dar ea, Margareta o chema pe ea, plangea intr-una cantecul asta.
Costel, si el, plin de drame ( ca v-am spus ca el traieste drame) era aburit de iluzii. Iluziile ii zvacneau la tample, ii bolboroseau iluziile pe la el prin cap, de se dadea de ceasul mortii. Oricat ar fi fost el de barbat sau de fraier, iulziile sunt iluzii. Nicio lege nu iti ia iluziile cu mana, daca tu ti le faci cu creierul. Cam asa sta treaba: Costel era plinde iluzii, Margareta era plina de cantec.

Dar asta nu era tot. Sa vedeti ce zice Homer de Margareta. Homer, poetul nostru national ca si Oul lui Columb, care si el era din Romania ( ca de aia se numea Columb, ca era din Romania, unde nu-ti poti plati chiria), spunea despre Margareta ca fata ca ea, nu mai are nimenenea. Acum nu stiu eu prea sigur daca spunea nimenenea sau niminea . De fapt eu nici nu am citit pe Homer si nu am cam citit la viata mea, pentru ca cititul te innebuneste. Cititul prea mult ca si epopeea sau iluzia te lasa rece. E ceva si cu epopeea asta. Cand a ajuns la leghea 345 in ocean, Costel a trecut din faza de fibrilatii in cea de trepanatii sau cam asa ceva. Atunci Margareta a simtit in inima ei, de femeie iubitoare, ca ceva necurat se petrece cu Costel. Nu a mai putut sa planga de atunci incolo.

Se gandea ce o fi cu el, ce sa faca ea, unde sa plece…Si dupa vreo 5 minunte de ezitari sau de tergiversari, a dat drumul la televizor si era Silviu Prigoana si cu nevasta lui, se certau ( vedeti, drama?!) de mama focului.

Acum era o drama in ocean, o drama vie si o drama stinsa, diluata, in cartierul Colentina unde sta acum Margareta, asteptand ca sotul ei sa vina cu banane si dolari de unde a plecat el peste ocean. In orice caz drama e tot drama. Ca e drama Costel vs. Margareta sau drama Silviu vs. Adriana sau drama PNL vs. PD sau Basescu vs. Tariceanu, drama e tot drama, e cusuta cu ata alba si tot drama e. E drama nationala sau particulara sau ecuatoriala. Pe bune, cred ca drama e drama. Poate ca e mai mult decat drama sau nu e drama. Caci daca doamna Bahmuteanu s-a linistit, Costel a iesit din trepanatii, coalitia e inca la guvernare iar Margareta sta in pat si mananca pop-corn inseamna ca dramele sunt de ordindul epopeilor iar Iliada si Odiseea pe care nu am citit-o e de ordinul necititelor.

Chiar asa: ce, poti sa fii prost, sa citesti toate cartile? Daca tot sunt multe, de ce sa mai citim vreuna? Sau daca tot murtim, de ce sa mai mancam, de ce sa ne mai plimbam, daca tot murim? Si daca tot murim, de ce ne trebuie citit? Nu putea sa ne trebuiasca

numai coca-cola si nea Guta,
ca sa ridice in vine benzina,
ca doamna Pasarin adrenalina.

Prietenii stiu de ce: plagiere dupa Grasul XXL sau continuarea la remixul Maria si Ioana .

Cred ca daca tot nu am citit Iliada aia, poate sa intre si Gina, si Madalina, si Cozmina in epopee, daca si Costel si Margareta au intrat. De ce atatea restrictii, frate?Sa intre toti in epopee, fara discriminare! Chiar daca sunt multi ca nuca in perete aici, ce conteaza: democratia e democratie. Poti tu sa ii scoti democratia din cap baiatului?! Zi, ma, poti? Pai tu stii cine e Madalina? Daca nu stii ia lectii si nu o mai enerva pe Madalina. Ea e si fitoasa dar daca te iei cu ea in gura, cine stie ce se poate intampla cu dintii tai.

Cand a ajuns la capatul epopeei, Costel s-a anagajat zilier in constructii. Margareta a inceput sa isi mareasca poseta. La inceput avea o poseta minora acum o are majora. La inceput nu mergea la Mec, acum merge. La inceput nu simtise viata buna, acum nu mai vrea sa se lepede de ea. Acum nu mai vrea ca barbatul ei, Costel, sa vina acasa, el, care avusese iluzii de ocean pe mare. Nu il mai vrea acasa ci pe santier, sa aduca banul gros acasa, ca ei nu ii pasa de Dracula 13 sau de Htiler 56, ci pe ea, vere, o intereseaza banul ei, casa ei, barbatul ei, dar barbatul ei sa nu mai vie pe acasa, pentru ca se taie macaroana de la gura copiilor. Lamentabil sfarsit de epopee. Daca si la Homer tot asa se termina epopeea, ca in cazul de fata, la ce bun sa tragi speranta ca toate vor fi bine, cand la final, eroul principal moare strivit de sabii, elicoptere, cotoare de mar sau tuica de pruna?

La ce bun sa citesti o carte daca ea tot se termina odata si odata, si nu traim in carti ci in casa si de ce sa citim carti, din care sa invatam numai sa plangem dar nu sa si mancam tort de cirese ( e tare bun!) sau in timp ce citim sa ne vina valuta pe gaura cheii? Asa e gandea si Euridice saraca, adica Margareta si cugeta, si iar se gandea, ca toata ziua nu avea ce face, decat sa fabuleze epopei d-astea sau pierderi ale timpului.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian