Falsul conflict dintre generatii

Ni se pare ca suntem in cearta cu cei mai batrani, pentru ca nu stim sa ne asumam experienta lor. In masura in care nu stim sa respectam, nu putem intelege lucruri pe care noi nu le traim si pe masura ce ne place o viata fara profunzime, nu putem sa fim sensibili la durere, la fericire, la teama.

Eu nu cred in razboaie intestine intre parinti si copii, intre cei din 1940 si cei din 2006, ci in nestiinta de a comunica intre noi si de a ne asculta reciproc. Nu stim sa ne recunoastem nestiinta si sa pornim la un dialog intre noi, tocmai cu ceea ce nu stim, nu cu ceea ce stim. Ceea ce stim e putin pe langa ceea ce nu stim. Iar daca vrem sa stim cum se trai inainte, cum au trait ei, trebuie sa ne intrebam batranii.

Eu am invat de la bunicii mei cele mai esentiale lucruri. De la parinti mai putin, dar de la bunici foarte multe lucruri. Dreapta cumpanire a lucrurilor, bunu-simt, jovialitatea, pofta de ras, cum se face mancare, cum se sterge nasul in batista, cum se da salut, cum se sta la masa trebuie sa inveti de la cei mai batrani. Nu trebuie neaparat ca batranii sau maturii la care iei aminte sa fie cei din casa ta sau rudele tale.

Daca stii sa vezi, daca stii sa asculti, daca stii sa iti notezi in inima si pe foaie ce vezi, ce simti, ce auzi cand te intalnesti cu altii, stii sa te imbogatesti. Daca crezi ca nu ai de invatat nimic de la cei mai mari, mai mici sau egali cu tine, iti place sa fii mediocru.

Nu cred in conflicte reale intre generatii. Sunt numai impunsaturi, impunsaturi din romantism, din dorinta de a da o lectie mai directa, mai rapida. Fiecare generatie este irepetabila ca si fiecare om. Nu stii de ce e in stare pana nu il auzi. E drept, nu putem sa ii auzim pe toti. E mult prea obositor pentru noi ca sa ne contaminam de experienta multora. Inima simti ca explodeaza la un moment dat de atata plin, prea plin al cunoasterii celorlalti. Insa a sta toata ziua cu huiduieli, cu inghionteli, cu apucaturi de huligan in relatiile cu aproapele inseamna a duce un razboi surd, prostesc, care te va distruge mai inainte de vreme. Certurile sunt propriile noastre arme sinucigase.

Putem invata, putem accepta tot felul de lucruri, le putem constata prezenta, fara ca prin aceasta sa ne si raliem interior la ele. Daca noi ne luptam in capul nostru cu faptul ca exista traficanti de droguri, proxeneti, violatori, homosexuali, ucigasi in serie si dorim ca sa moara toti astia ca sa ne fie noua bine, suntem utopici la culme. Nu putem schimba lumea cu bata, nici cu pistolul si nici cu tancul. Daca vrem sa schimbam ceva, trebuie mai intai sa ne acceptam existenta unii altora, mai buna sau mai putin buna si sa nu facem abstractie de ea.

Daca credem ca un om e rocker sau satanist sau adventist si el nu are voie sa traiasca sau sa vorbeasca, pentru ca nu se manifesta ca noi, atunci vrem sa fim mai presus decat Dumnezeu, Care ingaduie tuturor existenta. Si cei care se nasc din flori si cei care se nasc in patul conjugal tot de la Dumnezeu primesc suflet. Lupta noastra cu cei care nu sunt ca noi e o lupta idioata. Mai bine incercam sa vedem cum sa ne marim mintea si inima, ca sa ii acceptam si pe cei care nu sunt ca noi, care nu vor fi niciodata ca noi, dar de la care putem invata lucruri absolute , de care avem nevoie.

Eu invat zilnic si de la Sfinti si de la pacatosi si nu ma sminteste niciunul. De ce m-ar smiti cineva, daca eu caut sa ii cunosc, stiindu-mi slabiciunile foarte bine? A ma sminti de ei inseamna a ma sminti de mine. Si eu sunt din acelasi aluat ca si ei, sunt om ca si ei. De ce m-ar enerva cineva care vorbeste cu mine cinstit, chiar daca imi spune numai aberatii ( daca aia stie, aia imi spune) si de ce m-ar sminti unul mai Sfant si mai destept decat mine cu o mie de kilometri, daca eu asta caut: intelepciunea, pacea, sfintenia?

Daca tu cauti adevarul lui Dumnezeu nu te poate sminti nimeni. Chiar daca nimeni nu l-ar mai cauta si tu il cauti, nu stiu ce ne-ar face sa nu il mai cautam. Cam asa credem ca se traduce, prin rabdarea voastra, veti dobandi sufletele voastre. Daca nu am pe cine sa rabd sau ce sa rabd, atunci ce voi dobandi?

 

Pr. Drd. Piciorus Dorin-Octavian