Omul de presa ortodox este un traitor acurat al credintei care isi exprima in mod personal credinta, experienta sa de viata. Asta nu inseamna ca scrie subiectivist. A fi subiectiv sau a scrie in mod interesat de o anume nuanta inseamna a pune mai presus de adevarul credintei un interes meschin, o modalitate de a parveni si de a castiga foloase necuvenite. Daca scrii ca sa placi oamenilor si nu Adevarului, atunci nu ai credibilitate unanima.

Dar daca stii sa surprinzi cutele Adevarului suprem, toti cei care se hranesc din adevarul Preacuratei Treimi vor remarca, vor resimti cuvintele tale ca pline de adevar si garantate de harul lui Dumnezeu, daca nu doresti sa te indepartezi de la ceea ce ai fost luminat de Dumnezeu ca e adevar.

In Biserica lui Dumnezeu a scrie intr-un ziar, intr-o carte, pe un forum sau pe o piatra, adevarul in care crezi e tot una, pentru ca ceea ce conteaza este experienta adevarului pe care o ai. Un ziarist sau un scriitor religios nu scrie altceva in ambele formate de text, ci altcumva, sub doua formate diferite. Ce predicam de la amvon, ce cantam de la strana, ce scriem in articole, in carti, ce vorbim in talk-show-uri televizate e aceeasi credinta. Formele difera dar nu si impactul adevarului.

Poti insa sa traiesti adevarul foarte adanc, adevarul, frumusetea, pacea lui Dumnezeu si sa nu prea stii sa vorbesti despre ele. Poti scrie articole proaste, nu pentru ca nu stii adevarul, ci pentru ca nu stii sa il exprimi cu verva si cu frumusete duhovniceasca. Prefer sa nu numesc puterea de a scrie talent ( desi nu e nici o greseala daca o numim asa), ci harisma. Cine are harisma scrisului, a teologiei, a poeziei, a gazetariei ortodoxe sare atat de mult in ochii nostri sau e atat de propriu cand il citesti, incat ti se pare ca iti citesti propriile ganduri si nu pe ale altuia.

Chiar daca uneori vorbeste mai jos sau mai inalt despre unele lucruri, nu te mai uiti la forma sub care scrie ( articol, tratat, roman, interviu) incat ai dori sa il citesti non-stop, sub toate formele posibile si imposibile. Atunci nu ne mai uitam la forme ci la adevarul, la curiozitatea care sta in fata noastra, si fata de care ne intrebam ce mai poate spune sau pana unde ne va duce cu frumusetea lui. Insa harisma scrisului nu se lupta cu harisma pacii, a dragostei, a talmacirii textelor sfinte, a curatiei, a muncii, a bunului simt, a blandetii etc. Toate, fiind iradieri ale Sfantului Duh, ale Sfintei Treimi in noi, ne aduna in Biserica si ne tine in Biserica si ne ajuta sa ne dezvoltam armonios in Biserica lui Dumnezeu.

Deci daca vrem sa scriem bine, mai intai trebuie sa invatam in tandem, tot ce se poate invata despre scris si cuvant, dar si cum sa ne curatim si mai bine de patimi. Cunoasterea literara trebuie sa se imbine cu sfintirea noastra continua. Iar daca aceste doua sunt prezente in noi, credinciosul care ne citeste nu se mai gandeste daca scriem sau nu bine, pentru ca simte in el, ca acesta e adevarul care ne face bine.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: