Parinte Profesor, ce considerati ca e dificil de inteles din noi, din noi cei care mergem la Biserica, care suntem credinciosi?

Dragul meu, cred ca cel mai greu de inteles pentru cineva, e sentimentul de deplinatate mintala, pe care il au cei care merg la Biserica, pentru cei care ii considera niste dezaxati. Multi considera ca pierdem timpul daca ne rugam sau ca suntem penibili, astazi, in secolul tehnologiei, al IT-ului, ca noi sa mai avem transcendenta. Le-ar placea sa fim numai niste masini care nu pun intrebari, care se misca la comanda si cam atat…

…Adica ura pe transcendenta se manifesta ca robotizare a mintii noastre, ca cerere tacita sau expresa ca sa ne robotizam?

Da, cam asa ceva. Ni se cere sa nu gandim sau ni se cere sa gandim mai putin teologic, adica mai putin transant decat o facem. Teologia Bisericii are radicalitatea omului care se simte implinit ontologic. Nu este o radicalitate strampta, desueta aceea de a-ti sfinti viata, ci dimpotriva cea mai mare exigenta. Lumea postmoderna insa uraste aceasta exigenta de ordin valoric intim, implinirea ontologica prin har si prefera automatismele. Computerul e frumos sa lucrezi cu el, dar nu sa te intreci cu el sau sa te crezi, la randul tau, o masina. Daca avem tentatia sa ne simtim masini sau sa ne dorim sa fim masini, atunci uitam sa ne manifestam umanitatea, simplitatea noastra abisala.

Parinte Profesor, va multumesc ca ati adus aici discutia noastra, pentru ca vreau sa va invit la a-mi raspunde la o alta intrebare colaterala primei. Anume, la ce aducem noi in lume, lumii, contextului actual,ca teologi, ca oameni ai credintei? Care este vocatia teologului intr-o lume vidata de transcendenta?

Parinte draga, teologul reaminteste mereu lumii sale, ca valoarea omului nu e dictata de mintea omului, ci de mintea lui Dumnezeu. Teologul este un stindard al adevarului, daca si-l insuseste in toata fiinta lui. Daca ne impartasim de iubirea si de mila lui Dumnezeu si stim sa vorbim credibil pentru lumea noastra, daca vedem timpul si spatiul ca impliniri ontologice, daca simtim, experiem legatura cu Dumnezeu ca pe o intimitate fara margini, atunci suntem in stare sa fim voci, inimi ale adevarului. Vocatia teologului e mereu vocatia adevarului si a persistentei in iubire. Pe masura ce iubirea noastra are adevar, e incopciata, incorporata in adevar, pe atat adevarul nostru are mai multa iubire si intelegere pentru orice subiect al acestei lumi. Cred ca teologul trebuie sa fie cel care are adevarul in el si incearca sa se pronunte, cu mult efort de cuprindere a lumii sale, despre situatia omului in societate si mai ales in Biserica. Biserica este o insitutie divino-umana care poate spune adevarul absolut oricarei lumi posibile si imposibile, adica oricarui stat avansat sau mai putin avansat. Numai ca adevarul ei trebuie cuprins de teolog, de omul care scrie si invata cele ale lui Dumnezeu si exprimat cu toata intransigenta dogmatica dar si cu multa simplitate.

Dv. cereti, cu alte cuvinte, unui teolog o vocatie totala a crestinului, adica sfintenie, drum spre sfintenie….

Absolut…

Numai ca astazi teologul pare un adjuvant, un pion ne-necesar in transmiterea mesajului teologal. Multe voci considera cu nu avem nevoie de eruditi in ai teologiei ci numai de traitori ai ei.

Insa, va intreb si eu, sau ii intreb pe unii ca acestia: traitorii nostri nu au citit nimic din cele ale credintei noastre? Pai ei cum se nevoiesc, cum se sfintesc, daca nu stiu cum se ajunge la primirea harului dumnezeiesc, la ce inseamna postul, rugaciunea? Aceste intrebari mi se pun si mie, adeseori, insa e o latura nefericita a celor care se multumec cu putin si cu lucruri pe care nu stiu daca sunt sigure. Credinta ortodoxa este cuprinsa si explicata in zeci de mii de carti. Un o simplu, neerudit in teologie, crede ca numai Scriptura si ce are el tradus ( tot de catre oameni ca noi, care stim ce sa traducem si cum sa traducem) in limba romana, este tot ce marturiseste Biserica. Mai exista si unii care cred ca trebuie sa credem tot ce spun marii Parinti de astazi, fara sa vedem de unde, ce au citat si citit acestia. Da, sunt probleme si probleme, dar aceasta e mai mult o falsa problema.

Dv. cereti oamenilor sa nu se multumeasca cu putin, asadar, ci sa vada ca adevarul Ortodoxiei este infiorator de mare si de frumos…

Parinte draga, eu doresc ca fiecare sa citeasca mult si sa se nevoiasca mult. Sa le faca pe toate ale credintei si pe toate ale familiei sale. Sa fie om credincios, sa isi apere si sa isi hraneasca si ingrijeasca familia, sa aiba prieteni buni si cucernici, sa fie un om lipit de Biserica, sa aiba responsabilitate adica si evlavie autentica. Nu cred ca putem sa gandim frumos fara sa ne sfintim viata, fara sa luptam cu rautatea din noi, pentru ca nu cred in lucrurile facute in graba.

( va urma)

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Did you like this? Share it: